Iubirea, esența vieții

19 August of 2014

21_io16_2014“De când eram mică mi-am făcut o idee despre ce înseamnă dragostea, în toate formele ei. Vinovate pentru aceas­ta sunt şi zecile, poate chiar sutele de romane de dragoste şi istorice pe care le-am devorat! Cu toate că am citit şi am auzit de la rude, prieteni sau cunoştinţe despre puterea dragostei, nu am aflat cu adevărat ce înseamnă decât trăind-o, având diverse experienţe de viaţă. Nu aveam nici 14 ani când mi-am cunoscut ursitul! Eram doi copii, cu speranţe şi năzuinţe îndrăzneţe, care visau că într-o bună zi se vor căsători, vor avea o casă a lor şi vor fi părinţii unei fetiţe şi ai unui băieţel. Planurile noastre erau luate în râs de toată lumea, care ne considera doar doi copii fără minte, care habar n‑aveau ce înseamnă viața!
Anii au trecut, aducând cu ei griji şi probleme diverse, dar am continuat să visăm şi să vedem cu ochii minţii cum toate dorinţele ni se îndeplinesc. Și cum visurile frumoase nu se împlinesc doar în poveşti, încetul cu încetul am realizat tot ce ne-am propus. Am început prin a ne cumpăra o garsonieră, pe care o consideram un palat, pentru că era a noastră şi locuiam singuri! În 2005, după 8 ani de căsnicie, a venit pe lume Andrei, un băieţel minunat şi mult aşteptat, pe care l-am adorat din prima clipă! Nu mi-aş fi imaginat vreodată că dragostea de mamă e atât de intensă! Nu există cuvinte care să des­crie noianul de trăiri pe care l-am avut când l-am ţinut pe Andrei pentru prima dată la piept! L-am crescut cu cea mai mare atenție și cu cel mai mare devotament. L-am considerat bijuteria noastră, a familiei.
Atât de mult îmi iubeam pruncul, încât nu mi-aş fi imaginat că voi putea iubi la fel un al doilea copil. Am exclus total ideea de a deveni mamă încă o dată şi mi-am canalizat toată atenţia şi grija asupra lui. Însă, cum planul iniţial a fost să avem doi copii, Dumnezeu ne-a trimis a doua minune, pe Teodora (darul lui Dumnezeu), o fetiță delicată ca o floare de primăvară, născută cu 7 ani mai târziu ca fratele ei. Din nou am rămas surprinsă de cum poate o mamă să îşi iubească la fel ambii copii şi mult timp nu mi-a venit a crede că dragostea de mamă este un izvor nesecat, de o intensitate fără margini!
Și iată-ne acum, după 17 ani de căsnicie, suntem acei copii care visau cu ochii deschişi, care şi-au dus la îndeplinire toate ţelurile considerate de mulţi imposibile! Nu a fost totul roz, am avut şi perioade mai puţin fericite, însă cu răbdare, înţelegere şi înţelepciune am depăşit toate piedicile! Avem o familie frumoasă, aşa cum doresc tuturor cititorilor revistei «Ioana» să aibă!”
Roxana Dumitrăşcuţă

Dacă îți place să scrii, atunci trimite și tu o poveste (subiect: vacanță) pe adresa re­dacției sau la adresa de e-mail [email protected] Cele mai bune texte vor fi publicate și premiate cu un voucher de 300 de lei.



Comments

comments

Previous:

Tovarăși de viață, cu lăbuțe sau aripioare

Next:

Uneori sunt OK și mizeriile de la TV

You may also like

Post a new comment