Un sendviș fără nimic

28 November of 2013

 © AOshlick / Fotolia


© AOshlick / Fotolia

Astă-vară am schimbat două avioane ca să ajungem în vacanță. Făcuserăm escală în Frankfurt și ne îndreptam spre Spania. Era 5 dimineața și toată lumea era vizibil adormită. În avion, liniște. Lumea picotea. Ici-colo se auzea câte-un sforăit, întrerupt de stewardesa care se plimba cu căruciorul și gustarea. Oferta: o băutură răcoritoare și un sendviș la alegere, cu salam sau cu cașcaval.

Alegerea în sine pare una destul de simplă. Însă tipa care stătea în fața mea părea să vadă lucrurile diferit. „Sendviș cu salam sau cu cașcaval?“, o întreabă stewardesa la fel ca pe toți ceilalți înaintea ei. „N-aveți și ceva vegan?“, întreabă ea. „Nu, doar salam sau cașcaval!“, îi răspunde însoțitoarea de zbor încă destul de prie­tenoasă. „Dar atunci ceva ve­ge­tarian poate?“

Devin curioasă. Oare cașcavalul nu e suficient de vegetarian? Eu așa știam. Nu, îmi spun repede, nu mă amestec. „Avem, cum v-am mai spus, cu salam sau cu cașcaval!“, se străduiește femeia să păs­treze un ton prietenos, dar se vede pe fața ei că-i vine destul de greu. Și pentru ea e tot ora 5.30 dimineața și nimănui nu-i place să fie călcat pe nervi la ora aceea.

„Atunci iau un sendviș fără nimic“, se decide în cele din urmă femeia, genul acela de militantă bio, despre care nu știi sigur dacă a auzit de epilare. Stewardesa face o mutră de parcă se abține cu mare greutate să nu-i tragă vreo două peste ceafă. În schimb, spune cât poa­te de calm: „Avem sendvișuri cu salam sau cu cașcaval!“ Dacă aș fi fost în locul ei, probabil că aș fi smuls salamul de pe un sendviș și i l-aș fi trântit nebunei în poală, dar, spre norocul tuturor, însoțitoarele de zbor sunt mai bine școlite într-ale răbdării cu persoanele dificile.

„Deci chiar nu aveți nimic vegan?“, insistă vegan-vegetariana în continuare. „Nu“, i-o taie stewardesa. „Dar puteți co­­manda dinainte ceva contra cost, nu­mai că dacă nu ați făcut comandă, nici nu avem nimic la bord. Salam sau cașcaval, asta-i oferta.“ La un zbor transatlantic înțeleg că te-ar roade stomacul, dar la un zbor de două ore? Să fim serioși, că nu moare nimeni de foame în două ore. Militanta noastră vegană însă vede lucrurile în continuare diferit.

„Să știți că nu mi se pare în regulă“, începe ea. „Ei bine …,“ însoțitoarea, care cu greu își mai păstrează calmul, răs­punde: „Îmi pare foarte rău: salam sau cașcaval?“ Eu de mult mi-aș fi luat căruțul și aș fi lăsat-o pe tipă cu ochii în soare. Care tipă își dă ochii peste cap și alege… salam!

Sendviș cu salam. Mai devreme era ve­gană, apoi vegetariană și acum mă­nâncă salam. Ar trebui să-mi fie indiferent, dar chiar m-am abținut să spun ceva. Noroc că mă pot descărca aici. Și dacă ar fi să citească și militanta noastră vegană această poveste, să afle că a fost ridicol și meschin. Data viitoare n-are decât să-și ia la pachet un sendviș fără nimic!
Ioana



Comments

comments

Previous:

The Straits canta la Bucuresti pe 1 decembrie!

Next:

Mandela de la FC Barcelona

You may also like

Post a new comment