Copiii învață cu noile tehnologii

20 July of 2015

© contrastwerkstatt / Fotolia

© contrastwerkstatt / Fotolia

Copiii absorb informația ca un burete. Noile tehnologii și mai ales “era” digitală au schimbat într-un mod foarte profund modul în care prichindeii mai mici sau mai mari învață, studiază sau descoperă. Dezvoltarea lor cognitivă s-a adaptat. Și, e o prejudecată să spui că toți acești factori ai progresului i-au corupt pe cei mici făcându-i mai puțin inteligenți. Ei doar citesc mai puține cărți, dar volumul informațional înmagazinat cu ajutorul calculatorului, al televiziunii de nișă pentru copii sau cu ajutorul dispozitivelor tactile este imens.

Calculatorul, internetul și DVD-urile educaționale

Majoritatea părinților care au copii în gimnaziu (82,8%) sunt de părere că folosirea calculatorului și a unor programe educative interactive ajută la fixarea cunoștințelor dobândite în timpul predării, relevă o cercetare realizată de MEDNET Marketing Research Center, în luna iulie 2012. Tot aceștia consideră, pe bună dreptate, că existența unor cursuri de operare pe calculator în școală este importantă pentru ca elevii să acumuleze aceste competențe de la o vârstă fragedă. De aceea, dotarea școlilor cu calculatoare nu este întâmplătoare. Este adevărat că în mediul urban acest fenomen este mai amplu ca în mediul rural și se justifică prin existența posibilităților financiare. Pentru cei care nu sunt încă convinși de importanța calcuratorului le propun să lase deoparte ideile despre plăcerile pe care le oferă utilizarea PC-ului (jocuri, site-uri etc) și să se gândească și la acele aspecte care chiar ajută copilul să învețe. Există o mulțime de platforme on line care facilitează accesul la informații de tot felul. Informații științifice verificate și care nu prezintă niciun pericol. Avem apoi posibilitatea de a cumpăra DVD-uri educaționale care livrează informații într-o manieră interactivă. Putem alege teme de tot felul, de la limba română, la matematică, istorie sau geografie. Pentru orice nivel. Sau documentare pentru copii, scoase sub egida unor instituții care garantează calitatea informațiilor, din care prichindeii pot învăța noțiuni de istorie, de arheologie, de artă, de natură sau turism. Pentru cei mai mici există jocuri interactive din care află totul despre forme, culori, cifre etc. Audiobook-urile sunt o variantă modernă a discurilor de vinil din copilăria noastră. Nu le evita. La mare căutare în grădinițe sau școli sunt softurile educaționale.

Părinţi trebuie să fie implicaţi în activitatea copiilor lor pe internet şi să supravegheze navigarea acestora. Ei trebuie să stabilească normele de utilizare a internetului, cum ar fi limita de timp, site-urile permise, scopul navigării şi însoţirea copiilor în stadiile incipiente de folosire a calculatorului. Există multe servicii şi programe pe piaţă care filtrează site-urile şi mesajele periculoase blocându-le, astfel protejând copiii atunci cand accesează internetul. Există, de asemenea, programe de urmărire care îţi permit să monitorizezi în timp real şi să primeşti rapoarte cu tot ce se întâmplă pe computer.

Televiziunea
Să lăsăm pentru o clipă acele teorii, justificate, despre cât de nocivă este televiziunea prin mesajele pe care le transmite, mesaje care ajung și la copii (din vina părinților, aș adăuga eu) și care sunt prost înțelese sau dau un exemplu care nu trebuie urmat. Hai să ne gândim, mai bine, la acele posturi Tv de nișă, adresate copiilor, care au un conținut educativ. Nu are rost să le enumăr mai ales că sunt convinsă că toți părinții le știu. Dar am remarcat și eu, ca mamă, că în scurtul timp în care îi permit copilului să se uite la emisiuni, acesta este extrem de activ, atent și învață o grămadă de lucruri expuse într-o manieră simplă. Este chiar amuzant să vezi cum piciul începe să vocifereze răspunsuri CORECTE, la întrebări pe care i le pune o maimuță caraghioasă sau Mickey Mouse. Apoi, am observat că băiatul meu aplică multe scenete pe care le vede, în timpul în care se joacă. Încearcă să reconstituie “experimentele” urmărite la Tv, îl intrigă, îi stârnesc curiozitatea, îl ajută să gândească și să găsească singur rezolvări. De curând, m-a rugat să-i cumpăr sirop de arțar și să-i fac clătite doar pentru că a sesizat că unul dintre personajele unei emisiuni mânca așa ceva. Singura nemulțumire pe care o am vizavi de aceste televiziuni este modul de traducere a textelor din limba engleză și dublarea lor într-o limbă română mai puțin literar corectă. Astfel, de mai multe ori, am fost nevoită să-i corectez cuvintele din punctul de vedere al pronunției. De exemplu spunea “floarea mia” în loc de “floarea mea” etc. Tot urmărind cot la cot cu el emisiunile cu pricina, mi-a venit ideea de a căuta pe internet variantele lor în limba germană mai ales că prichindelul meu merge la o grădiniță cu predare intensivă în această limbă. Am avut succes cu seria “Clubul lui Mickey Mouse” iar repeziciunea cu care a învățat cuvinte noi a fost uimitoare. Dacă vorbim de copii mai mari, de școală primară sau gimnaziu, nu avem cum să ocolim atracția acestora față de televiziunile care tratează subiecte științifice, la un nivel “mai înalt”. Iată, deci, că există și aspecte pozitive când vine vorba de influența televiziunii în viața noastră. Dar, în mod clar și evident, cutia cu imagini nu trebuie să se substituie metodelor clasice de învățare cărora nimeni nu le-a contestat importanța.

Experimentul din Sioux City, Iowa, SUA
O școală cu clase primare, din orașul american Sioux City, a fost dotată cu o aparatură de ultimă generație în folosul copiilor. Totul a început la sfârșitul anului 2010 iar investiția se va ridica la 2 milioane de dolari până la finele lui 2014. Finanțarea provine în urma câștigării unui proces intentat de statul Iowa împotriva corporației Microsoft. Toți elevii folosesc un dispozitiv cât o telecomandă mai mică cu care răspund, în același timp, la întrebări puse de învățătoare. Rezultatele sunt centralizate pe o tabletă electronică monitorizată de profesor și expuse în timp real pe un ecran special, mare, care ține loc și de tablă clasică. Lecțiile sunt predate folosind aceeași tehnologie, deci adio cretă și burete. Într-o clasă normală când învățătoarea pune o întrebare doar cei mai iuți și mai descurcăreți copii răspund, ceilalți rămân în urmă, neavând șansa să se facă remarcați. Dar datorită acestei tehnologii, profesoara își poate face rapid o idee care dintre copii știu răspunsurile, care nu au înțeles problema sau care au alte preocupări decât să fie atenți la oră. Mai mult, cadrul didactic se poate plimba liniștit prin clasă, purtând în mână tableta, nemaifiind obligat să stea țintuit la catedră sau în fața tablei. Profesoara Beth Engel, cea care a fost sufletul acestei întregi aventuri, a remarcat, cu umor, că elevii s-au adaptat imediat la noua tehnologie, doar învățătorii au avut nevoie de extra instruire din partea specialiștilor. După ce a predat mai bine de 28 de ani într-un stil clasic, Beth Engel a ajuns la concluzia că noua tehnologie îi încântă pe copii, nivelul de interactivitate a crescut, la fel și interesul pentru orele de curs. Bucurându-se de un real succes, acest sistem urmează să fie implementat și în clasele de gimnaziu și liceu ale școlii din Sioux City. (Ada Oprea)

Comments

comments

Previous:

Bona perfectă oare există?

Next:

5 metode rapide ca să ne responsabilizăm copiii

You may also like

Post a new comment