Parintii mei se comporta ca niste copii! Povesti adevarate

08 March of 2016

După 33 de ani de căsătorie, părinții Ioanei vor să divorțeze și, deocamdată, între ei are un loc un… război în miniatură.

Mama n-a așteptat nici măcar să-mi scot paltonul. Încă din hol a început să vorbească, agitată: „Nici nu-ți poți închipui ce și-a permis din nou tatăl tău…“ Când s-a oprit puțin să respire, am întrerupt-o: „Mami, te rog, lasă-mă să mă așez întâi. Am avut o zi obositoare.“

În acel moment a apărut în hol tata: „Ei, știi foarte bine cum e maică-ta“, a spus, „se gândește numai la ea.“ Aș fi vrut să urlu la părinții mei în acel moment. Dar m-am controlat.

În ultima vreme au avut loc multe certuri. Totul a început când tata a ieșit la pensie, acum un an. Părinții mei se bucurau cu anticipație de acel moment, dar când acesta a venit, n-au reușit să se descurce cu noua situație. Acum, când tata nu mai merge la birou, pare să nu mai poată face nimic. A devenit posac și taciturn. Mama a încercat să se poarte cu atenție și să-l încurajeze, dar după câteva săptămâni era și ea iritată.

Îmi pare rău de ce li se întâmplă. Ani de zile mama l-a sprijinit necondiționat pe tata și a acceptat ca el să facă ore suplimentare la munca lui, pentru carieră, dar și pentru bunăstarea familiei. Iar acum își închipuia că vor avea timp să stea mai mult împreună, în doi. Dar în loc să meargă cu ea la teatru, să o scoată la restaurant sau măcar să se plimbe prin oraș, tata s-a ascuns în camera lui transformată în atelier.

Părinții mei trec printr-o adevărată criză în căsnicie. După 33 de ani nu mai există armonie între ei, ci numai furie și tensiune. A durat mult până am înțeles treaba asta. La un moment dat, mi-am dat seama că părinții mei, de fapt, nu se mai suportă și se află în pragul divorțului.

Când a fost pronunțat cuvântul „divorț“ s-au rupt toate zăgazurile și tot controlul a cedat. Nu mi-aș fi închipuit niciodată că-i voi vedea pe părinții mei comportându-se astfel. S-au certat ca niște copii mici, pentru orice nimic. Mama m-a sunat într-o zi pentru că tata nu a vrut să ducă gunoiul! El, la rândul lui, mi s-a plâns că e îngustă la minte. Lucrurile au devenit din ce în ce mai rele. S-a ajuns la insulte și cuvinte grele, ba chiar și la amenințări reciproce.

Comportamentul lor m-a îndurerat profund. Chiar și faptul că părinții mei vor să divorțeze e destul de îngrozitor. Dar să-i văd cum se sfâșie aproape unul pe altul mi se pare insuportabil.

Un timp am încercat să fiu o mediatoare între ei. Dar n-a mers. Le-am spus: „Fie mergeți la un terapeut, fie nu mă mai vedeți niciodată!“ Mi-am dat seama că trebuie să găsim o modalitate de a conviețui, ca familie. Iar pentru asta avem nevoie, în mod clar, de ajutor profesionist. (Ioana, Constanța)

Sursa foto: pixabay.com/



Comments

comments

Previous:

Cum să te bucuri de primăvară

Next:

Mi-ar placea să infiez…

You may also like

Post a new comment