Educație fără disciplină cu greu se poate realiza. Totuși, nu e de ajutor dacă pedepsele sunt prea multe sau prea dure…
Pedepsele sunt o piatră de încercare atât pentru părinți, cât
și pentru copii. Ele s-au născut din nevoia părinților de a-i face pe copii să respecte normele. Astăzi metodele nu mai sunt așa de crude, nu mai presupun statul în genunchi pe coji de nucă, dar pot fi complexe și diverse, în funcție de familie și de copil.
Noțiunea de „pedeapsă“, care sună spartan, a fost înlocuită cu noțiunea de „disciplinare“: ai greșit, suporți consecințele.
Pedeapsa potrivită
Cel mai important aspect al disciplinării copilului este să-l faci să înțeleagă că orice tip de comportament greșit are urmări.
Un alt criteriu este gravitatea situației și apoi găsirea unei pedepse proporționale cu gravitatea faptei. Pedeapsa presupune tocmai condamnarea comportamentului greșit și oprirea copilului de la a mai repeta fapta în viitor și de la a mai adopta comportamentul negativ.
Uneori, copilul nu știe cum să reacționeze în anumite situații și se poate supăra pe părinți. După o perioadă, el poate conștientiza că a încălcat reguli, că părinții au sesizat și că nu îi bucură isprava lui. Uneori, să vorbești cu copilul despre consecințele acțiunii lui e de ajuns.
Pe de altă parte, sunt situații în care copilul este conștient de faptul că, de exemplu, să îți lovești colegii la școală este un comportament rău/greșit. Este bine să aibă o consecință serioasă asemenea comportament, dar esențial este ca micuțul să înțeleagă ce suferință le-a provocat celor din jur. Când înțelegi ce ai greșit, probabilitatea să repeți acel comportament scade. A pedepsi cu violență violența este total neindicat! Dacă o anumită tehnică nu funcționează, părinții ar trebui să schimbe tehnica/pedeapsa.
De ce e nevoie de disciplină?
Cei 7 ani de acasă sunt esențiali. Părinții sunt primii profesori ai copiilor. Ei sunt primii care trebuie să-și asume responsabilitatea pentru a-i învăța pe copii comportamente adecvate social, disciplina, politețea și bunele maniere.
Comportamentul pe care părinții îl induc copiilor de mici creează baza personalității lor, ca viitori adulți responsabili. Oricum, părinții sunt cei care aleg ce pedepse se potrivesc cu tipurile de greșeli. Uneori, să ridici tonul și să te vadă un pic furios, să spui „nu face asta“ este de ajuns pentru copil să dea înapoi. Alteori, deși părinții nu sunt de acord și avertizează copilul, acesta este tentat de a face pe dos; de aceea este nevoie de măsuri de disciplinare.

Categoriide pedepse
sancțiunea – este o metodă de disciplină care ajută la calmarea copiilor. De exemplu, dacă un copil sparge o fereastră, i se pot retrage banii pe o săptămână. Copilul va învăța astfel să prețuiască banii și că un comportament rău nu va fi tolerat.
pedeapsa verbală – a-i spune copilului că greșește este în regulă. Dar a-l jigni („încuiat“, „prost“, „leneș“ etc.) sau a-i repeta că a făcut rău și a folosi un ton amenințător nu duce la nimic pozitiv. Când părinții își ridiculizează și își insultă copilul îi scad acestuia încrederea și stima de sine.
pedeapsa fizică – nu de puține ori părinții, frustrați, sfârșesc prin a-și lovi copiii. Pedeapsa fizică trebuie evitată. Chiar și o palmă la fund transmite mesajul că violența este un comportament acceptat în relații, ceea ce este total neindicat.
retragerea privilegiilor/recompenselor – este o unealtă eficientă. De exemplu, dacă un copil nu își face temele, atunci nu i se va permite să se uite la TV. Nu este lăsat să facă ce îi place decât după ce și-a terminat îndatoririle. Dacă încearcă să vă șantajeze, ignorați. Dacă ați spus că nu se va uita la TV, să vă țineți de cuvânt! Dacă retractați, înseamnă că nu este așa de grav și atunci poate să își permită și data viitoare să „uite“ de responsabilități.
time-out (pauza) – este una dintre cele mai eficiente metode de disciplinare. Se referă la izolarea copilului în camera lui sau într-un colț al camerei, pentru a-i da timp să realizeze ce a făcut, să se calmeze. Acest tip de disciplinare poate fi pus în aplicare de la 1,5-2 ani. După perioada de pauză, copilul este întrebat dacă știe cu ce a greșit, pentru a-i întări ideea comportamentului nepermis. Dacă nu poate răspunde, părinții trebuie să îi amintească, în așa fel încât copilul să nu mai repete comportamentul negativ.
Text: Oana Pescaru
Comments
You may also like
-
28 Jan
Fa-i un cadou sexy
Relații și sexSurprize deosebite pentru el, făcute cu multă dragoste și pasiune Ai vrea să-i faci o ...
-
17 Jun
Copilul și internetul
CopiiEști îngrijorat de cât de mult timp stă copilul tău pe internet? De cât timp ...
-
23 Feb
Tinutul de mana, tratament antistres
Relații și sexSimplul gest de a ține de mână pe cineva, apropiat sau nu într-o situație de ...
-
28 Mar
Cum cuceresc femeile puternice bărbatul pe care îl vor
Relații și sexO femeie puternica poate cuceri fara prea mari probleme pe barbatul pe care il vrea. ...