Citricele, izvor de 
sănătate

04 May of 2017

Citricele, izvor de 
sănătate – Recomandate mai ales datorită conținutului mare de vitamina C, care ajută sistemul imunitar să lupte împotriva diverselor boli, aceste fructe au nenumărate beneficii recunoscute și acceptate inclusiv de medici.

Le găsim de cumpărat în orice sezon, însă este bine de știut că e mai sănătos să le consumăm în perioada lor de coacere pentru că sunt proaspete și neafectate încă de prea mulți conservanți și pesticide. Fructele citrice sunt recomandate oricărei 
categorii de vârstă, însă au și câteva contraindicații: de exemplu, bolnavii de reumatism pot fi afectați de aciditatea sucului acestor fructe care acutizează unele simptome ale bolii.

PORTOCALA

Pomul a fost adus în Occident din Asia (zona Indiei, Pakistanului, Vietnamului și din sud-estul Chinei) de către arabi. În cartea „SuperAlimente Rx“, dr. Steven Pratt 
spune că portocala este prima „mâncare sănătoasă a Americii“ și popularizată datorită lui Cristofor Columb. Acum, deși suntem obișnuite să credem că țările din jurul bazinului mediteraneean sunt mari producătoare de citrice, adevărul este că Brazilia ocupă locul fruntaș, cu 17 milioane de tone anual. Portocala conține limonoide citrice, 
substanțe care previn 
instalarea unor forme 
de cancer. 
De asemenea, sucul acestui fruct este benefic pentru persoanele predispuse să facă pietre la rinichi.

Cantitatea optimă de potasiu din portocale îmbunătățește sanătatea inimii și ajută la scăderea colesterolului din organism, iar polifenolii, cu rol antioxidant, cresc imunitatea 
organismului în fața infecțiilor virale, alături de vitamina C, și ajută la prevenirea formării ridurilor. Concentrația de vitamina C din pulpa portocalei este de două ori mai mare decât în coajă și de zece ori mai mare decât în suc.

LĂMÂIA

Arbustul, care provine tot din Asia, este considerat veșnic verde. Conform unui studiu genetic, se pare că lămâiul provine din altoirea unui portocal acru cu un lămâi sălbatic. Fructul a ajuns în Imperiul roman în secolul I și erau cunoscute calitațile lui antiseptice. Cu toate acestea, arbustul a fost cultivat pe scară largă mult mai târziu și de multe ori avea doar scop ornamental, în special în grădinile arabilor. Se spune că lămâia conține cea mai mare cantitate de vitamina C, însă cătina și măceșele au de 40 de ori mai multă. Chiar și așa, fructul sporește imunitatea organismului și ajută sistemul nervos și țesutul muscular. 
Lămâia este un excelent diuretic, care curăță căile urinare și vezica, reglând tensiunea arterială crescută.

Activitatea sistemului digestiv poate fi îmbunătățită, dacă dimineața bei pe 
stomacul gol un pahar de apă plată ușor călduță în care storci zeama unei 
lămâi. Printre puținele contraindi­cații legate de consumul acestui citric se numără și cel de a nu fi savurată înainte de culcare, întrucât citrolul trezește organismul aproape adormit și stimulează creierul.

GREPFRUTUL

Având o mărime mult mai mare față de orice alt citric, grepfrutul are o origine oarecum incertă, fiind rezultatul unei încrucișări accidentale dintre un pomelo și un portocal. Abia prin secolul al XIX-lea a primit o denumire științifi­că, iar popularitatea lui a crescut după 1970 datorită unei diete pentru slăbit, foarte la modă în acea perioadă. 
Cel mai mare producător de grepfrut este Israelul, urmat de Cambodgia și Cuba. Aproape jumătate din recolta mondială este transformată în suc.

Grepfrutul are rol de detoxificare a organismului, 
ajutând atât ficatul, cât și sistemul digestiv să funcționeze optim. 
La fel ca lămâia, este un puternic antiseptic și datorită fitonutrienților care ajută la vindecarea rănilor.

Consumul regulat poate 
reduce colesterolul și este un declanșator al producerii serotoninei, cunoscut ca hormonul fericirii, care 
ajută la depășirea stărilor depresive. Doctorii recomandă prudență în savurarea acestui fruct aromat când se administrează unele medicamente, cărora le-ar putea reduce efectul.

La fel de bune, dar mai puțin cunoscuteDe unele ai auzit, pe altele le-ai găsit și încercat. Fructele de mai jos sunt tot citrice, cu efecte benefice asupra organismului, dar care nu sunt atât de populare printre români.

»» Minola (variantă de denumire mineolă). Cu o formă asemănătoare perei, dar de culoare portocalie, acest fruct a rezultat după încrucișarea unui mandarin cu un grepfrut sau pomelo, în anul 1931, grație unui institut de cercetări horticole din SUA. Conține vitamina C și are un gust acrișor-amărui.

»» Mapo Deși este un fruct rezultat tot din încrucișarea mandarinului cu grepfrutul (soiuri diferite față de cele anterioare), nu seamănă deloc cu o minolă, având mai mult aspectul unei limete (coaja este verde-gălbuie), dar are miez portocaliu. Are aceleași proprietăți ca orice fruct citric, iar italienii îl adoră, mai ales cei din Sicilia.

»» Portocala roșie Nu puteam să nu amintim de ea, mai ales că tocmai am vorbit de Sicilia. Cu o aromă 
inconfundabilă (unii o aseamănă cu zmeura), fructul conține antocianină, o substanță care îi conferă 
culoarea roșie și care previne ulcerul și îmbunătățește vederea.

»» Ugli Denumirea lui vine din englezescul „urât“, iar dacă îl vezi, exact asta gândești despre interesantul citric obținut după împerecherea unui grepfrut cu un mandarin și un portocal. Cu puțină imaginație, aduce ca aspect cu o gutuie și are gust dulce.

»» Kumquat Arată ca o roșie cherry ușor ovală, având dimensiuni mici (ceva mai mare ca o măslină) și culoare galbenă-portocalie. Originară din Asia, a ajuns în Europa în 1846 datorită unui englez. Conține vitaminele A și C.

Citeste si:

Articol exclusiv online
Text: echipa Ioana
Sursa foto: pixabay.com/

Comments

comments

Previous:

De ce avem nevoie de fibre

Next:

Soarele: atenție la ochi!

You may also like

Post a new comment