Focul din munți – povești de viață

19 July of 2016

Focul din munți – În timpul unei întâlniri neobișnuite la munte, Bianca este copleșită 
de propriile sentimente

Treptat, ceața din vale a început să se ridice. Primele fuioare albe au ajuns la înălțimea pasului din munți, unde se afla cabana. Spre est se înălțau crestele munților, scufundate într-o lumină aurie de soarele aflat la apus. Atmosfera unică a munților înalți, sălbatici și frumoși, o încânta la fel de mult de fiecare dată, în timpul fiecărei drumeții. Bianca stătea singură pe o bancă, în fața cabanei, și respira profund.

La scurt timp a observat pe cărare o siluetă care se desprindea treptat din fuioarele de ceață aflate sub cabană. Era un bărbat îmbrăcat într-un costum ciudat, demodat, de culoare închisă. „Bună seara“, îi strigă el în engleză, de departe, în timp ce urca ultimii metri spre cabană. „Mă bucur să vă cunosc“, continuă în aceeași limbă, apoi se întrerupse, în timp ce o privea pe Bianca. „Mă scuzați, trebuie să recunosc că sunt surprins că întâlnesc aici o tânără doamnă, la această înălțime.“ Bianca își reprimă rânjetul. „Mda, și dumneata mă surprinzi. Ce faci pe munte fără echipament?“
Bărbatul roși. Era drăguț, constată Bianca. „Vă rog să mă scuzați, pemiteți-mi să mă prezint: Percy Smith, din Londra.“ Se înclină ușor. „Sunt un colaborator al domnului Thomas Cook. Sarcina mea este de a găsi cărări noi și de a căuta locuri bune de înnoptat pentru un grup de doamne și domni englezi. Ei vor călători în acest peisaj splendid în vara lui 1862.“

Ochii albaștri îi străluceau de încântare. Continuă explicațiile: „Vom fi primii din epoca noastră care vom călători în acești munți sălbatici.“
Bianca ridică din sprânceană. Ce tot spunea omul ăsta? „1862?“ El dădu din cap. „Sigur, da. Nu vă simțiți bine?“ Grija din ochii lui, amestecată cu încântarea, avea ceva aparte. „Mă simt foarte bine“, îl asigură ea. Bărbatul privi cercetător împrejur. „Unde vă sunt înso-țitorii?“

În loc să răspundă, Bianca arătă spre vârfurile înalte ale masivului din depărtare. El se întoarse în acea direcție. Amândoi priviră înăl-ți-mile acoperite de zăpezi, care luceau în nuanțe de roșu în bătaia ultimelor raze ale soarelui. În timp ce admirau tăcuți munții, Bianca îl studia. Îi plăceau brațele lui musculoase și simți o dorință puternică față de acest bărbat. O dorință de a-i atinge întregul corp, dezbrăcat de acest costum ridicol. Se sprijini blând de brațul lui, iar el nu se retrase.

„Ar trebui să intrăm înainte de a se face întuneric“, spuse Bianca. Se desprinse de el și intră în cabană. Îi simți privirile nesigure. Era timid. Poate chiar speriat de oferta ei tacită. Nici ea nu obșnuia, în fond, să seducă străini. Dar acest bărbat avea ceva aparte. O provocare care o excita.
Înăuntru ardea o lampă cu gaz, iar sacul ei de dormit era întins pe un prici. Străinul rămase în ușă, ezitând. „Astăzi putem alege ce pat dorim. Suntem singurii oameni care înnoptează aici“, spuse Bianca, și făcu un gest larg, arătând spre interiorul camerei.

„Dumneavoastră călătoriți fără în-soțitori?“, întrebă el din nou, neîncrezător. Apoi își aduse rucsacul greu, din stofă, lângă un prici. Îi întoarse spatele Biancăi și se dezbrăcă tacticos de jachetă și de pulover.

Bianca îl studia. Se purta ca și cum potrivirea sacului de dormit pe prici îi cerea întreaga atenție. Mâinile îi erau incredibil de frumoase, puternice, dar fine. Bianca se aplecă, pentru a-l ajuta să-și fixeze pătura pe prici. Ca din întâmplare, degetele li se atinseră în treacăt. Mâna lui rămase nemișcată. În joacă, ea trasă cu degetele o spirală pe podul palmei lui, apoi urcă pe braț, până la umăr.

El o privi intens și respiră profund. „Ce fel de femeie ești tu?“, întrebă în șoaptă. Ea zâmbi. „Cine poate ști? Poate că sunt o femeie din viitor…“ Bianca se așeză apoi pe prici și îl trase lângă ea. În joacă, la fel cum îl mângâiase cu degetele pe braț, îi atinse coapsele. El tresări și îi dădu mâna la o parte, cu o mișcare rapidă. „Nu mai fi atât de îngrozitor de britanic“, șopti ea. „Suntem singuri aici, într-un loc care poate fi sălbatic și periculos. Aici nu există etichetă sau regulamente. Sau poate că pentru tine este prima oară…?“ Îl privi. În ochii lui apăruse o licărire nouă. Apoi brațele lui o cuprinseră tandru.

Citeste si:

Articol exclusiv online
Text: echipa Ioana
Sursa foto: pixabay.com/

Comments

comments

Previous:

Explozia hormonilor sexuali, vara. De ce?

Next:

Trei metode contraceptive care nu dau gres

You may also like

Post a new comment