Cum să-ți crești copiii pentru a face față stresului de mâine

18 July of 2012

Oamenii se simt stresați atunci când își dau seama că nu pot controla situația, că nu mai fac față. Când spui „stres“ te gân­dești la adult. Dar și copiilor li se poate cere mai mult decât pot duce. Când vezi copii obosiți, agitați, temători sau nervoși, poți spune că există stres și la copii.

Semne ale stresului
Spre deosebire de adulți, copiii au reacții diferite la stres. Ei pot să-și piardă concentrarea, să aibă diverse dureri somatice: de cap, stomac, răceli frecvente, deși su­fe­rința este psihică (spune un studiu efectuat la Universitatea Rochester).
Copiii pot deveni anxioși, pot manifesta ticuri, nervozitate sau pot avea stări depresive: insomnii, coșma­ruri, dacă sunt expuși la stresul prelungit. Sau pot deveni opozițio­niști, refractari, iritabili etc. Nu este obligatoriu ca toate aceste stări să fie generate de stres, dar acesta poate fi un factor favorizant.
Toate emoțiile negative se pot răspândi către copil. Un control emoțional al părinților poate preveni stresul copiilor.

Care ar trebui să fie relația copilului cu părinții?
Pentru a-i învăța să facă față stresului începeți de timpuriu:

1Reacționați și comunicați
Observați încă de mici copiii și învățați să interpretați plânsul și alte semnale pe care vi le transmit. Spuneți-le copiilor ce faceți, ce intenționați să faceți împreună cu ei, înainte de a face. Începeți acest tip de comunicare, în dublu sens, încă de la naș­tere. Invitați copiii să participe.

2 Faceți activități predic­tibile, potrivite vârstei
Când deveniți părinți ar fi bine să încetiniți ritmul, să simplificați viața și să vă con­cen­trați pe ceea ce e folositor pentru ei, conform nevoilor lor. Bebe­lușii și copiii mici sunt deosebit de sensibili, absorb toți stimulii din mediu și cu ușurință pot deveni supra­sti­mulați. De aceea, pot fi incapabili să facă față stimulilor din jur la fel cum o fac adulții. Mai puțin înseamnă mai mult, selec­tați ce e important pentru dezvoltarea lor. Permiteți-le copiilor să se dezvolte conform ritmului lor biologic și apoi intro­duceți-i lent în acti­vitățile de familie.
Dacă copilul întoarce capul, începe să dea semne de ne­li­niște sau cască ochii, părând interesat sau surprins, acestea pot fi semne că este suprastimulat.
Copiii se simt calmi, fericiți și încrezători când pot să gestioneze lucrurile, când știu la ce să se aștepte și când pot înțelege lucruri­le la care sunt expuși. Fiți atenți dacă ei sunt pregătiți dinainte pentru ce vor avea de făcut: lecții, filme, evenimente, ieșiri
în parc.

3 Protejați sistemul nervos al copilului
Tentația părinților este mare de a-și lăsa copilul la TV încă din primii ani de viață.
Cercetările arată că expunerea prelungită la televizor dăunează dezvoltării sistemului nervos și abilităților de învățare. Scade capacitatea de concentrare a atenției, iar aceasta poate să genereze probleme de ascultare, de înțelegere.

4 Bucurați-vă de timpul petrecut împreună
Permiteți-le copiilor să învețe prin intermediul jocului și încurajați-i să se dezvolte natural, în ritmul lor. Fiți atenți la ei când se joacă și mergeți în direcția aceea în timpul jocului. Astfel veți răspunde nevoilor lor de progres, ei știu cel mai bine ce sunt pregătiți să învețe. Bucurați-vă să fiți în compania copiilor voștri. Lăsați-i să fie ei înșiși. Trans­miteți mesajul că ceea ce fac este bine, este destul, și le veți da un sentiment de confort.

5 Încurajați copiii să își exprime sentimentele
Copiii trebuie să știe că sunt acceptați și când sunt binedispuși, și când se simt triști, supărați, nervoși, neliniștiți. Ambele fețe ale monedei, și cea luminoasă, și cea întunecată, au nevoie de acceptarea părinților. Astfel nu se vor simți presați să își ascundă sentimentele sau să fie inautentici încercând să le facă pe plac celor din jur.
Chiar și copiii mici au nevoie să fie ascultați când plâng. Plânsul face parte din limbajul nonverbal al copiilor, este o modalitate de a exprima durerea, furia și tristețea. Fiți conștienți de emoțiile pe care le exprimă și ce mesaj au de transmis.

6 Furnizați un mediu confortabil, cu limite flexibile
Creați limitele copilului cu înțelegere și
fermitate, astfel încât el să se simtă în siguranță. Părintele este ghidul blând și empatic al copilului, nu unul care să-l  înfricoșeze.

7 Permiteți-le copiilor să își gestioneze stresul
Jocul este cea mai bună terapie pentru copii. În timpul jocului se simt liberi, se relaxează, se bucură, și astfel urmele de tensiune dispar. De aceea, pauzele de la lecții în care se joacă sunt foarte importante.
Ori de câte ori copilul va face mișcare de orice fel sau va fi angrenat într-o activitate sportivă, îi va crea o stare de bună dispoziție și un bun control emoțional.

8 Încurajați copiii să ges­tio­neze stresul și conflictul
Permiteți-le copiilor să își rezolve singuri problemele ori de câte ori este posibil, imediat ce pot să o facă. Chiar dacă sunt conflicte cu colegii la școală sau când se joacă pe stradă. Învățați-i să comunice și trans­miteți-le mesajul că pot să o facă. Nu faceți în locul lor ceea ce pot face ei.

9 Copilul vostru este o ființă capabilă de alegeri
Aceasta este cheia și miezul educației copilului care poate gestiona stresul. Diferența se vede în atitudinea părinților. O mămică spune: „Îmi place așa de mult de fata ta, ești norocoasă că e motivată și nu trebuie să o împingi de la spate“, și vine și replica celeilalte mămici (în gând sau cu glas tare): „Tocmai pentru că nu o presez e așa de motivată.“

 

Oana Pescaru- psiholog și terapeut de familie

Mai multe amănunte poți citi în nr. 15/2012 al revistei “Ioana”, acum pe piață.

Comments

comments