Copiii fac prostii. Să-i pedepsim sau nu?

05 June of 2011

Educație fără disciplină cu greu se poate realiza. Totuși, nu e de ajutor dacă pedepsele sunt prea multe sau prea dure…

Pedepsele sunt o pia­tră de încercare atât pentru părinți, cât
și pentru copii. Ele s-au născut din nevoia pă­rin­ților de a-i face pe copii să res­pecte normele. Astăzi metodele nu mai sunt așa de crude, nu mai presupun statul în ge­nunchi pe coji de nucă, dar pot fi complexe și diverse, în funcție de familie și de copil.
Noțiunea de „pe­­dea­p­­să“, care sună spartan, a fost înlocuită cu noțiunea de „disciplinare“: ai greșit, suporți consecințele.
Pedeap­sa potrivită
Cel mai important aspect al dis­ciplinării copilului este să-l faci să înțeleagă că orice tip de comportament greșit are urmări.
Un alt criteriu este gravitatea situației și apoi găsirea unei pedepse propor­ționale cu gravitatea faptei. Pedeapsa presupune tocmai condamnarea comportamentului greșit și oprirea copilului de la a mai repeta fapta în viitor și de la a mai adopta com­portamentul negativ.
Uneori, copilul nu știe cum să reacționeze în anumite situa­ții și se poate supăra pe pă­rinți. După o perioadă, el poa­te conș­tien­tiza că a în­călcat reguli, că părinții au sesizat și că nu îi bu­­cură isprava lui. Une­ori, să vor­bești cu copilul des­pre conse­cințele acțiu­nii lui e de ajuns.
Pe de altă parte, sunt situații în care copilul este conștient de faptul că, de exemplu, să îți lo­vești colegii la școală este un comportament rău/greșit. Este bine să aibă o consecință se­ri­oasă asemenea comportament, dar esențial este ca micuțul să înțeleagă ce suferință le-a provocat celor din jur. Când înțelegi ce ai greșit, probabilitatea să repeți acel comportament scade. A pedep­si cu violență violen­ța este total neindicat! Dacă o anumită tehnică nu funcționează, părinții ar trebui să schimbe tehnica/pedeapsa.
De ce e nevoie de disciplină?
Cei 7 ani de acasă sunt esențiali. Părinții sunt primii profesori ai copiilor. Ei sunt primii care trebuie să-și asume responsabilitatea pentru a-i învăța pe copii comportamente adecvate social, disciplina, poli­te­țea și bunele maniere.
Comportamentul pe care pă­rinții îl induc copiilor de mici creează baza personalității lor, ca viitori adulți responsabili. Oricum, părinții sunt cei care aleg ce pedepse se potrivesc cu tipurile de greșeli. Uneori, să ridici tonul și să te vadă un pic furios, să spui „nu face asta“ este de ajuns pentru copil să dea înapoi. Alteori, deși părinții nu sunt de acord și avertizează copilul, acesta este tentat de a face pe dos; de aceea este nevoie de măsuri de disciplinare.

Categoriide pedepse
sancțiunea – este o metodă de disciplină care ajută la calmarea copiilor. De exemplu, dacă un copil sparge o fereastră, i se pot retrage banii pe o săptă­mâ­nă. Copilul va învăța astfel să prețuiască banii și că un comportament rău nu va fi tolerat.
pedeapsa verbală – a-i spune copilului că greșește este în regulă. Dar a-l jigni („încu­iat“, „prost“, „leneș“ etc.) sau a-i repeta că a făcut rău și a folosi un to­n amenin­țător nu duce la nimic pozitiv. Când pă­rinții își ri­diculizează și își in­sultă copilul îi scad acestuia în­cre­derea și stima de sine.
pedeapsa fizică – nu de pu­ți­­ne ori părinții, frustrați, sfâr­șesc prin a-și lovi copiii. Pedeapsa fizică trebuie evitată. Chiar și o palmă la fund trans­mite me­sajul că vio­len­ța este un com­por­tament ac­­cep­tat în re­la­ții, ceea ce este total neindicat.
 retragerea privilegiilor/recompenselor – este o unealtă eficientă. De exemplu, dacă un copil nu își face temele, atunci nu i se va permite să se uite la TV. Nu este lăsat să facă ce îi place decât după ce și-a ter­minat îndatoririle. Dacă în­cearcă să vă șan­tajeze, igno­rați. Dacă ați spus că nu se va uita la TV, să vă țineți de cuvânt! Dacă retractați, înseamnă că nu este așa de grav și atunci poate să își permită și data viitoare să „uite“ de responsa­bi­lități.
time-out (pauza) – este una din­tre cele mai eficiente me­tode de disciplinare. Se referă la izolarea copilului în camera lui sau într-un colț al camerei, pentru a-i da timp să realizeze ce a făcut, să se calme­ze. Acest tip de disciplinare poa­te fi pus în aplicare de la 1,5-2 ani. După perioada de pauză, copilul este întrebat dacă știe cu ce a greșit, pentru a-i întări ideea comportamentului nepermis. Dacă nu poate răspunde, părinții trebuie să îi amin­tească, în așa fel încât copilul să nu mai repete comportamentul negativ.

Text: Oana Pescaru

Comments

comments