Mulțumesc!

22 September of 2014

Thank You

Mă gândeam să vă mulțumesc. Să vă mulțumesc pentru că ne citiți revista. Treaba asta înseamnă mult pentru noi. Căci acest mic cuvânt, „mulțumesc“, începe să-și piardă importanța. În ultima vreme parcă toată lumea nu mai face decât să se plângă și să critice – iar de multe ori trecem cu vederea lucrurile care funcționează și o fac minunat.

De ce să nu spunem din când în când și un „mulțumesc“ concret? Mulțumesc educatoarei de la grădiniță care îi suportă zilnic pe micuții noștri năzdrăvani și-i șterge la nas sau la fund când este nevoie. Mulțumesc infirmierelor din spitale care, pentru un salariu derizoriu, fac în fiecare zi lucruri pe care puțini dintre noi le-ar face chiar și pentru o sumă frumușică. Sigur că este jobul lor și sigur că există, ca peste tot,  oameni și oameni. Aș mai vrea să le mulțumesc profesorilor care, în ciuda lefurilor mici, își fac treaba cum pot mai bine și, de ce nu, medicilor care ne salvează în continuare viețile în ciuda lipsurilor materiale din spitale. Ba chiar și femeii de serviciu de pe scara noastră aș vrea să-i spun că-i sunt recunoscătoare pentru pungile mari pe care locatarii le lasă aiurea și ea le cară singură la ghenă. De asemenea, un „mulțumesc“ mai pleacă spre casiera micului supermarket de la colț pentru că, oricât de obosită ar fi, continuă să zâmbească și să vorbească frumos cumpărătorilor. Mulțumesc chelnerului care suportă figurile clienților pretențioși, funcționarei de la ghișeul de la fisc că mă îndrumă, poștăriței care urcă până la etajul zece cu cuponul de pensie al mamei și, de ce nu, colegilor de birou.

Un „mulțumesc“ este ceva banal. Dar efectul său este enorm. Pentru că te simți valorizat în munca ta. Este un simbol care spune „Văd zilnic ce faci și apreciez asta“. Cuvinte prietenoase care ne animă și stimulează, „mulțumesc“ și fratele său, „te rog“, sunt lucruri care ne înfrumusețează cotidianul. Dacă tot dau bani, nu e cazul să mai zic și „mulțumesc“, sunt mulți de părere. Dar de ce să nu ne facem viața mai plăcută folosindu-le de câte ori avem ocazia pe „mulțumesc“ și pe „te rog“?

Știu că sună puțin propagandistic, dar după ce am văzut o mamă zilele trecte care-i spunea fetiței ei de cinci ani: „Nu trebuie să tot mulțumești tuturor, că își fac doar treaba!“, mă gândesc că poate nu suntem toți conștienți de anumite lucruri. În loc să te bucuri că ai un copil prietenos, care știe să aprecieze un gest, îl mai și admonestezi verbal.
De ani de zile aștept un mic „mulțumesc“ din partea statului. Pentru faptul că-mi plătesc mereu și la timp impozitele. Știu că e de datoria mea, și nici nu vreau un buchet de flori, ci un simplu „mulțumesc“. Poate că o carte poștală cu „Țara ta îți mulțumește“ ar fi un lucru care i-ar bucura pe toți cei care contribuie la bunăstarea României.



Comments

comments

Previous:

Străinătatea ne-a răpit cei mai frumoși ani din viață

Next:

Lumea cu susu-n jos

You may also like

Post a new comment