A început studiul limbilor engleză și germană din clasa I. Cu muncă multă din partea ei și cu eforturi uriașe din partea mamei, a avut un parcurs permanent ascendent. Grație bursei oferite de programul „Olimpicii Petrom“ a reușit să termine cu brio Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București. După un master la Edinburgh, în Marea Britanie, a predat limba engleză în China, iar acum face un doctorat în S.U.A.
Cine este ea? Se numește Elena Adriana Dancu și are 25 de ani. Consideră că limbile străine îți deschid mintea și îți pun lumea la picioare, te schimbă. Datorită pasiunii pentru limbile străine și muncii susținute a reușit să vadă locuri din lumea asta la care doar visa până în urmă cu câțiva ani și a ajuns în medii universitare și culturale la care n-ar fi crezut că va avea acces. A fost de acord să ne împărtășească detalii despre experiența ei din China și de la Stanford.
A predat limba engleză la un colegiu britanic administrat de chinezi, la Guangzhou, la 200 de km de Hong Kong, unde tinerii se pregătesc pentru a-și continua studiile în S.U.A. A fost singurul profesor străin care a rezistat la post întreaga perioadă, de un an și jumătate. „Mi-a fost dificil să trăiesc printre ei, să fiu acceptată, mai întâi pentru că veneam dintr-o altă cultură și apoi pentru că eram femeie.“ Dar atunci când te acceptă în cercul, în familia lor, îți dau și cămașa de pe ei.
Stilul de viață este total diferit, mâncarea este cu totul alta, societatea chineză este închisă, cu acces restrâns la internet și la ce se întâmplă în lumea largă, cu o mentalitate greu de zdruncinat, conform căreia copilul (unicul) trebuie neapărat să reușească în viață, să aibă o poziție socială și un salariu de invidiat, astfel încât să-și poată întreține mai apoi părinții și bunicii, fapt ce pune o presiune fantastică pe tineri, în marea majoritate băieți (din cauza avortului selectiv), și duce la utilizarea oricăror mijloace pentru a reuși.
Ca și în România, elevii au un volum foarte mare de teme, de proiecte și se acordă o mare importanță memorării, învățării ca atare.
La Stanford Elena face un doctorat în literatură comparată cu durata minimă de 5 ani. „Specializarea mea este literatura secolului XX în America Latină (în spaniolă și portugheză) și în Europa (literatura scrisă în germană). Limbile principale sunt spaniola si portugheza (pe care o să le predau la Stanford la anul, la nivel de începător și intermediar), iar limba secundară este germana. Mi s-a sugerat de către profesori să predau și româna, ceea ce am să fac de îndată ce vor fi doritori.“
Spre deosebire de învățământul din China și România, cel din S.U.A., ne spune Elena, este concentrat pe gândire independentă, pe dezvoltarea personalității unice și a unui punct de vedere personal, pe latura practică și nu pe asimilarea cunoștințelor prin „toceală“, ci mai degrabă pe dobândirea unor abilități care pot fi folosite în viața de zi cu zi – de pildă, învățarea limbilor străine e intensivă, cu cursuri de 50 de minute în fiecare zi, cu teme de realizat în laborator (înregistrări audio), și mereu se are în vedere ce poți să faci cu acea limbă, nu ce știi despre acea limbă.
„Studenții la nivelul de licență sunt foarte concentrați, muncitori, ambițioși, competitivi și au o încredere în ei și o siguranță care le lipsește celor veniți din alte sisteme de învățământ, pentru că aici se pune foarte mult accentul pe dezvoltarea individualității, a părerilor personale și a încrederii de a exprima aceste păreri.“ Ei sunt întreținuți de părinți, care plătesc taxe de școlarizare în jur de 60.000 de dolari pe an; foarte puțini au ajutor financiar de la guvernul federal (cei fără posibilități) sau au burse speciale pentru sport ori alte talente.
„Profesorii sunt priviți ca niște facilitatori de cunoștințe, nu ca persoane atotștiutoare, care dețin toate răspunsurile; nu au statut de «monument» ca în România, sunt abordabili și disponibili pentru a se întâlni cu orice student în afara orelor, ca să explice orice neclaritate”, ne spune ea.
„Aici oamenii au o etică a muncii foarte dezvoltată: weekendul durează doar de vineri după-amiaza până sâmbăta seara. De duminica dimineața la bibliotecă nu ai loc să parchezi bicicleta din cauza aglomerației. Încă nu pot să îmi dau seama cât de mult mă regăsesc în mentalitatea americană și stilul acesta de viață, pentru că nu am reușit să ies prea mult din campus. Sunt lucruri care îmi displac, de pildă zâmbetul fals permanent pe buze, prietenia superficială, obsesia pentru muncă și succes a colegilor mei de la doctorat. Pentru alte lucruri sunt recunoscătoare, de exemplu, flexibilitatea profesorilor și deschiderea la dialogul cu studenții, resursele materiale și umane uriașe de care dispune universitatea, șansa de a cunoaște oameni din toate colțurile lumii.“ Cândva, în viitor, ia în calcul întoarcerea în țară: are o datorie față de cei care au sprijinit-o.
Cătălina Oprea
Comments
You may also like
-
10 Dec
Steaua norocoasă a Joanei Benedek
Reportaje și interviuri„Am încredere în șansa femeii și cred că nu greșesc când spun că ea este ...
-
28 Aug
O nouă realitate: mame care lucrează de acasă
Reportaje și interviuriElena Gorun este mămica lui Vlad, un băiețel de 11 luni. Este sociolog de profesie, ...
-
25 Feb
„Limitele nu există decât în mintea noastră“
Reportaje și interviuri„E important să ai un stil de viață sănătos, iar dacă alergi pentru o cauză ...
-
11 Dec
„Noua lui sotie vrea sa-mi ia copilul!”
Reportaje și interviuriSoția fostului meu soț se ocupă intens de fiica mea. Cam prea intens… Am divorțat ...