Intalnire in munti. Povesti din viata

01 April of 2016

Pe colinele sălbatice din Scoția, Finola a descoperit focul whisky-ului și al dragostei. Finola, fiica lui Lir, zeul mărilor. Rareori i s-a părut că numele i se potrivește atât de bine ca acum, când se afla pe coastele Atlanticului, în țara aceasta după care a tânjit atât de mult. A durat ceva până când s-a simțit pregătită să facă această călătorie.

Viața Finolei nu a fost ușoară. Și-a pierdut părinții în adolescență și a trăit după aceea cu sora tatălui. A întrerupt școala și a lucrat ca ospătăriță și vânzătoare. Dar tot timpul a simțit cu putere că destinul îi rezervă ceva aparte. A aflat ce anume abia la un seminar despre whisky, la care a ajuns mai degrabă întâmplător.

Prima înghițitură din băutura chihlimbarie a fost o revelație pentru Finola. În acea seară a început o pasiune care a cuprins-o din ce în ce mai tare. A citit tot ce a găsit despre această băutură spirtoasă, dar și despre țara din care provine și care o atrăgea în mod misterios, Scoția.

În Finola a încolțit o dorință, să importe whisky. Ca printr-o minune, după o vreme a găsit un partener. O femeie bogată, independentă, de 60 de ani, care avea un magazin cu băuturi scumpe și care, la fel ca Finola, era obsedată de whisky. Ea a fost cea care i-a finanțat Finolei călătoria în Scoția, pentru ca ea să afle la fața locului secretele „aurului fluid“.

Punctul culminant al călătoriei a fost o vizită la Ballindaloch, o mică localitate din mijlocul regiunii Speyside, celebră pentru tipurile de whisky produse aici. Finola a vizitat distileriile. S-a informat în privința malțului și cerealelor, a calității apei și a tipului de lemn din care se fabrică butoaiele. Mai avea de vizitat o distilerie mică. I s-a recomandat să meargă în Highlands, o vale ascunsă din apropierea localității Pitlochry. Edradour era, se pare, cea mai mică distilerie din Scoția, fiind un adevărat magnet pentru turiști.

Călătoria a fost splendidă. A străbătut păduri fermecate și sate pitorești, a trecut pe lângă pâraie susurătoare și pa-jiști verzi. Finolei i se părea că se află într-o lume vrăjită. La această sen-za-ție contribuia și faptul că GPS-ul ma-șinii se defectase chiar după ce intrase în Pitlochry.

Din fericire, își întipărise drumul în minte. Totuși, curând a început să se întrebe dacă nu cumva s-a rătăcit. Peisajul se schimbase, devenise cumva mai sălbatic. Casele păreau ceva mai vechi. Și, cel mai ciudat, nu vedea nicăieri fire de curent electric.

„Oare unde mă aflu“, se întreba, amuzată, Finola, în timp ce străbătea un drum de pietriș spre clădirea bătută de vremi a distileriei Edradour. „Nu prea arată ca un magnet pentru turiști“, murmură pentru sine, și intră în curte. Nu se vedea niciun om, nu exista niciun panou care să-i ofere indicații. Confuză, deschise o poartă grea și se trezi în fața a două butoaie mari, foarte vechi. Ridică ușor nasul și adulmecă aerul. Se simțea o aromă de turbă. Finola dădu să meargă mai departe, când o voce profundă și bărbătească o opri:

„Femeie, ce cauți aici?“ Se întoarse și văzu un bărbat impunător. Un bărbat care îi amintea de ceva, de un vis vechi…
Nu purta cămașă. Bucle întunecate îi cădeau pe umeri. Ochii aveau ceva hipnotic. Dură un moment până când Finola îș dădu seama că bărbatul purta un kilt, fusta scoțiană tradițională. Oare era adevărat că scoțienii nu purtau nimic pe dedesubt? Gândul aceasta îi provocă un val de fierbințeală în corp. „Ce vrei?“, continuă bărbatul, și zâmbi – atât de atrăgător, încât Finola roși.

„Vreau să învăț totul despre whisky“, răspunse ea. Reacția lui o luă prin surprindere, căci la auzul vorbelor ei, râse sonor. Din nou, Finolei i se păru că are un râs familiar. „Tu, o femeie? Vrei să te pui împotriva călugărilor? Vrei să ai parte de Uisge beatha?“ Ciudat, cum a folosit el o expresie galeză străveche pentru whiskey, apa vieții. Și de fapt, ce tot spunea acolo? Din secolul al XII-lea distilarea nu mai era un privilegiu al mănăstirilor. Privirea lui îi întrerupse șirul gândurilor. „Până acum doar Finola a îndrăznit asta“, șopti el. Apoi continuă: „Cum te cheamă?“

„Finola.“

„Da, tu ești. Vino aici, femeie!“ Ea făcu un pas spre el, iar el o prinse de mână și o trase după sine într-o încăpere. „Whisky-ul este pasiune“, spuse, în timp ce o trăgea tot mai tare spre el. „Whisky-ul este libertate“, continuă Finola, ca și cum știa textul. Bărbatul îi prinse fața în mâini. „Whisky-ul îți fură rațiunea“, șopti el, înainte de a o săruta. Ea tremură, se lăsă pradă căldurii din pântece și simți libertatea și pasiunea, apoi înțelese că în brațele lui într-adevăr își va pierde rațiunea. Astăzi, la fel ca atunci, pe vremuri…

 

Articol exclusiv online
Text: echipa Ioana
Sursa foto: pixabay.com/

Comments

comments

Previous:

Cercul de lectura. O poveste din trecut

Next:

O noapte la Paris – povesti cu final neasteptat

You may also like

Post a new comment