Înțelepciunea corpului: creierul care învață și  (se) vindecă!

Înțelepciunea corpului: creierul care învață și  (se) vindecă! – Neuroștiințele au ajuns în ultimii ani în topul căutărilor pe google și în topul specializărilor căutate de studenți – aceasta, deoarece suntem în mijlocul unei revoluții științifice pe cale să reconstruiască raportul între trup și suflet, între creier și psihic.

Ultimele patru secole de medicină și biologie au ajuns la concluzia că anatomia creierului e imuabilă: după perioada copilăriei, creierul se schimbă doar odată cu începutul lungului proces al declinului personal. Toți am învățat că, atunci când celulele cerebrale încetează să se dezvolte în mod normal sau sunt distruse sau mor, ele nu pot fi înlocuite: devenind un organ format din milioane de circuite înalt specializate, creierul și-a pierdut capacitatea de a furniza piese de schimb pentru acele circuite. A rezultat astfel că organul creier este atât de sofisticat pentru binele său. Însă ultimele cercetări au arătat că de fapt lucrurile stau cu totul altfel: complexitatea creierului bazată pe capacitatea neuronilor de a comunica între ei prin impulsuri electrice și de a crea și recrea clipă de clipă noi conexiuni este sursa unei forme unice de vindecare.

O mașină incredibilă  care se transformă

Creierul uman se poate modifica pe sine însuși: neuroplasticitatea este acea proprietate a creierului care îi permite să-și schimbe structura și funcționalitatea ca reacție la o activitate fizică și o experiență mentală.

Neuroplasticitatea a fost probată de:

pacienți cu probleme cerebrale  considerate incurabile;
oameni fără probleme specifice, care pur îi simplu au dorit să-și îmbunătățească modul de funcționare a creierului sau să păstreze funcționarea acestuia la parametri  optimi, în ciuda înaintării în vârstă.

Credința că un creier nu se poate schimba a fost bazată, pe de o parte, pe faptul că pacienții cu creier deteriorat își revin total în foarte puține cazuri și, pe de altă parte, pe ideea (care datează de la începuturile științei moderne) că creierul poate fi comparat cu o superbă mașină formată din piese disparate, fiecare cu o singură funcție mentală bine determinată și localizată într-o zonă specifică. Iar mașinile de obicei nu se schimbă și nu evoluează (dacă zona respectivă este lezată, ea nu mai poate fi înlocuită).

Condiția de bază: preocuparea și participarea activă

Să nu ne precipităm totuși în direcția inversă: schimbarea la nivel neuronal nu este facilă, nu se întâmplă imediat și nu ascultă neapărat de numeroasele exerciții de „programare“ care ni se propun azi pe scară largă. Sugestionarea nu face parte din arsenalul schimbării. Schimbarea neuronală este un proces complex la care participa activ persoana respectivă, implică efort și nu ar trebui să dăm credit celor care ne prescriu schimbarea ADN-ului prin câteva conferințe publice.

În cărțile sale devenite bestselleruri și traduse de curând la Editura Paralela 45, dr. Doidge prezintă metode de vindecare a creierului în care corpul și simțurile sunt folosite ca artere principale de transfer al energiei și informației către creier. Medicina pe care o numim îndeobște „alopatică“ lasă deoparte corpul ca mijloc de a ajunge la creier și de a-l vindeca, considerând creierul un stăpân atotputernic, în timp ce corpul doar execută ordinele; această medicină provine din știința modernă, ca tehnică de dominare a naturii, și este „luptă“ împotriva bolii, în care corpul pacientului este mai puțin un aliat cât un câmp de bătălie, iar pacientul, așa cum îi spune și numele, este un spectator pasiv și neajutorat al confruntării dintre cei doi mari antagoniști: medicul și boala. Medicina orientală, care funcționează de milenii, nu are loc pentru un astfel de punct de vedere. La fel, abordarea neuroplastică cere implicarea activă a pacientului la toate nivelurile: mental, neurologic și corporal. Cazurile descrise de dr. Doidge sunt călătorii de explorare efectuate de cei vindecați înșiși. Această abordare novatoare nu este decât o întoarcere la Hipocrate, care vedea în corp vindecătorul suprem și considera doctorul și pacientul aliați care lucrează cu natura pentru a ajuta organismul să-și activeze propriile capacități de vindecare.

Pionierii neuroplasticității au fost mai mulți cercetători care au lucrat la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, descoperind că fiecare activitate pe care o realizează creierul îi schimbă structura: creierul își perfecționează circuitele pentru a se preta mai bine la misiunea în cauză. În anul 2000, Premiul Nobel pentru medicină a fost decernat lui Eric Kandel pentru demonstrarea faptului că numărul conexiunilor dintre neuroni crește în timpul procesului de învățare. Tot el arată și că învățarea poate să „activeze“ genele care schimbă structrura neuronală.

Fiecare dintre simțurile noastre transformă una dintre multiplele forme de energie din jurul nostru în semnale electrice indispensabile funcționării neuronale. În cazul afectării dramatice a unor conexiuni bazate pe una din formele de energie (de exemplu, a creierului occipital, care prelucrează semnalele luminoase), neuroplasticitatea presupune folosirea altui sistem de semnalizare energetică (termic, tactil) în același scop al decodificării realității.

Citeste si:

Sursa foto:pixabay.com

Comments

comments