Director de școală nouă. Pardon, veche!

21 September of 2012

Cum intri pe strada pe care se află Școala cu clasele I–VIII nr. 50 „Maica Domnului“ din Bucu­rești, aproape de Obor, te impresio­nează două clădiri portocalii, frumoase, renovate, și o curte extrem de îngri­jită. „Am vrut să fie portocalii ca să se vadă de la distanță, pentru ca școala și gră­dinița să fie puncte de reper în cartier. În plus, fiind la jumătatea drumului dintre galben și roșu, portocaliul reprezintă punctul de echi­libru. Dacă echilibrul tinde să se rupă, portocaliul intervine, devenind revela­ția
iubirii divine“, mi-a spus de la bun început dna Mihăilescu.

Discuția cu dna directoare nu a decurs după un plan bine structurat, pentru că erau atât de multe de întrebat și mai ales atât de multe de povestit de către dna Mihăilescu, încât săream de la una la alta. Așa am aflat că, deși a început Facultatea de Medicină, după 2 ani a abandonat-o, spre disperarea mamei dumneaei, și a ales Teologia, pentru că „simțeam că pot să fiu doctor de suflete, nu de trupuri“. Acum este profesor de religie cu o mare dăruire, chiar a dat denumirea de „Maica Domnului“ școlii, întrucât „aici învață copii și cine poate să le poarte mai bine de grijă decât însăși Maica Domnului?“ și a creat o sală de curs dedicată studiului religiei, pictată cu binecuvântarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist – Patriarhul BOR. Ci­tind toate aces­tea, ați crede, bine­înțeles, că e vorba de o persoană habotnică, îmbră­cată de sus până jos în negru și cu basma pe cap… Nici vorbă! Rar mi-a fost dat să văd o femeie atât de ele­gantă, dar discretă, îmbrăcată și aranjată cu bun-gust, pentru că, spune dumneaei, „o profesoară trebuie să fie un model de feminitate și de eleganță pentru copii“.
Deși arată ca niște construcții noi, moderne, corpurile de clădire ale școlii datează de la 1860. „Când am devenit întâi director adjunct și apoi director, în 2004, clădirile stăteau să cadă pe noi. Cum poate un pă­rinte să-și trimită copilul la o astfel de școală și apoi să stea liniștit?“ Așa că a făcut toate demersurile posibile la primăria de sector și mai ales la cea a Capitalei, a bătut la ușile multor sponsori („și n-am plecat de nicăieri până n-am obținut ceva“), ba uneori chiar a forțat mâna factorilor decidenți prezen­tân­du-le fotografii cu situația jalnică a clădirilor, refuzând avizul sanitar, întrucât condițiile nu erau în regulă, și multe altele. Așa se face că, după ani de muncă neîn­ce­tată, acum școala și gră­dinița arată înfloritor, tot mobilierul este nou, există sistem de aver­tizare seismică, de incendiu și de su­pra­veghere video, iar în fiecare an se fac mici renovări.

„Dar nu singură am reușit, ci cu ajutorul întregii echipe, al colegilor mei din școală. În felul acesta, am obținut și pentru profesori, și pentru elevi un loc în care vin cu drag și în care se simt în siguranță.“ N-a fost ușor, nimic nu s-a făcut peste noapte, a fost nevoie de mun­că titanică și mai ales de o tenacitate ie­șită din comun. „«Tu n-ai ni­ciodată timp», îmi repro­șează mama când îi spun că doar proiectul ăsta să-l mai termin și apoi voi fi mai liberă. Soțul s-a rugat de mine 5 ani să renunț, văzând cum mă isto­vește această muncă. Dar n-am vrut cu niciun chip. Abia când părintele-duhovnic i-a spus că asta e misiunea mea dată de Dumnezeu a înțeles și m-a lăsat în pace.“
Credeți cumva că dna directoare are acum mai mult timp pentru ea însăși, pentru familie, pentru băiatul de 14 ani? Ei bine, nu! Pentru că este profesor metodist – ISMB – religie, este expert al Corpului de Experți al Corpului de Control al Ministrului Educa­ției, Cercetării, Tineretului și Sportului și este angrenată într-o mulți­me de proiecte cu școala, ba chiar lucrează la manualul „Unde-i lege, nu-i tocmeală“, menit a-i în­vă­ța pe copii ce greșeli penale, infrac­ționale să evite, aces­tea fiind prezentate cu urmările lor penale, dar și religioase.
„Elevii noștri nu trebuie să fie sfinți pe pereți, ci trebuie să fie veseli, să-și trăiască copilăria, să vină de plăcere la școală, să priceapă că educația este baza.“ Pentru ca aceștia să obțină rezultate bune, unele din­tre stimulente sunt taberele de vară gratuite pentru cei cu medii de la 9,70 în sus. În vara aceasta, de pildă, premianții au mers la Năvodari, la munte și în Grecia.
„Când am pornit la drum, alunecam pe tobogan, acum suntem pe la jumătatea lui, ne ținem bine și continuăm să urcăm.“
Nu-i așa că omul sfințește locul?

 

EXTRA INFO

Școala e a doua casă
✽ Școala nr. 50 este o unitate în care actele de violență nu există, în care elevii, fără a li se știr­bi personalitatea, poartă unifor­mă și își lasă telefonul mobil acasă.
✽ Considerând că educație nu înseamnă numai buchea cărții, profesorii școlii sunt împreună cu elevii parte din nenumărate pro­iec­te pe variate teme: concurs națio­nal de artă plastică „O zi din viața mea“ (lansat de UNESCO), simpozion internațio­nal „Împreună pentru educație“ (organizat de „Salvați Copiii“), simpozion inter­na­țional „Tradiții locale“, „Obiceiuri și tradi­ții locale – Orașul natal“, „Să ne cunoaș­tem cartierul“, Festivalul colindelor, Festivalul de educație religioasă, ateliere de pictură, activități ecologice în parcuri, vizionări de spectacole de operă, operetă, muzică și circ, vizite la târguri educaționale și la licee, vizite la muzee (Antipa, Muzeul de Istorie a Evreilor din România, Muzeul Holocaustului etc.) sau la alte obiective de interes (Salina Praid, Aventura Parc Brașov etc).
✽ Pentru că educația este piatra de temelie, în școală elevii bene­ficiază de clase cu predare inten­sivă a limbii engleze, de studiul limbii engleze din clasa I și al limbii franceze din clasa a V-a, pregătire suplimentară în vederea susținerii examenelor naționale și mult altele.

Cătălina Oprea

Comments

comments