Potrivit Institutului Național de Statistică, în anul 2018, numărul divorţurilor pronunţate prin hotărâri judecătoreşti definitive sau pe cale administrativă a fost de 30.857, în scădere cu 290 de divorţuri comparativ cu anul anterior.
Rata divorţialităţii a scăzut. Statistica arată că unu din cinci cupluri divorțează în România. Interpretarea care se poate da acestei statistici poate avea două aspecte. Pe de o parte, este îmbucurător că familia reprezintă încă o valoare în societatea românească și, cu toate că politicile statale de încurajare a natalitații și familiei nu sunt la nivelul altor țări din Uniunea Europeană, românii continuă să se căsătorească și să facă copii.
Pe de altă parte, rata mică a divorțurilor arată și mentalitatea românilor vizavi de despărțirea de drept, mai ales atunci când sunt implicați copiii. Multe cupluri simt presiunea (socială și nu numai) să rămână într-o căsătorie care nu funcționează de dragul bunăstării copiilor lor. Intențiile lor de a face acest lucru sunt incontestabil bune. Din păcate, impactul asupra familiei nu este întotdeauna pozitiv.
Iată trei lucruri de luat în considerare în această situație tulburătoare:
- Copiii vor adopta comportamentul părinților. În mod normal, părinții reprezintă pentru copii și un model de relație. Astfel, aceștia vor învăța cum să-i trateze pe ceilalți și cum să relaționeze cu alții. Ei vor învăța la ce să se aștepte de la un partener, iar în funcție de ceea ce văd la părinți asta poate însemna: respect sau dispreț ori lipsă sau compasiune, considerație sau dezinteres. De aceea, se ridică întrebarea: vrei ca și copilul tău să facă aceleași greșeli ca tine când va ajunge adult?
- Resentimentele părinților afectează copilul. Cei mici vor găsi întotdeauna pe cineva de vină pentru un potențial conflict. Aceștia pot lua partea unui părinte sau a celuilalt, o dinamică des întâlnită și de rău augur în cazul familiilor nefuncționale. Mergând mai departe, în cele din urmă, impactul psihologic asupra copilului va fi cel mai probabil de a se învinovăți pentru problemele familiei. Acest lucru poate duce la pierderea stimei de sine, la sentimente de vinovăție, la anxietate, la probleme de gestionare a furiei sau chiar la depresie.
- Copiii tăi vor trăi într-un loc plin de conflicte. Mulți părinți cred că copiii lor sunt imuni la tensiunile din casă, deoarece nu sunt implicați direct. Adevărul este, din păcate, altul. Fie că ascultă pe la ușă toate detaliile unui scandal sau că remarcă înțepăturile părinților, de exemplu, din timpul cinei, copiii știu și înțeleg mai multe decât poate cineva crede și asta îi afectează profund. Certurile ocazionale pot învăța copilul cum să se împace, să ierte și să facă compromisuri, cu toate acestea, dacă casa pare a fi o zonă de război permanent, cel mic se va simți nefericit și în pericol.
Citește și: 6 situatii in care divortul este singura solutie
Articol exclusiv online, text: Ada Oprea, sursa foto: pexels.com/
Comments

Previous:
Cum recunoști un părinte toxic

Next:
Suntem părinți buni? Luăm decizii in interesul copilului?
You may also like
-
09 Sep
Reintoarcea la scoala. Start intr-o cursa lunga
FamilieReintoarcerea la scoala este ca startul intr-o cursa lunga. Durata, un an. Aproape un an! ...
-
24 Sep
Casa curată ne ține la adăpost față de boli
FamilieCurăţenia în casă e foarte importantă nu doar pentru aspectul acesteia, ci mai ales pentru ...
-
10 Nov
Învață să câștigi în confruntările verbale
FamilieTehnologia a luat avânt în domeniul telecomunicațiilor, dar, cu toate gadgeturile și facilitățile de comunicare ...
-
18 Sep
Cum îți înveți copilul sa te asculte
Familie„De câte ori ți-am spus să îți strângi lucrurile de pe pat? Caietele au ajuns ...
Multe cupluri aleg sa ramana intr-o casnicie care nu functioneaza de dragul copiilor. Dar daca faci acest lucru cum ramane cu tine? Copii vor creste, vor merge la facultate, se vor muta de acasa iar tu vei ramane in continuare in aceeasi casnicie care te face nefericita. Eu sunt adepta divortului.Daca lucrurile nu merg si 90% din timp sunt numai certuri atunci este mai bine ca fiecare sa mearga pe cai separate.