Metode alternative de educație

09 November of 2016

Metode alternative de educație – Pentru majoritatea copiilor de azi, educația formală începe la 6 sau 7 ani, când intră la școală, iar ciclul obligatoriu se încheie după 
10 ani. Mulți dintre ei însă absolvă 12 clase, după care optează pentru o specializare la o facultate liber aleasă. Deși ne-am obișnuit cu acest parcurs și îl considerăm de la sine înțeles, lucrurile nu au stat întotdeauna la fel și, în plus, există o tendință din ce în ce mai puternică, în Occident cel puțin, spre formele alternative de educație. Printre acestea se numără educația acasă sau școlile Waldorf și Montessori.

Ce îți dorești pentru copilul tău?
Homeschooling
După cum îi spune numele, homeschooling înseamnă școală acasă. În cadrul acestui sistem, copiii nu sunt înscriși la o școală anume, ci sunt instruiți fie de unul din părinți (care trebuie să aibă 
bacalaureatul), fie de un tutore special ales în acest sens, care poate preda copilului, cel puțin până la o anumită vârstă, cunoștințele de bază necesare și suficiente pentru ca el să acceadă, dacă dorește, la liceu sau la facultate. 
În România nu există încă o legislație care reglementează acest tip de educație, cu excepția cazurilor medicale, care se referă la copii care nu sunt în măsură, din diferite motive obiective, 
să participe la orele de la școală.
Conform unor statistici din 2014, peste 200 de familii de români au optat, 
pentru copiii lor, pentru acest tip de educație și și-au înscris copiii la școli din străinătate, unde acest sistem de învățământ este recunoscut prin legislație. Mulți au optat pentru școli din Statele Unite ale Americii, unde taxa de școlarizare este accesibilă 
(sumele variază între 200 și 1.000 de 
dolari pe an). Lecțiile sunt predate 
online pe Skype, iar manualele se obțin tot din mediul virtual, fiind însă 
complet diferite de cele clasice: sunt interactive, atrăgătoare, cu multe explicații video, conțin jocuri și diferite alte experimente.
Deși în România educația acasă nu este recunoscută prin lege, un copil care învață acasă poate oricând să se 
transfere în sistemul de învățământ printr-un examen.
Motivele pentru care mulți părinți aleg educația de acasă pentru copiii lor sunt întemeiate. Ei susțin că în acest mod copiii învață mai bine și, în plus, sunt feriți de posibilele abuzuri și traume care pot apărea în sălile de curs. În plus, calitatea învățământului pare să scadă de la an la an, așa că numărul părinților nemulțumiți de sistemul de învățământ crește. Principalul avantaj al educației de acasă este controlul riguros al cunoștințelor elevului. Profesorul se adaptează ritmului copilului și insistă în punctele problematice. 
Marele dezavantaj este lipsa socializării și a competitivității. Felul în care copiii învață să lege prietenii și alianțe le 
modelează personalitatea și le dezvoltă competențele sociale, poate la fel de importante precum cele profesionale. Inteligența propriu-zisă nu este mai 
importantă decât inteligența emoțională, care se cultivă și se dezvoltă în grupuri de aceeași vârstă, prin interacțiuni și provocări specifice.

Școala Waldorf
Pedagogia Waldorf a fost elaborată la 
începutul secolului al XX-lea de către Rudolf Steiner, la inițiativa directorului fabricii de țigarete Waldorf Astoria, Emil Molt. Ea se bazează pe antropologia 
elaborată de Steiner, care privește ființa umană ca individ și presupune 
forme de învățare specifice ritmului propriu de dezvoltare fizică, sufletească și spirituală. Această perspectivă asupra omului duce la crearea unor programe școlare specifice, jalonate în funcție de treptele de dezvoltare ale copiilor. Pedagogia Waldorf are în vedere toate cele trei componente ale omului: gândire, simțire și voință. Ea urmărește îmbinarea gândirii sintetice cu cea analitică și a intelectului cu lucrul consecvent, cu sens și cultivarea simțirii artistice și morale.
Pedagogia Waldorf este aprobată de 
Ministerul Educației și Cercetării din România, învățământul Waldorf fiind învățământ de stat. Școala Waldorf este o alternativă din ce în ce mai apreciată, care completează sistemul educațional deja existent. În cadrul acestui sistem educativ, ritmul are un rol important în educarea copiilor, urmărindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii și al anului. Utilizarea ritmului în educație permite educarea întregii ființe a copilului, nu doar a componentei sale cognitive. 
Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a zilei și a celor artistice și practice în a doua parte. Astfel, subiectele teoretice asimilate în prima parte a zilei se vor consolida prin practică. Ritmul lunii se referă la existența unor module de 2-4 săptămâni în care se studiază zilnic, 
între orele 8 și 10, materiile principale (română, matemativă, fizică, chimie, geografie, istorie, biologie). În felul acesta, în timpul unui modul se poate parcurge materia pe un an școlar. Uitarea nu este blamată, ci dimpotrivă. Uitarea permite asimilarea unui alt domeniu și, în plus, la reîntâlnirea cu aceeași materie, copilul își va aminti mai bine lucrurile învățate. Alte materii, cum sunt limbile străine, educația fizică, desenul și alte activități artistice sau practice, se predau ca ore fixe, după cursul de bază și orele de exerciții.

Sistemul Montessori
Educația Montessori a fost fondată în 1907 de Maria Montessori, prima femeie din Italia care a devenit medic. 
Bazându-se pe mulți ani de observație a proceselor de învățare ale copiilor și 
lucrând cu copii din toate etniile și categoriile, Montessori a elaborat un sistem educativ care urmează adevărata natură a copilului. Mesajul ei a fost că nu copiii trebuie să se potrivească sistemului educațional, ci că educația trebuie să fie organizată în jurul copilului, 
astfel încât acesta să se dezvolte armonios. Sistemul Montessori creează un „mediu pregătit“ în care copiii pot alege în mod liber dintr-o serie de activități educative. Aproape o sută de ani mai târziu, educația Montessori a prins rădăcini peste tot în lume. Copiii sunt grupați în clase în care se găsesc elevi de vârste diferite. În ultimele etape de învățământ, sistemul Montessori se apropie de cel tradițional, concentrându-se pe activități intelectuale. 
Programul este de cel puțin trei ore de activitate pe zi, iar sistemul are la bază interesul copiilor pentru anumite subiecte, interes care duce la o acumulare rapidă de informație. Se învață prin experiență, punându-se, de asemenea, un accent foarte mare pe mișcarea liberă. Copiii au ocazia ca în timpul orelor să manipuleze diferite obiecte special create pentru lecții. Materiile nu sunt izolate unele de altele, ci predate într-un cadru interdisciplinar. Materialele de lucru sunt lăsate la dispoziția copiilor și așezate într-o ordine logică. Mai mult, educația caracterului este, în acest sistem, cel puțin la fel de importantă ca achiziționarea cunoștințelor teoretice și practice. Copiii au posibilitatea să-și poarte singuri de grijă, să aibă grijă unii de ceilalți și de mediul înconjurător. 
Rezultatul este că ei devin capabili să se descurce în cele mai variate situații, au o bună încredere în ei înșiși și pot să-și dea seama ce vor cu adevărat să facă.

Școli Montessori și Waldorf există în mai multe orașe din România (București, Cluj-Napoca, Sibiu, Iași, Galați, Ploiești, Timișoara, Drobeta-Turnu Severin). 
Numele Montessori nu este marcă înregistrată, așa că oricine poate adăuga aceste nume în denumirea școlii, chiar dacă uneori nu are certificarea specifică. Dacă doriți să înscrieți copiii la o școală Waldorf sau Montessori, este bine să vă interesați în prealabil dacă unitatea de învățământ aleasă respectă standardele și metodele specifice.

Beneficii vs dezavantaje
Am stat de vorbă cu psihologul Cristiana Levițchi despre aceste metode alternative de educație, care a răspuns la câteva întrebări, aruncând mai multă lumină asupra diferitelor aspecte specifice ale educației alternative.

Care este opinia dvs. în privința educației alternative?
Având în vedere că am trăit în comunism și sub un sistem totalitar/autocratic care s-a manifestat peste tot și care încă se manifestă în modul nostru de educație sau învățare și nu numai, am o părere bună despre sistemele alternative de educație care au în spate o filosofie despre copii și om în general. Copilul este văzut ca un individ separat, cu o personalitate diferită de a celorlalți și care învață diferit o materie, o structurează diferit. În școala tradițională nu se au în vedere diferențele dintre copii, nevoile personale, nu se pune accent pe talente, pe unicitate. Sistemele totalitare sunt cele care au instituit pedagogia neagră, de care vorbește Alice Miller, în care părintele și profesorul trebuie ascultați cu sfințenie, chiar dacă nu au dreptate. Problema e că o astfel de pedagogie nu năștea decât două moduri de comportament: obediența sau rebeliunea (identificarea cu victima sau cu agresorul). Cel care avea un comportament obedient se temea și se comporta ca o victimă toată viața, iar cel cu comportament rebel simțea furie și devenea, la rândul lui, agresor. În astfel de sisteme nu trebuie să ne mire că mulți adulți de azi (părinți, educatori, învățători, profesori) încă se comportă ca victime sau agresori.

Ce beneficii aduce copiilor educația 
alternativă? Există și dezavantaje?
Beneficiul unei școli alternative este acela că deseori în astfel de școli există în clasă mai puțini elevi, așa încât profesorul poate acorda atenție și educație țintită mult mai ușor decât atunci când are în grijă 30-40 de elevi. Profesorii au o altă atitudine, democratică și cu respect față de elev. Să nu uităm că, în mod frecvent, atitudinea multor profesori din școlile tradiționale este autocratică, bazată pe putere și violență. Școala alternativă se străduiește, prin profesorii ei, să ofere o educație în funcție de stilul de învățare al fiecărui elev și să valorifice potențialul acestora. În școala tradițională se pune accentul pe învățarea materiilor. În cea alternativă se pune accentul pe conlucrare, nu pe competiție, pe lucrul în echipă, pe dezvoltarea unicității, nu pe notă și performanță. Se urmărește dezvoltarea talentelor copiilor. În sistemele alternative, consolidarea materiilor nu se face prin memorare, ci prin practică.

Copiii care au avut parte de o educație alternativă se pot integra ulterior, de exemplu, în sistemul de învățământ 
superior, la facultate?
Nu sunt în întregime sigură că toți tinerii se vor integra bine în facultățile noastre. Acest lucru depinde de stilul de predare al profesorilor de la facultate și de atitudinea lor față de studenți. În plus, este deocamdată greu de răspuns la această întrebare în țara noastră. În țările 
occidentale, de exemplu, învățământul superior este altfel structurat, iar copiii proveniți din școlile alternative au mai multe șanse de integrare.

Poate deveni educația alternativă un sistem de masă?
Cred că da. Orice sistem de educație 
diferit de cel tradițional, cu care am fost obișnuiți noi în România, și care se bazează pe creșterea creativității și stimularea potențialului fiecărui copil este mai bun. Țările nordice au un sistem de masă care se bazează pe alte principii decât ale 
sistemului nostru tradițional și sunt fruntașe în ce privește rata școlarizării și rezultatele obținute de copii.

Cum vedeți viitorul educației 
alternative?
Sunt foarte mulți părinți care au început să prefere educația alternativă în 
România, aici includ și diferitele școli particulare. Sistemul tradițional de învățământ se va schimba în câteva generații. Până atunci, mulți părinți vor alege alternative mai bune iar când spun „mai bune“, nu mă refer la performanță, ci la a-și lăsa copilul într-un sistem prietenos, cu limite clare și flexibile, sănătoase, în care copilul să învețe de plăcere, să meargă la școală dintr-o motivație intrinsecă, nu pentru că „trebuie“. Sigur că nu numai școala este importantă pentru 
devenirea și dezvoltarea copilului, iar un rol esențial în schimbarea sistemului educativ îl joacă transformarea mentalității familiei și societății în care trăim.

Autor: Dana Verescu

Citeste si:

  1. La ce e bună schimbarea și cât de des ar trebui să se întâmple?
  2. De prin lume adunate, experiențe variate
  3. “O zi și încă o zi fără el, doar eu și copiii…”
  4. Investitia in educatie este esentiala

 

Comments

comments

Previous:

Camera Deputaţilor a adoptat propunerea legislativă pentru transformarea zilei de 1 Iunie în zi liberă naţională

Next:

Cum să-ți păstrezi familia unită și puternică

You may also like

Post a new comment