Casatorie versus concubinaj

26 January of 2015

Căsătoria este un obicei din cele mai vechi timpuri, făcând parte din legile omenești. Cu toate acestea, în ultimele decenii s-a observat declinul căsătoriei în favoarea relațiilor de conviețuire

© Kzenon / Fotolia

© Kzenon / Fotolia

Multe cupluri sunt încântate să trăias­că împreună fără a se îndrepta spre altar. Unii privesc relația de convie­țu­ire ca pe un preambul al căsătoriei, ca pe o perioadă de probă în care partenerii se pot cunoaște mai bine, alții resping căsătoria ca instituție și nu plănuiesc să se căsătorească vreodată. Relațiile de concubinaj sunt acceptate social, chiar dacă ele sunt împotriva tradiției creștine. Această acceptare din partea societății se traduce și prin utilizarea cuvântului „partener“, termen folosit atât pentru relația de concubinaj, cât și pentru cea de căsătorie.

Evoluția relațiilor de conviețuire
Tendința în coabitarea premaritală arată că la mijlocul anilor 1960 doar 5% din femeile singure locuiau cu viitorul lor soț înainte de căsătorie. În anii 1990, erau deja în jur de 70% cele care locuiau împreună înainte de mariaj. Iar în cazul femeilor care se căsă­toresc pentru a doua oară, în anii 1990  locuiesc 90% dintre ele împreună cu partenerul înainte de a doua căsătorie.
Mariajul este considerat din ce în ce mai angajator, constrângător, iar socie­tatea modernă tinde să devină rezervată față de căsă­torie. De unde bunicii noștri se căsă­to­reau de foarte tineri, familia fiind o valoare tradi­țională de neclintit, astăzi nu se mai spune „Da“ așa de ușor. Este mai palpitant să schimbi, să experimentezi, să te muți de pro­bă, decât să mergi la altar. Faptul că poți fi fără verighetă cu persoana iubită te face semi-surd la valorile tradiționale.
O fi bine, o fi rău, cine poate să spună care formulă este mai sănătoasă? Dacă te muți cu prietenul fără să fii căsătorită vei fi sanc­ționată religios și poate social. Dar cum să reziști tentației, când vecinul locuiește cu prietena, când colegii de facultate s-au în­dră­gostit și s-au mutat împreună, când ești luat de fraier dacă îți pui rapid pirostriile?
De ce să te grăbești la căsătorie când poți să mai aștepți, să-l cunoști mai bine zi de zi, și, dacă nu îți convine, să te retragi fără complicații? Mai suntem pe vremea bunicii să ne „legăm“ așa, de tineri?
Pe de altă parte, cum poți să preferi o relație de concubinaj unei căsătorii religi­oase, civile, situației de a fi în rând cu lumea, de a oferi un climat de siguranță copiilor tăi, așa cum au făcut părinții, bunicii tăi și atâtea generații înaintea ta? – spun adepții tradiției.
Să vedem în continuare ce argumente există pentru ambele variante:

Argumente pro concubinaj
Relația de concubinaj/con­vie­țu­ire este o relație în care cei doi locu­iesc împreună, având o viață
se­xu­ală fără a fi căsătoriți.
Argumentele importante pentru tipul acesta de relație sunt:
■ testarea relației sau că­să­toria de probă. Presupune o anumită înțelep­ciune din partea ce­lor care trăiesc îm­preună înainte de a fi căsătoriți, în așa fel încât pot avea o perioa­dă pentru a-și proba compatibilitatea, obiceiurile;
■ dacă cei doi parteneri constată in­com­pa­tibi­lități, des­păr­țirea e la în­de­mână, poate fi evitat un di­vorț dureros, costisitor;
■ instituția căsătoriei este pe­rimată și este nevoie să fie înlocuită de cea a co­abitării;
■ căsă­toria este în plan, dar până a­tunci se pot economisi din cheltuielile zilnice;
■ fericirea unei relații „nu stă într-o hârtie“.
Argumente în contra traiului împreună
■ conviețuirea nu permite un angajament real al partenerilor; oricând poți pleca din re­lație, deci nu e musai să te implici;
■ cuplurile în concubinaj sunt mai mult orientate către autonomia personală;
■ cei doi au în vedere posibila destrămare a relației;
■ conviețuirea reprezintă ne­si­guranță în privința valorilor personale și a posi­bi­lității de a avea un copil;
■ nu are un efect benefic asupra copiilor ce pot rezulta în cadrul relației, pentru că nu apar într-o familie legal constituită;
■ contravine valorilor familiale, tradițio­nale, religioase.
Deși pare că uniunea con­sensuală are un număr substan­țial de susținători, de partea căsătoriei există destule persoane care reprezintă vocea tradi­ției și a valorilor religioase, voce care începe și ea să fie din ce în ce mai puternică. Cei care sus­țin că­să­toria sunt de părere că uniunea con­sensuală slăbește instituția căsă­toriei și pune în pericol viața femeilor și a copiilor, pentru care căsătoria este foarte importantă.

Căsătoria – mai mult decât o foaie de hârtie
Tradițional, căsătoria are un statut special în societatea noastră. Ea a apărut tocmai pentru a oferi stabilitate familiilor, dar și societății. Căsătoria este o declarație, un angajament care are atât consecințe publice, cât și private. Este o instituție care oferă beneficii nu numai cuplurilor, dar și socie­tății ca întreg.
Când oamenii se căsătoresc, ei își iau un angajament nu pentru a fi parteneri doar din punct de vedere emoțional și sexual, dar și de a avea grijă unul de altul – cum se spune, „la bine și la rău“. Ei promit să stea unul alături de celălalt pe parcursul sui­șurilor și coborâșurilor vieții.
Această promisiune și încrederea pe care și-o oferă unul celuilalt construiesc curajul de a face sacrificii pentru binele familiei.
Căsătoria este în conformitate cu valorile religioase, se spune că este de la Dumnezeu, gândită pentru binele bărbatului, al femeii și al copiilor. Venirea copiilor este bine­ve­nită într-un cuplu unit prin căsătorie ci­vilă și religioasă.

Argumente împotriva căsătoriei
Argumentele de acest tip nu prea există. Doar recomandarea să aștepți până ce îl cunoști pe celălalt destul de bine pentru a face pasul, de a te căsători în deplină cunoștință de cauză.

De ce sa alegi casatoria
Fiecare dintre noi își dorește să fie iubit, să îl întâlnească pe El sau pe Ea, pe acela/aceea cu care să-și petreacă viața fericit. Relația de căsătorie există în in­con­ști­entul nostru colectiv. De mici, fetele visează la rochia de mireasă și la prințul pe cal alb, iar băieții, deși nu se visează cu costumul de nuntă, își ima­ginează că vor avea o soție neapărat frumoasă și copii pentru perpetuarea speciei. Dacă această imagine idilică se nuanțează cu timpul și la un moment dat dispare nu înseam­nă că valorile actuale nu includ căsătoria ca un punct de plecare spre des­tinația „fericire“.

 

Text: Oana Pescaru

Comments

comments

Previous:

Plăcerea masajului

Next:

Tu vrei copii, el nu

You may also like

Post a new comment