Prietenii imaginari ai copilului

23 July of 2014

Copilul tău are un nou prieten, să zicem că pe Mickie. Acesta e mereu disponibil să se joace, împărtășește fiecare interes al copilului tău, nu cere nicio jucărie, nimic de mâncare, nu trebuie să fie luat și adus de nicăieri. Ce poate fi mai frumos? 
Și totuși Mickie nu există în realitate, este produsul imaginației copilului tău…
Mulți copii la vârsta preșcolară dezvoltă prieteni imaginari. Pentru că e perioada în care începe să se formeze propria identitate și copiii testează limitele între realitate și fantezie. De asemenea, se spune că odată cu intrarea la școală, aproape o treime dintre copiii care aveau prieteni imaginari continuă să se joace cu ei până în jurul vârstei de 7 ani.
Un studiu efectuat pe copiii cu vârsta de 3 ani a scos la iveală unele diferențe de-a lungul timpului. La o vârstă mai mică, prietenii imaginari se învârt mai mult în jurul unor obiecte materiale, cum ar fi un animal, mai multe fete decât băieți se împrietenesc în imaginație, și majoritatea părinților știu de acești prieteni.
Nu s-au descoperit diferențe mari în dezvoltarea emoțională și socială la personalitatea copiilor care au avut prieteni imaginari și la cei care nu au avut. Conform studiului, cei cu prieteni imaginari tind să înțeleagă mai bine perspectiva lucrurilor din puncte de vedere diferite, față de copiii care nu au avut prieteni imaginari.
De ce imaginari?
„Copiii dezvoltă prietenii imaginare pentru a-i ajuta să treacă peste perioade de tranziții“, spune dr. Erikson. Aceasta poate include nașterea unui copil în familie, plecarea unui prieten în altă parte, moartea unei rude sau începerea școlii.“ El mai spune că în unele situații prietenii imaginari ai copilului se pot dezvolta ca urmare a explorării lumii lor interioare și exterioare, spre a-i permite să-și dezvolte limbajul și să experimenteze roluri noi.
Acești amici „închipuiți“ permit copilului să se simtă confortabil când își exprimă emoțiile negative și îl ajută să gestioneze timpul în care se simte singur.
Cum sunt de ajutor?

  •  devin companie plăcută pentru copii
  •  îi permit copilului să fie creativ și să testeze diverse lucruri concrete
  •  învață să se relaționeze cu cei din jur
  •  copiii își pot testa exprimarea emo-țiilor într-un context de siguranță
  •  permit copilului să controleze și să conducă situații pe care în viața reală nu ar putea, ei fiind cei controlați și dirijați
  •  permit copilului să aibă viață privată în care adulții nu sunt prezenți
  •  ajută copiii să facă față unor sentimente puternice (temeri și furie), mani-fes-tându-și frica și furia față de prietenul lor
  •  copiii care sunt foarte „buni“ și cu-minți pot avea prieteni care sunt mai nesuferiți și fac anumite lucruri interzise, pe care și copiilor le-ar plăcea să le facă
  •  pot ieși din încurcăturile cu părinții, spunând, atunci când ceva nu e în regulă, „nu eu, prietenul meu a făcut“.

Sunt o problemă?
Uneori copiii pot utiliza prietenii imaginari pentru a evita anumite prietenii sau pentru a face ceva ce în mod obișnuit nu vor să facă. Părinții au nevoie să trateze prietenii imaginari la fel ca și pe copii, de exemplu: dacă pisica Vera îi spune că nu trebuie să meargă la culcare, părinții îi spun: „Eu sunt mama ta și îți spun că e momentul să dormi. Poate să vină și Vera dacă vrea.“ Dacă copilul se joacă cu alții și se bucură să își petreacă timpul cu ceilalți copii, imaginarii nu sunt o problemă. Dacă îl preferă pe prietenul imaginar în locul celor reali, este de ajutor să te uiți mai atent ca părinte și să te gândești la modurile prin care copilul se poate bucura de lucrurile reale.
Ca părinte, ce faci?
Lasă copilul să conducă modalitatea în care răspunzi acestei relații. Dacă este o problemă privată și copilul vrea să stai în afara relației, atunci respectă-i dorința. Dacă îți cere să te alături, de asemenea, mergi în direcția lui.

  •  Nu adăuga elemente noi, nu prelua  povestea. Astfel ar fi ca și cum ai priva copilul de nevoia de a crea o poveste proprie.
  •  Dacă prietenul imaginar este cel „vinovat“ mereu de lucrurile rele care se întâmplă, ieși din situația de „vinovăție“ creată artificial. Dacă iepurașul a vărsat laptele pe jos, spune-i copilului că „trebuie să învă-țăm din greșelile lui și acum trebuie să-l ajuți să curețe mizeria pe care a făcut-o, pentru că așa este frumos“.
  •  Pe măsură ce crește copilul ajută-l să aibă experiențe frumoase cu copii din anturajul lui, în așa fel încât să-și piardă treptat interesul pentru prietenul imaginar, până ce acesta va dispărea de la sine.

Opinia specialistului
Ce copii își fac prieteni imaginari?
Este relativ obișnuit ca între 3 și 5 ani, copiii să aibă un prieten imaginar. Cercetătorii de la Universitatea Queen, Ontario – Canada, spun că 40-65% din copii au
prieteni imaginari într-un anumit punct al copilăriei.

După Marjorie Taylor, profesor dr. de psihologie la Universitatea din Oregon, copiii cu companie imaginară tind să fie mai puțin timizi 
decât copiii de vârsta lor și sunt mai capabili să își analizeze atenția și să vadă lucrurile și din perspectiva altora.

Studiile făcute la Universitatea
Yale au arătat că acești copii care se angajează în jocurile imaginare sunt de obicei primii născuți sau copii unici. Jerome L. Singer, care coordonează activitățile de cercetare, a descoperit că acești copii au imaginație bogată, au un vocabular mai bogat și mai variat,
o capacitate de empatie mai mare decât a celorlalți și sunt mai capabili să se distreze de unii singuri.

Citeste si: 10 lucruri pe care trebuie să le spui copilului tău

Oana Pescaru



Comments

comments

Previous:

Compromisul – cât de mult și până unde

Next:

„Am crezut că distanţa va fi un obstacol în calea fericirii noastre“

You may also like

Post a new comment