Interviu cu actrita Ana Ciontea

10 November of 2016

Pe scena Teatrului Național București a interpretat-o magistral pe Chivuța în „Două loturi”, pe Anna Andreevna în „Revizorul” sau pe Charlotta Ivanovna în „Livada de vișini”, imortalizând pe peliculă roluri remarcabile, în filme precum „Sezonul pescărușilor”, „Pădureanca”, „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” sau „Undeva la Palilula”. Ana Ciontea și-a demonstrat talentul polivalent, impresionând atât publicul românesc, cât și pe cel francez, timp de câțiva ani jucând pe scena Theatre de L’Union din Limoges rolurile Titaniei și Hipolitei din „Visul unei nopți de vară”, în regia lui Silviu Purcărete, pe cel al lui Marry din „Cântăreața cheală” sau cel al Anfissei din „Trei surori”, în regia aceluiași Silviu Purcărete. Printre aparițiile recente ale actriței se numără rolul Ofelia din filmul „Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu, participând la Cannes, cu această propunere a României pentru premiile Academiei Franceze și interpretarea rolului moșieresei Korobocika Nastasia Petrovna din „Suflete moarte”, de la Teatrul de Comedie din București. Dramatizare de Mihail Bulgakov după N.V.Gogol, în versiunea scenică a lui Vlad Cristache, piesa este o inedită și remarcabilă interpretare a unei capodopere literare universale.

03

– Ce v-a determinat să urmați o carieră artistică?

– Nimeni nu cred că știe să spună clar, eram foarte mică, aveam vreo cinci ani, când am spus că îmi doresc să fac asta. Era mai mult un impuls, decât o convingere. Primul contact l-am avut cu teatrul radiofonic, am ascultat piese de teatru și mi s-a părut magic, parcă eram invitată să intru într-o lume aparte, într-o poveste în care credeam cu totul și abia așteptam să văd ce se întâmplă. Este un sentiment pe care l-am păstrat și astăzi, fiindcă abia aștept să văd ce se întâmplă într-un spectacol și cum evoluează personajul.

– Dacă nu ar fi fost actoria, ce meserie ați fi ales?

– Cea de psiholog…

– Profesori care v-au marcat cariera?

– Profesorii mei de clasă au fost Marin Moraru, Ion Cojar și Adriana Marina Popovici. Ei reprezintă mult pentru destinul meu artistic.

– În prezent, este mai ușor să obții un rol de teatru sau de film?

– Aș zice că rolurile vin spre mine, pentru că în sistemul de teatru de stat faci parte dintr-un colectiv al teatrului, care are proiecte propuse de regizori și aceștia te distribuie în rolurile în care te consideră potrivit. În teatrul independent poți să-ți cauți un rol, un regizor sau chiar să te pui în scenă. Este greu pentru tinerii regizori și actori, dar s-au creat multe spații alternative, în care aceștia pot să-și arate talentul. Eu caut aceste locuri, mă interesează foarte mult ce se întâmplă acolo și îmi doresc să joc în teatrul independent.

– Există un rol pe care l-ați considerat cel mai dificil?

– Întordeauna cel la care lucrez în prezent. Se spune că te pregătești ca pentru o naștere. Îl însămânțezi, îl crești și îl pregătești pentru premieră.

02

– Rolurile pozitive sau cele negative sunt mai dificile?

– Se spune că cele negative sunt mai ofertante, mai bogate din punct de vedere al jocului, ca psihologie și ca sondare a profunzimilor umane. În clipa în care talentul tău este vizat de un regizor pentru un rol, te modelezi și poți să descoperi în tine valențe de a căror existență nu știai și astfel poți să descoperi că ești capabil să joci comedie sau dramă.

– Regizori preferați?

– Am avut șansa să lucrez cu nume mari din regia românească, cu regizori aflați în ascensiune, unii dintre ei tineri. Văd că filmul românesc este extraordinar de bine văzut peste tot, dar publicul autohton ar trebui să meargă să vadă mai mult film românesc.

– Dar la teatru, merge publicul?

– Sălile sunt arhipline, peste tot unde întrebi, în țară și în București, sunt vândute bilete la toate spectacolele și sunt agreate toate genurile. Asta înseamnă că oamenii au nevoie de această proximitate, dintre actori și sală și au nevoie de magia poveștilor resimțită pe viu, fiindcă televizorul nu le oferă acest lucru.

Citeste restul interviului, AICI



Comments

comments

Previous:

Copiii au nevoie de atentia parintilor

Next:

“1 iunie” trebuie să fie în fiecare zi

You may also like

Post a new comment