Cum stă treaba cu faimosul punct G

15 May of 2012

Mai bine de 50 de ani a fost studiat prin diverse dormitoare. De curând s-a ajuns la concluzia că nici nu există. Ei, și?

Mai întâi a fost ani de zile căutat asiduu, apoi aparent găsit – iar acum se spune că, de fapt, nici n-ar exista. Este vorba despre punctul G, așa-zis sediu al plăcerii feminine, centrul dorinței sexuale. Punctul G a fost denumit după descoperitorul său, Ernst Gräfenberg (1881–1957), un gi­ne­colog german, și se mai numește, în literatura de specialitate, și „zona Gräfenberg“. Punctul G, spunea medicul, este o zonă erogenă cu diametrul de circa 2 cm. Ba chiar și locul l-a indicat doctorul  Gräfenberg destul de exact: cam la 5 cm imediat cum intri în vagin.

Generații întregi de femei și bărbați au pierdut vremea prin dormitoare căutând să dea de urma acestui atât de potent punct – iar acum, cele mai noi studii din domeniu susțin că totul n-a fost decât un mit care nu are nicio bază știin­țifică. Niște cercetători englezi au fost cei care, în 2010, au negat exis­ten­ța punctului G.  Colegii lor francezi s-au enervat pe britanici și i-au făcut cu ou și cu oțet. Habar n-au ei, englezii, de gastronomie și sex. Bineîn­țeles că punctul G există! Apoi însă, englezii au primit sus­ținere din partea americanilor: un grup de cercetători din Connecticut au stat și-au studiat problema, după care au decretat: „Putem susține fără nicio îndoială că formațiunea anatomică pe numele său punct G nu există!”

Și-acum? Ce ne facem noi cu această prețioasă informație? Ne simțim frustrate și acceptăm resemnate că nu avem nimic acolo? Ne transformăm viața sexuală în ceva banal, în care nu e nimic de căutat și de găsit? Sau ne prefacem că plouă? Parcă e și ceva liniștitor în faptul că, adânc în corpul nostru, nu există niciun buton magic pe care nu trebuie decât să-l atingă cineva ca să explodăm într-un foc de pasiune ca artificiile de Anul Nou. La urma urmei, dorința și sexul sunt treburi foarte personale. Ceea ce-i face unei femei plăcere nu înseamnă că o excită și pe alta. Și urechile pot fi zone erogene, la fel și clavi­cu­la sau picioarele. Fiecăruia cum îi place.

În plus, de cele mai multe ori nu găsirea punctului magic este momentul decisiv. Și căutarea în sine a zonelor erogene ale partenerului are ceva foarte voluptuos, care poate aduce al naibii de multă plăcere. Dacă ești sigură că ți-ai găsit un punct G, atunci păstrează-l și bucură-te de el, indiferent că este sau nu recunoscut pe plan in­ter­național de celebrii oameni de știință. Cine știe ce mai descoperă ei în viitorul apropiat? La urma urmei, la fel de brusc cum a dispărut, tot așa ar putea să și reapară, nu-i așa? Și acum, fie vorba între noi, fetele: avem noi cu totul alte griji decât
punctul G…



Comments

comments

Previous:

Ce-i mișcă pe bărbați

Next:

Dacă ar fi să-mi pun o dorință…

You may also like

Post a new comment