Mă enervezi!

28 October of 2013

Ce lucruri îi enervează cel mai tare pe părinți și cum se pot rezolva

De cele mai multe ori părinții își iubesc copiii, vor să le asigure cea mai bună cale de a deveni responsabili, cuminți, așezați, studioși, ascultători, sociabili, deștepți, talentați etc. Fiecare părinte are anumite așteptări romantice în privința copiilor săi, așa cum are asupra căsniciei sau asupra partenerului ideal. În mintea fiecărui părinte se creează încă de la început imaginea de copil ideal.
În realitate, lucrurile nu sunt într-atât de idilice și romantice, după cum bine știu toți părinții. Nu de puține ori, sunt nevoiți să își pedepsească fiul/fiica sau să ridice tonul pentru ca mesajul lor să ajungă la destinație: fie că vin obosiți de la serviciu, fie că au anumite standarde și vor să fie făcute lucrurile în felul lor, fie că au obosit de atâtea insis­tențe din partea copilului.

Ce te enervează la copilul tău?
-  a împrăștiat jucăriile prin casă, deși ați stabilit să se joace cu ele doar în camera lui;
-  la magazin cere încontinuu, pe toate tonurile posibile, ciocolată, deși i-ai zis că azi nu are voie;
-  nu vrea să mănânce la ore fixe pentru că nu-i e foame și oricum nu-i place mâncarea gătită de tine;
-  se ridică de 5 ori de pe scaun înainte de a se apuca de lecții, pentru că are nevoie de apă, de alt creion, vrea la baie etc.;
-  vorbește la telefon, pe calculator sau stă pe iPhone cu orele, fără să îți adreseze un cuvânt;
-  când îl trimiți la cumpărături îți spune că acum are de învățat, dar peste o oră iese cu prietenii;
-  atunci când ai gânduri mari cu soțul tău, se strecoară între voi pentru că i-e frică să doarmă singur;
-  când ajungi acasă și observi că nu a făcut nimic din lista de dimineață, răspunsul este simplu: „Am uitat“;
-  când deschizi dulapul, conținutul stă să pice, deși ordinea se face săptămânal;
-  îți răspunde, trântește ușa, se opune la tot ce îi spui să facă.
Lista poate continua, pentru că fiecare părinte are anumite zone pe care este mai sensibil și pragul de toleranță la frustrare de asemenea diferă de la om la om.

De ce te enervezi și de ce să te calmezi
Părinții se enervează pentru că sunt și ei oameni, nu-i așa? De exemplu: să spunem că vrei să îți înveți copilul să meargă pe bicicletă. Copilul nu reușește, plânge că nu mai vrea, că nu-i place, tu insiști, el tot nu reușește și devine agitat, iar tu devii din ce în ce mai frustrată, plictisită, nervoasă, dezamăgită de-a dreptul. Fiindcă în interiorul tău te simți responsabilă pentru ca fiul tău să învețe să meargă pe bicicletă. Apoi încerci să te agiți, să țipi, rezultatul va fi că el probabil va cădea, nu își va menține echilibrul nici măcar ca până acum. Copilul devine anxios, în așa fel încât nu se poate concentra. În loc să te enervezi și să reacționezi negativ la nereușita copilului, cel mai bine este să te calmezi, pentru a-i fi de ajutor. Amintește-ți că nu ești responsabilă pentru reușita fiului/fiicei de a merge pe bicicletă, tu doar îl ghidezi, el va învăța singur până la urmă. Dar ești responsabilă pentru starea de calm!
Dacă nu te calmezi, vei crea exact ceea ce vrei să eviți: eșecul. Gândeș­te-te la cineva care este calm, senin de obicei, prezența lui mereu ajută la echilibrul grupului. Când ești calmă, aceasta se vede în starea de bine a întregii familii. Va ajuta copilul să nu mai fie așa de îndărătnic, să se liniștească atunci când este agitat și îl va mai ajuta să facă tot ce are de făcut în momente critice.
Atunci nu va trebui să lupte împotriva ta, pentru că tu nu îl vei presa, vei renunța la lupta pentru putere părinte-copil și vei fi calmă când el întrece măsura.

Text: Oana Pescaru



Comments

comments

Previous:

Curs de Quilling la ANTIPA

Next:

Tacerea din ochi – o productie Taxi de Ziua Internationala pentru Eliminarea Violentei asupra Femeilor

You may also like

Post a new comment