Ion Tămâian – “Românii iubesc frumosul și arta”

27 February of 2012

Foto: Cristian Niculescu

De-a lungul vieții, artistul Ion Tămâian și-a dedicat timpul și talentul fragilului material transparent

Atelierul artistului Ion Tămâian se află în localitatea Șelimbăr, la doar 5 km de orașul Sibiu. Am ajuns aici întâmplător, la su­gestia unui coleg, care știa de existența unei expoziții de sticlă în zonă. Într-adevăr, vizita surpriză a fost plăcută, iar creațiile maestrului m-au făcut să înțeleg că o astfel de artă presupune muncă pe măsură, amba­lată în mari doze de talent și pasiune.

Poiana Codrului, în apropiere de Satu Mare, este locul de naștere al lui Ion Tămâian. Aici, la fel ca în întrea­ga regiune a Ardealului, sticlăria s-a practicat de mai bine de 300 de ani, cu tehnologie adusă din zona Bavariei, din Cehia și Italia.
Maestrul Ion Tămăian a absolvit Liceul de Artă și apoi Academia de Artă de la Cluj cu specializarea: Ceramică, Sticlă și Metal. 10 ani a lucrat în fabrică la Avrig, unde a practicat, pe lângă arta în sticlă, și arta realizării produselor industriale.

Foto: Cristian Niculescu

A fost o perioadă stresantă, despre care artistul afirmă: „Din punctul meu de vedere nu mi-a adus neapărat bucurii, dar mi-a adus satisfacții, pentru că ceea ce cream la vremea respectivă a ajuns în toată lumea.“
Imediat după 1989 s-a gândit să deschidă un atelier de sticlărie, adică să aibă un cuptor în care să producă absolut tot ceea ce își dorea, să facă lucrări artistice, abstracte și să folosească tehnologii specifice, dar și produs utilitar. La început a lucrat singur și, neavând atelier, a umblat prin diferite fabrici cu care era în relații de prietenie și colaborare.
Realiza design pentru aceste firme, în schimbul executării unor creații pentru firma sa. A fost o perioadă de 2 ani, în total, în care a cutreierat țara prin diferite locuri.
Apoi, și-a făcut un mic atelier la Tălmaciu, urmând ca în actualul spațiu să dezvolte, la început cu un cuptor mai mic, o afacere în care a adus, pe rând, lucrători, sticlari și pictori. Pe aceștia i-a format în timp, deoarece „munca de sticlar ține de timp și nu se poate face peste noapte. Există și partea teoretică, dar foarte mult contează cea practică“.

Foto: Cristian Niculescu

Cu exportul a fost la început un pic mai greu, deoarece era destul de complicat să pătrunzi pe piața externă ca firmă privată.
Înainte de Revoluție fabricile de sticlă românești erau într-un număr destul de mare și bine dezvoltate, situându-se pe primul loc în lume în producția sticlei industriale suflată manual.

Pas cu pas, a intrat pe piața Europei, cu câțiva clienți în Germania. Din aproape în aproape, și-a făcut parteneri în mai toate colțurile lumii.
În prezent face comerț cu China, are o bună relație cu țările arabe și cel mai mare client al său rămâne America. Mai nou, a început relațiile comerciale cu Rusia.
În România colaborează cu galerii de artă și participă cu cupe din cristal la diferite spectacole, anul acesta oferind trofee festivalului „Omul Anului“.
Din informațiile primite am înțeles că aceste obiecte unicat realizate în atelierul lui Ion Tămâian pot să ajungă acolo unde mintea noastră nici nu-și poate imagina, în locuri în care numele artei românești este dus mai departe prin intermediul unei piese fragile, din cristal. De clienți, artistul nu duce lipsă:

Foto: Cristian Niculescu

„Pe internet există solicitări pentru a ne vinde arta noastră în diferite galerii virtuale. Site-ul nostru www.tamaian-art-glass.ro este oricând accesibil celor care vor să cunoască o astfel de artă. Sunt doritori care vin în grup, sau în particular, pentru a urmări procesul de producție, prin ședințe organizate special de către noi.
Ce pot să vă mai spun? Doresc cititoarelor revistei „Ioana” la început de an, multă fericire și succes în toate acțiunile pe care le vor întreprinde. Să aibă, în continuare, grijă ca neamul nostru să rămână frumos și curat, iar ele, pe cât se poate, românce.“
Mulțumindu-i artistului pentru bunăvo­ința pe care a arătat-o în prezentarea operelor sale, am plecat mai departe, cu gândul la minunatele piese din cristal.

Text: Cristian Niculescu

Mai multe informații în nr.5 al revistei Ioana, acum la chioșcuri

Comments

comments

Previous:

„Fiul meu a renunțat la școală, vrea bani“

Next:

“Dacă noi am reușit, puteți și voi”

You may also like

Post a new comment