Un singur părinte. De la exceptie la normalitate

30 October of 2018

Fenomenul copiilor crescuți de un singur părinte, de obicei mama, 
ia amploare în întreaga lume și cunoaște o amploare aparte chiar și în România, o țară mai degrabă conservatoare și patriarhală. 
Care sunt cauzele și, mai ales, efectele acestui fenomen?

Disoluția familiei tradiționale în ultimele zeci de ani este tot mai evidentă, cel puțin în țările occidentale. Tinerii se căsătoresc mai târziu decât o făceau părinții lor, iar relațiile de dragoste sunt mult mai volatile astăzi.

„Oferta“ de parteneri și partenere este uriașă și din ce în ce mai rar 
oamenii sunt dispuși să-și petreacă toată viața alături de același om. Una dintre cauze este, evident, economică: în țările în care bunăstarea materială este consistentă, ea conferă tuturor persoanelor un grad de confort sporit, astfel încât tinerii își prelungesc adolescența și tinerețea până la 30 de ai și chiar mai mult.

Mulți preferă să studieze sau să călătorească, să experimenteze noi moduri de viață și, chiar dacă se căsătoresc, să divorțeze atunci când starea de fapt nu mai corespunde cu ceea ce își doresc. Această relaxare a codului social, care prevedea până nu demult, că doi oameni care au un 
copil rămân împreună cel puțin până când copilul devine adult, face ca din ce în ce mai mulți copii să crească cu un singur părinte, de obicei cu mama.

Mamă singură din diferite motive


Nu toate situațiile seamănă, desigur. Unele mame au rămas singure pentru că tatăl copilului le-a părăsit sau ele l-au părăsit și există cazuri în care 
femeile rămân văduve.

Dar în ultima vreme se înregistrează un alt fenomen, acela al femeilor care decid să devină mame singure. Studii efectuate în Statele Unite arată că aceste femei fac copii în jurul 
vârstei de 40 de ani sau după, până spre 50 de ani, sunt mai educate decât media și au o situație financiară bună sau foarte bună.

Astfel, provocările cu care se confruntă mamele singure sunt diferite, având în vedere faptul că unele au ales această situație, iar altele sunt puse în fața faptului împlinit și trebuie să se descurce cu o situație pe care nu au dorit-o. 
Desigur, cele mai multe astfel de familii sunt cauzate de divorț sau separarea cuplului. Femeile care decid să devină mame fie păstrează o sarcină apărută întâmplător, fie apelează la inseminarea artificială pentru a avea un copil. În Statele Unite, 1 din 4 copii este crescut de un părinte singur, de obicei de mamă.

În Marea Britanie, procentul este comparabil. Nu avem date statistice în acest sens din România, dar se înregistrează și la noi o creștere a numărului 
familiilor monoparentale.

Studiile arată că femeile care decid să aibă un copil singure nu fac asta pentru că așa vor. Majoritatea 
declară că ar fi preferat să se căsătorească sau cel puțin să trăiască împreună cu un partener, dar, pentru că vremea trece și vârsta nu iartă, nu au mai putut aștepta întemeierea unei familii tradiționale. De fapt, unii cercetători susțin că de fapt aceste femei care doresc să devină mame nu au de ales, în acest caz.

Există multe studii privind bunăstarea psihologică a copiilor crescuți de o mamă singură în urma divorțului. 
Ele arată în mod consistent că deseori copiii ai căror părinți divorțează sunt mai predispuși la probleme emoționa­le și comportamentale decât cei din familii intacte.

Totuși, aceste probleme par să fie asociate mai degrabă cu diverse aspecte ale divorțului, nu cu faptul că sunt crescuți de un singur părinte. 
Unul dintre factorii legați de problemele de adaptare ale copiilor este conflictul dintre părinți. 
De asemenea, dificultățile financiare ale familiilor cu un singur părinte pot determina sau sunt preponderent asociate cu problemele psihologice ale copiilor.

Există, de asemenea, și studii referitoare la copiii crescuți de mame singure care nu au fost căsătorite. Și aici s-a arătat că acești copii au mai multe probleme psihice decât copiii crescuți de doi părinți căsătoriți. La fel ca în familiile cu un singur părinte, rezultate în urma unui divorț, și în cazul mamelor necăsătorite s-a 
observat că dezavantajul economic, problemele de sănătate mentală ale părinților și calitatea slabă a parentajului sunt asociate cu efecte negative asupra copiilor.

Spre deosebire de mamele divorțate sau cele necăsătorite care au avut parte de sarcini neplanificate, femeile care decid să devină mame iau o hotărâre activă, fiind complet diferite de cele care ajung în mod neintenționat în această situație. Copiii acestor mame nu au fost expuși la conflicte între părinți și, de obicei, nu suferă din cauza dificultăților economice sau a problemelor psihologice ale mamelor, care sunt frecvente în cazul femeilor divorțate.

Totuși, acești copii cresc fără tată, iar cei care sunt concepuți prin inseminare artificială nici măcar nu cunosc identitatea taților biologici. În țările care interzic apelarea la donatori anonimi copiii își pot cunoaște totuși tatăl biologic târziu, în adolescență.

Există deocamdată puține cercetări privind dezvoltarea și bunăstarea psihică a copiilor cu mame singure care au decis acest lucru. Totuși, comparația a 27 de mame singure care au ales cu 50 de cupluri căsătorite, toți având copii concepuți prin inseminare artificială, nu a prezentat nici o diferență în ce privește bunăstarea psihologică a mamei, afecțiunea exprimată și implicarea emoțională cu copiii, conform unui studiu efectuat în 2005. În ce privește copiii, cei cu mame singure au prezentat mai puține probleme emoționale și comportamentale decât cei cu mame căsătorite. Trebuie însă precizat că studiul a avut în vedere copii de 2 ani, iar la această vârstă ei sunt prea mici pentru a înțelege semnificația socială a absenței tatălui.


Câteva concluzii

Cercetătorii au arătat că indicatorul- cheie care poate prezice problemele emoționale și comportamentale ale unui copil crescut de un singur părinte este statutul economic. Dificultățile financiare au un impact negativ și asupra bunăstării psihologice a copiilor care au mame ce au ales să-i crească singure. Însă un factor de risc existent la copiii ale căror mame au decis acest lucru și absent la copiii cu părinți divorțați sau cu mame necăsătorite este legat de donator.

Copiii cresc fără să-și cunoască tatăl, fie că este vorba de o legătură întâmplătoare a mamei sau de un donator de spermă. Nu există încă studii suficiente care să arate efectele acestui fapt asupra copiilor. Mai mulți psihologi americani, preocupați de faptul că un sfert din copii sunt crescuți de mame singure, s-au aplecat asupra problemei și au arătat că efectele negative sunt mai accentuate în cazul băieților care cresc fără tată.

Lipsa unui model masculin poate crea disfuncții și probleme comportamentale grave, chiar și în cazul unei mame calde, bine situate financiar, care-și iubește copilul. Experții recomandă în acest caz ca băiatul să aibă un model masculin cât mai apropiat de familie: un bunic, un profesor, un antrenor de sport.

Mamele singure care au divorțat și care nu sunt căsătorite (majoritatea mamelor singure din țara noastră) se lovesc nu doar de dificultăți financiare sau de probleme de sănătate psihică, ci și de situații în care sunt stigmatizate social sau chiar de propriile familii. De obicei, în România, în cazul unui divorț blamul este aruncat pe femei. Nu doar că trebuie să-și împartă timpul între serviciu și gospodărie, dar trebuie să suporte și stigmatizarea socială, încă puternică în țara noastră. Din fericire, multe dintre ele au un cerc familial sau de prietene unde găsesc sprijin moral și uneori chiar financiar. În ultima vreme, au început să apară și asociații care se ocupă cu sprijinirea mamelor singure:

»» Asociația Mame pentru Mame ([email protected]) promovează drepturile femeilor și mamelor.

»» Școala mamelor (scoalamamelor.ro) este un proiect național, susținut cu fonduri europene, care vrea să vină în ajutorul mamelor cu dificultăți emoționale și financiare. Există mai multe centre care oferă asistență și consiliere psihologică gratuită.

»» Organizația E.M.M.A (organizatiaemma.ro) vine în ajutorul părinților care au pierdut un copil.

»» Centrul maternal AGAR (Asociația Touched Romania, 
touchedromania.org) oferă adăpost, 
sprijin educațional și material mamelor abuzate sau în situații foarte dificile.

»» Asociația pentru o comunitate solidară și intervenție socială 
(acsis.ro) are ca obiectiv prevenirea abandonului maternal și sprijinirea mamelor singure, neajutorate sau disperate.

Psihologia fenomenului

Pentru a afla opinia unui specialist, am stat de vorbă cu psihologul Cristiana Levițchi, care a avut amabilitatea 
de a ne răspunde la câteva întrebări.

Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă mamele singure?

Cristiana Levițchi: Deși s-au schimbat cumva mentalitățile în România, totuși multe dintre femeile despărțite/divorțate din mediul rural se confruntă cu prejudecăți din partea societății: „Ea este de vină pentru că nu are bărbat, nu a știut să-l țină, trebuia să tacă și să se sacrifice pentru familie“ și alte prejudecăți misogine venite deopotrivă de la femei și  de la bărbați. Și femeile sunt misogine, dar și bărbații pot fi feminiști însensul bun. Aceste prejudecăți poate nu mai sunt strigate în public, însă domină societatea. Să nu uităm că pe vremuri o femeie văduvă era ocolită până și în biserică. Pe lângă prejudecățile sociale, există și  dificultățile privind creșterea copilului. Dacă mama nu are suport  social și afectiv, greu se va putea descurca și în viata profesională și  în cea privată. Refacerea vieții de cuplu este vitală pentru sănătatea emoțională a  femeii și a copilului ei. Înainte de a fi mamă, are și alte roluri, pe  care nu ar trebui să le neglijeze: cel de profesionist (dacă are o  meserie), cel de femeie, cel de soră, cel de prietenă. Mama nu s-a născut  mamă. Are o viață. Copilul are  nevoie să vadă că mama lui are o viață dincolo de el. Altfel, va fi pe  post de „partener“ 
al mamei toată viața.

Dar cele mai grave?

L.: Înainte de partea emoțională a femeii mame, există probleme de bază mai grave care pot afecta o familie monoparentală: lipsa unei locuințe, lipsa unui loc de muncă și, implicit, al unui venit, lipsa unui suport 
social (al familiei de bază sau al prietenilor), familie și rude  toxice (violente). 
Parentalizarea copilului este o altă problema a familiei monoparentale, când un copil preia rolul de partener al mamei și crește ceilalți copii  împreună cu ea.

La cine pot apela mamele singure când simt că nu mai pot face față  greutăților?

L.: Suportul social este vital (familia de bază, dacă nu este toxică, și prieteni, vecini). Poate apela la 
unele fundații și organizații feministe pentru femei 
singure.

Cum se dezvoltă copiii care provin din familii monoparentale?

L.: Atât timp cât mama realizează că are și alte roluri decât cel de mamă, ea își poate reface viața și este necesar să aibă o viață care nu gravitează mereu în jurul copilului. Este un exemplu pentru copil: dacă mama „se sacrifică“ pentru el, acesta va înțelege că așa este  normal și va face la fel. Un minim de narcisism este indicat. Copilul are 
nevoie de un pilon masculin în familie. Copilul și  partenerul mamei lui vor trebui să se adapteze unul la celălalt. Contează  foarte mult când s-au despărțit părinții și cât a putut vedea copilul  din cuplul parental. Copilul are nevoie de modele de cuplu. O mamă  care  nu are partener nu îi oferă un model de cuplu. Desigur, model de cuplu poate să îi ofere și bunicii – dacă relația bunicilor este demnă de  urmat și sănătoasă. Deseori, copiii cu părinți despărțiți se maturizează  înainte de vreme, se confruntă cu durerea părinților și deseori devin  salvatorii părinților, deși nu e rolul lor acesta.

Care e recomandarea ta pentru femeile care decid  să devină mame, deși nu au partener?

L.: Este necesar ca o femeie care dorește să devină mamă să se gândească foarte bine pentru ce dorește să devină mamă. Ce e copilul pentru ea? Umple un gol? Copilul nu trebuie făcut pentru narcisismul exagerat al părintelui, ci pentru copilul însuși. Nu 
facem un copil pentru că  „așa se cade“ sau pentru că este timpul sau pentru că așa spune X sau Y ori pentru că există o presiune socială. Un om poate fi împlinit și  fără copii. Înainte de a concepe un copil, fiecare adult ar trebui să se întrebe pentru ce face acel copil. 
Există așa-numiții copii de  înlocuire, care nu trăiesc pentru ei înșiși, ci înlocuiesc pe cineva  sau ceva. Deseori, se înlocuiește un copil mort înainte cu 1 an, însă pot să existe și alte 
tipuri de înlocuiri. Am putea extrapola: la înlocuirea  unui membru de familie pierdut fie prin deces, fie plecat (mamă, tată, bunică, copil), fie după pierderea unei slujbe, a unei iluzii, unui vis, a unei case, înlocuirea unui copil pierdut de generația trecută (bunicii  pierd un copil și viitorul cuplu face copilul pentru bunici). Teoretic orice poate fi înlocuit cu un copil.

Citeste si:

Articol exclusiv online
Text: Dana Verescu
Sursa foto: pixabay.com/

 

Comments

comments

Previous:

Sindromul Tourette 
dincolo de mituri. Ce este si cum se manifesta

Next:

BluParty.ro împlinește 13 ani: Care este povestea lor, ce concepte noi aduce relansarea și cum au sărbătorit

You may also like

Post a new comment