Seducție în deșertul fierbinte

28 November of 2013

© Poulsons Photography / Fotolia

© Poulsons Photography / Fotolia

Stâncile care se înălțau deasupra văii păreau roșii, luminate de apusul soarelui. Nisipul era tot ro­șu, iar vântul îl mătura lin de pe pante. Conny se bucura de pri­veliște de pe veranda fermei. Nisipul era aici încă înainte ca primii albi să vină din est. Nisipul va fi tot aici când albii le vor distruge casele. Așa au profețit indienii Navajo în 1860, când coloniștii mormoni au ridicat un fort în deșertul stâncos din Utah.

Conny ascultă. Vântul fu acoperit de zgomotul  televizorului deschis din ca­me­ră.„Închide‑l“, spuse ea. „Trebuie să ple­căm dacă vrem să ajungem la timp la seara tradițională.“ „Ei, e doar o amărâtă de seară pentru turiști. Viața americană adevărată o vezi la televizor“, spuse Cris­tian din pat, cu o pungă de chip­suri în față. Conny oftă. „Atunci merg singură.“ Își încălță cizmele de cow­boy și se răsuci, astfel încât fusta lungă și largă, pe care o purta cu o bluză închisă până la gât, se învârti frumos. „Arăt ca o colonistă mor­mo­nă?“ „Da.“
Petrecerea avea loc pe o movilă din afara orașului. Familii și grupulețe urcau panta. Unii veneau căla­re, ca pe vremuri. Caii fornăiau într‑un padoc. Conny o găsi pe Linda, de la re­cepție, și se îndreptă spre ea. „Ai venit singură?“, o întrebă femeia. „Cristian a preferat să se uite la televizor. Tu?“, întrebă Conny. „Îl aștept pe prietenul meu. Participăm la un concurs de cadril.“ „Sună intere­sant.“ Cum nu veni niciun răspuns, Conny adăugă: „Trebuie să fie excelent să trăiești aici.“ Linda zâmbi strâmb. „Merge. O să plec imediat ce gă­sesc o slujbă pe coasta de vest.“ Conny o privi surprinsă. „Mi se pare…“

Tocmai începu muzica.  Conny privi spre ringul de dans, unde trei bătrâni cu vioară și banjo făceau atmosferă. „Mi se pare că stâncile roșii au ceva magic“, continuă ea, și privi spre Linda. Dar Linda dispăruse. În locul ei se afla acum un bărbat, care o privea pe Conny cu niște ochi de un albastru infinit.
„N-am întâlnit nicio femeie care să înțeleagă stâncile“, spuse el.
Conny îl privea fascinată. Ce ochi avea! Erau ca două mări limpezi. Cămașa deco­lo­rată și vesta de piele roasă se potriveau perfect cu stilul sălbatic al acestui ținut. Dar ceva era diferit la el. „Dacă ai trăit ani de zile în sălbăticie ești atras de sunetele cunoscute“, spuse el. „Îmi cer scuze.“ Își puse pălăria cu boruri late pe cap și dădu să se îndepărteze.
„Așteptați o clipă!“ Conny simți o inexplicabilă atracție față de acest bărbat.

Se întoarse spre ea. „De unde sun­teți?“ Chipul lui se înăspri brusc. „Am venit aici după ce ai noștri au ucis indienii.“ Conny ezită. Ai noștri? Au ucis? Probabil se joacă cu ea. Să intre în joc? Se gândi la Cristian. „Am venit singură aici“, se auzi ea spunând. „Am vrut să văd țara indienilor Navajo.“
O prinse de braț. „Coloniștii nu știu să se poarte cu indienii. Îi ucid doar.“ Conny simți cum o străbate un fior prin tot corpul, când el se apropie de ea. „Ești o femeie neobișnuită“, șopti el. „Vino, o să-ți arăt un loc magic pe stânci.“ O trase după el. Din umbrele nopții se profilă silueta unui cal. „Ashkii, prietenul meu. Indienii mi l-au dăruit“, spuse, și o ridică pe Conny în șa. Apoi urcară în tăcere panta. „Cum te cheamă?“, întrebă Conny. „John. Dar aici mi se spune Navajo Joe.“
Curând se opriră printre stânci. „Indienii numesc acest loc lăcașul zeilor.“ Pri­veliștea era copleșitoare. Dincolo de valea întunecată a fluviului se înălțau lanțurile de munți, deasupra cărora se vedea o lumină alburie. Apoi răsări luna.

„Joe, visez?“ Se răsuci spre el. El râse. „Pe aceste stânci totul este un vis“, spuse el, și descheie primul nasture al bluzei. Conny simți cum o cuprinde dorința. Joe o sărută cu pasiune și-i atinse sânul, dorința o străbătu ca o săgeată. O luă în brațe și o întinse pe jos, în iarbă, apoi degetele îi ridicară ușor fusta. „Nu porți lenjerie lungă“, spuse surprins. Conny îl privi uimită. „Joe, de când ești pe aici?“ El se gândi. „Acum 15 ani am sosit. În septembrie 1849. De ce?“ „Nu contează. Vino, te doresc.“ Ce a urmat a fost un vis frumos. Doar un vis.



Comments

comments

Previous:

The Straits in concert la Sala Palatului!

Next:

Se poate doar prietenie între femei și bărbați?

You may also like

Post a new comment