„În luna a noua purtam încă mărimea XXS“

14 January of 2014

Holly Griffiths locuiește în Londra, iar povestea ei este un semnal de alarmă pentru toate persoanele care suferă de anorexie, o boală care afectează în special femeile tinere și mai rar bărbații. Fotografiile realizate recent cu ea o înfățișează în timp ce se mângâie ușor pe burtă. Este însărcinată, cu toate că nu arată ca o gravidă normală. Brațele și picioarele îi sunt osoase și i se văd coastele. Este în săptămâna 35 și cântărește doar 51 kg, la o înălțime de 1,70 m. Cu toate acestea, Holly spune că medicul a asigurat-o că bebelușul este sănătos, în ciuda anorexiei ei. Dar camera de fotografiat i-a surprins privirile de teamă. Își face aceleași griji pe care le avea și acum 3 ani, înainte de prima ei sarcină: cum se simte copilul? Va fi sănătos?

Holly avea 8 ani când a început lupta cu kilogramele. La orele de balet s-a simțit pentru prima dată sub presiune. „În costumul de dans trebuia să arăt foarte slabă“, își amintește femeia de acum. La 12 ani a slăbit atât de mult, încât a ajuns într-o clinică psihiatrică pentru copii. Când s-a întors acasă, mama ei îi supraveghea toate mesele. Dar fata n-a reușit să scape de anorexie. Iar la pubertate a plătit prețul corpului așa-zis frumos: osteoporoză și artrită la genunchi.

Acum 3 ani Holly a rămas însărcinată. „Am crezut mereu că nu se va întâmpla așa ceva, din cauza anorexiei.“ Șocul a fost mare, căci Holly era mai slabă ca niciodată și voia să rămână astfel. Pentru fata de 18 ani nu exista decât un gând: „O, nu! Mă voi îngrășa! Nu am voie să mă îngraș!“ La începutul sarcinii avea grețuri matinale și a slăbit și mai mult. Dar treptat nu a mai putut nega transformările corpului. „Înnebuneam să văd cum mi se umflă burta“, poves­tește Holly. Ducea, de fapt, o luptă împotriva ei însăși. Când mânca, avea sentimente de vinovăție. Dacă nu mânca, se temea că bebelușul nu va fi bine hrănit. Holly era atât de slabă, încât în săptămâna 34 de sarcină copilul îi rupe o coastă și începe să îi înghesuie un plă­mân. După trei săptămâni nașterea i-a fost provocată. Fiul ei, Dylan, care azi are 2 ani, a cântărit la naștere doar 2500 g, dar era sănătos: „M-am simțit foarte vinovată că i-am pus viața în pericol.“

Vrea să fie o mamă bună. După naștere Holly s-a îngrășat cu câteva kilograme și a ajuns la mărimea XS, în loc de XXS. „A trebuit să mă adun, pentru fiul meu, și am reușit să-mi mențin greutatea.“ Prietenul ei, Harrison, a sus­ținut-o cât a putut de mult. Dar Holly a intrat din nou în cercul vicios și a ajuns iar la 44 kg. Are fotografii care îi atestă transformarea corporală. „Burta îmi era plată, mi se vedeau coastele și-mi plăcea de mine.“ Dar era atât de slăbită, încât nu se putea juca cu fiul ei. Se simțea mereu vinovată. Și curând după acestea a rămas din nou  însărcinată.

„A fost o luptă zilnică“, mărturisește ea azi. „O tulburare de alimentație în sine este destul de dificilă. Dar cuplată cu o sarcină, se simte ca și cum ai merge pe un teren minat.“ A suferit și la a doua sarcină de grețuri matinale și a slăbit 8 kg în primul trimestru. Știa că nu se mai poate așa. Își amintea prea bine ce s-a întâmplat la prima sarcină. Așa că începe să mănânce.
Di­mineața o felie de pâine prăjită, salată la prânz și seara tăiței fără sos. Uneori mă­-
­­­nâncă nuci între mese. Nu este de ajuns. În mod normal gra­-
videle trebuie să consume zilnic peste 2000 de calorii, iar Holly consumă doar 1000. „Știam că trebuie să mănânc pentru copilul meu. Dar era difi­cil să-mi suprim vocile din cap care spun că sunt grasă.“
Holly încear­că să priveas­că înainte.  Medicul spune că este pe dru­mul cel bun. „Vreau să încep iar tratamentul. Este important să devin o mamă mai bună.“ Holly a născut-o de curând pe Eva, o fetiță perfect sănătoasă.
Vrea să se vindece, pentru a fi un exemplu pentru copiii ei. „Nu aș suporta niciodată dacă și ei ar avea astfel de probleme cu corpul. Voi lupta cu vocile din capul meu o dată pentru totdeauna“, spune Holly zâmbind.

Comments

comments