Defecte si calitati: “Aoleu! Seman cu mama!”

20 January of 2015

Începi, în ultima vreme, să regă­sești la tine parcă gesturi, ticuri verbale sau chiar comportamente ale mamei tale.

De câte ori nu ne plac anumite lucruri la noi, dăm vina pe cineva, de regulă, pe părinți. „Semăn cu mama“, spun reprezentantele sexului frumos, „ea a fost întotdeauna încăpățânata familiei.“ Sau: „Ce vină am eu că nu mă pot impune în fața soțului meu? Nici mama nu putea, semăn nu ea. Așchia nu sare departe de trunchi.“

De multe ori, temperamentul și caracterul părinților sunt o scuză bună pentru a ne com­plă­cea într-o situație sau a ne amăgi că totul e prestabilit și de neschimbat. În realitate, de la părinți împru­mutăm obicei­uri, com­porta­mente, atitu­dini, chiar dacă ne-am jurat că noi o să fim altfel, pentru că ei sunt cei care ne-au educat și implicit repre­zintă primele modele în viață! Dar nimic nu este bătut în cuie. Putem păs­tra ce ne aran­jează și putem schimba ce nu ne place, dacă vrem cu adevărat.

Exemplu: „Când eram copii, nu plecam în va­canță până ce casa nu era curată, lenjeria spălată și totul pus la punct. Mama nu concepea altfel. Atunci mi se pă­rea o nebunie, acum mă comport iden­tic! Da­că nu e totul pus la punct, nu pot să plec.“ (Corina, 37)
Adolescentă fiind, ți-ai promis că, atunci când o să te faci mare, ai să eviți cele mai ne­plă­cute tră­sături și obiceiuri ale mamei. Numai că în viața adul­tă te porți exact ca ea…

Exemplele de obiceiuri care nu ne plac, dar pe care le prac­ticăm în virtutea inerţiei, sunt nenumărate.

Cum preiei comportamentul?
Trăsăturile noastre sunt o com­binație între genetic și dobândit. Trăsăturile fizice pot fi preluate genetic. Trăsăturile psihice și cele legate de abilități sunt legate de educația și modelele pe care ni le transmit părinții noștri.

Obișnuința este a doua na­tu­ră: văzând aceleași lucruri zilnic, ajungem să le asimilăm, de­venind automate. Dacă mamele noastre nu au acordat prea multă atenție vestimen­tației și accesoriilor, mersului la cosmetică sau nu aveau program săptămânal de mani­chiură, este posibil să ne trezim că și noi suntem neglijente. Suntem obsedate de curățenie, pentru că așa am crescut, cu „ia firimitura de pe jos“. Suntem cicălitoare pentru că mama a avut un stil cicălitor. Unele dintre noi conștienti­zează modelul preluat, altele nu. Unele vor să fie altfel, altele nu vor sau nici nu-și dau seama că sunt copie la indigo a modelului parental.  Numai când putem identifica clar ceea ce nu ne place în comportamentul nostru putem schimba ceva.

Ne place ce vedem în „oglindă“?
Te enervează când vezi la mama exact ce nu îți place la tine şi atunci simți nevoia să o sanc­ţio­nezi. Există și reversul medaliei: „Semăn cu mama, ea are un talent deosebit de a face lucrurile să meargă bine.“ Firile pozitive obser­vă imediat calităţile ce se transmit de la mamă la fiică.

Talentul de a găti, coche­tăria, simţul practic, încli­naţia spre dans sau spre ştiinţe exacte pot fi calități de care să fim mândre. Asemănarea cu mama ta va fi observată mai întâi de cei din familie, mai ales de copii. Dacă tu te mai menajezi și încerci să-ți găsești scuze, cu co­piii nu e de glumit, ei ți-o spun în față: „Mamă, ai început s-o iei pe urmele lui mamaie!“ Iar atunci sigur este semn că merită să fie ascultați.

Toţi avem defecte, dar și calități!
Dacă, de exemplu, vrei să nu-ți mai ci­că­lești copilul cum te cicălea mama ta, notează zilnic într-un caiet ce faci pentru asta concret: cum înlo­cu­iești cică­li­rea cu dialogul, de câte ori te abții să nu intri într-un nou cerc vicios. Ob­servă schimbarea și continuă. Un obicei, pentru a fi asimilat, are nevoie de repe­tiție înde­lun­gată (cca 3 luni). Folo­seş­te empatia: amin­teș­te-ți ce îți plăcea și ce nu când erai mică, pentru a evita tiparul. Ceea ce contează cu adevă­rat este că mamele sunt și ele parte din personalitatea noastră.

Text: Oana Pescaru

Comments

comments