Mămicile de la margine de teren

14 July of 2014

©-pressmaster-Fotolia.com

©-pressmaster-Fotolia.com

Ne întâlniserăm la o cafea. La un moment dat apare și Cati, ca de obicei întârziată, spumegând de furie: „Nu-mi vine să cred! Dacă-mi face una ca asta, jar mănâncă! Jur că-l nenorocesc!“ Toate suntem ferm convinse că e vorba despre soțul ei, Liviu.  „Da’ ce-a făcut iar bietul Liviu?“, întreabă Dana.
Cati se uită nedumerită: „Liviu n-a făcut nimic. E vorba de Matei!“ Un alt bărbat în viața lui Cati? „Matei? Care Matei? Ai un amant și noi nu știm?“, chițăie Liana. În sfârșit ceva palpitant, mă gândesc eu, furtună pe cerul senin al căsniciei perfecte. Cati își dă ochii peste cap. „Ați înnebunit? Matei e antrenorul lui Alex. Antrenorul de baschet. Și care tocmai mi-a spus, după antrenament, că nu e sigur dacă îl ia și pe Alex la meciul din weekend. La meciul acela important! La care se face selecția pentru turneul de luna viitoare. De la Craiova!“
Simt o mică-mică dezamăgire. Doar o poveste cu copii, nicio aventură amoroasă, păcat. „Asta-i chiar nesimțire!“, continuă Cati furioasă. „Alex este unul dintre cei mai buni băieți. Și nu pentru că e al meu, asta știți foarte bine. Cred că-i printre primii trei, dacă nu cumva cel mai bun din grupă. Am văzut-o cu ochii mei la toate antrenamentele.“
Sunt convinsă, dat fiind că Alex, care între timp are 12 ani, merge tot cu mămica la antrenamente. De trei ori pe săptămână, Cati stă la margine de teren și se uită timp de două ore cum aruncă niște copii niște mingi într-un coș. Numai gândul la asemenea lucru mă face să casc de plictiseală.
„Păi, așa e la sport, antrenorul decide, că doar el e…“, încearcă să intervină Elena. „Da‘ de unde! Asta doar pentru că îl favorizează pe băiatul ăla columbian. Piedro sau cum îl cheamă. Doar pentru că are ăla 1,80, mi-l lasă pe al meu pe dinafară! O dată n-a lipsit Alex de la antrenamente! O dată n-a întârziat – ca Piedro, care ajunge mereu cu zece minute după ce începe ora… Nu, pur și simplu nu e drept și n-am să accept una ca asta!“, conchide Cati.
Elena rânjește. „Și ce-ai să faci? Să-l împuști pe antrenor? Suni la Curtea Europeană de Justiție? La Amnesty International?“ Dana e mai împăciuitoare. „Trebuie să vorbești cu antrenorul! Totul se rezolvă până la urmă!“, e de părere ea. „Crezi că n-am vorbit?“, i-o întoarce Cati. „Dar e obtuz! Zice că e treaba lui să decidă și că nu se ia după toate mamele, că el n-are unul, ci zece băieți!“
Aproape că-mi pare rău de Matei ăsta. De trei ori pe săptămână cu niște mici monștri puberi în mare parte răzgâiați, plus mamele lor ambițioase și furioase. „Da’ Alex ce zice? Că doar e vorba despre el …“
Cati e ușor nedumerită, apoi recunoaște: „Ei, el nu-și dă seama cât e de important… El se bucură că n-are antrenamente și în weekend…“
Ajung la concluzia că de multe ori copiii sunt mai raționali decât părinții lor.



Comments

comments

Previous:

Cel mai plăcut moment al zilei

Next:

Femeile și tehnologia

You may also like

Post a new comment