“Cel mai mare vis: să avem casa noastră”

05 December of 2012

Fiecare român își dorește o casă a lui, în care să se simtă acasă cu partenerul de viață și copiii. Pentru unii, acesta este un vis irealizabil fără ajutorul unor oameni implicați social. Câțiva viitori beneficiari ai caselor construite de voluntarii de la Habitat for Humanity au acceptat să ne împărtășească din poves­tea lor de viață dulce-amară.

Egri Karoly are 23 de ani şi s-a născut în localitatea Marghita, având încă un frate, Iosif, şi o soră, Eva, ambii mai mari decât el, cu 3, respectiv 5 ani. Deşi erau doar fraţi după mamă, acest lucru nu i-a împie­dicat să se iubească şi să ţină enorm unii la alţii, mai ales după ce au plecat din casa mamei şi au ajuns în noua lor familie.
„Mama n-a fost o femeie respon­sa­bilă, noi fiind crescuţi şi întreţinuţi practic de bunica din pensia ei modestă. Ea a fost cea care avea grijă să nu ne fie foame şi să nu umblăm murdari. De aceea, chiar şi după ce am ajuns la Căminul Felix, am căutat-o în fiecare an şi chiar am petrecut câteva săptămâni cu ea pe timpul vacan­ţelor, ca să o ajutăm“, spune Karoly.
Întrucât bunica era în vârstă și îi era tot mai greu să aibă grijă de ei și să le ofere o educație adecvată, nişte apropiaţi au încurajat-o şi îndrumat-o pe bunică să-i lase pe copii la Căminul Felix. Astfel, pe când Karoly avea 4 ani, toţi trei fraţii s-au mutat alături de alți 13 copii într-o familie din ca­drul Căminului Felix.
Când a împlinit 18 ani s-a decis să se mute într-un apartament din Oradea împreună cu fratele său mai mare, Iosif, şi și-a găsit repede un loc de muncă, fiind agent comercial în hipermarketurile din Oradea. Între timp, sora lor s-a măritat şi are 2 copii. „Acesta este şi visul meu, să mă aşez la casa mea şi să-mi întemeiez o familie!“, mărturiseşte Karoly.

Anamaria Maftei are 20 de ani şi, ca majoritatea tinerilor crescuţi la Căminul Felix din Oradea, şi-a petrecut primii ani de viaţă în condiţii dificile. Părinţii trăiau în lipsuri şi nu puteau asigura traiul de zi cu zi al celor doi copii, Anamaria şi Dănuţ. Astfel s-au trezit că într-o zi auto­rităţile le-au bătut la uşă şi i-au dus pe cei doi fraţi la un orfelinat. Nu după mult timp au ajuns împreună în casa familiei Cozma de la Căminul Felix, unde au crescut alături de alţi 10 copii, nelipsin­du-le nimic în afară de părinţii ce le-au dat viaţă.
„Ţin minte că aveam 9 ani şi că într-o zi veneam de la şcoală împreună cu o altă fetiţă, vecină şi prietenă. În faţa casei era o maşină de Poliţie şi nişte doamne mi-au spus să-mi las cărţile acasă, că mergem la o plimbare. Aşa am ajuns la orfelinat ală­turi de Dănuţ, fratele meu mai mic cu un an, unde am stat câteva luni până să ajungem  aici“, povesteşte Anamaria.
Chiar şi după mutarea la Cămin, cei doi copii erau vizitaţi de părinţi, care au suportat cu greu despărţirea de ei. Însă la scurt timp  mama lor a decedat, iar tatăl a încercat fără succes să-şi refacă viaţa. N-a reuşit decât să aducă un nou copil pe lume, pe Alexandra, care a ajuns și ea în grija celor de la Căminul Felix şi stă acum împreună cu Anamaria, încercând amândouă să-şi cro­iască un drum mai bun în viaţă.

Iulian (41 de ani) și Daniela (41 de ani,) împre­u­nă cu fiul lor Alexandru (12 ani), locuiesc cu chirie într-un apartament modest din Craiova. Din cauza cheltuielilor ridicate, familia a fost nevoită să se mute mereu. Din doi în doi ani erau obligați să-și schimbe locuința. „Ne mutăm ca nomazii cu cortul. Nu mai știu ce înseamnă acasă. Asta înseamnă disperare“, mărturisește tatăl.
În ciuda condițiilor modeste în care trăiesc, bucuria și mândria familiei este Alex. Acesta merge la şcoală şi este premiant, are medii de 10 la toate materiile şi un talent deosebit la pictură. La 10 ani avea deja expoziţii personale şi 70 de tablouri. Băiatul are o anomalie vasculară de la 4 ani, acum însă se simte mai bine. Are nevoie de operaţie într-o clinică din străinătate, dar aceasta costă 6.000–7.000 de euro. Din fericire, vederea nu i-a fost afectată.
Familia a auzit de Habitat de pe internet și apoi au văzut anunțul în ziar. „Casa Habitat este un vis, este ultima speranță. Vrem să avem unde să punem tablourile copilului“, mărturisește cu sinceritate mama.  Alex promite că, dacă va avea o casă, va sta toată ziua afară și va picta.

Marian (28 de ani), Gabriela (32 de ani) şi cei doi copii ai lor, Rebeca (4 ani) şi Mihai (2 ani), locuiesc într-un apartament semidecomandat de 35 mp în Balș. Din 2007, de când s-au căsătorit, cei doi soţi au schimbat 5 locuinţe.
Marian este confecţioner aluminium şi mase plastice, iar Gabriela este gestionar, împreună având un venit de 1.580 de lei. „Acum ne-am mutat la Balș, la 25 de km de Craiova, orașul în care lucrăm. Ne este greu cu naveta, dar nu avem înco­tro, pentru că aici nu plătim chirie“, spune Marian. Locu­inţa aparţine mamei lui, care i-a lăsat să stea acolo fără chirie. „Ne dorim o casă a noastră mai mult de­cât orice! Nu mă gândesc decât la copii, să aibă şi ei camera lor şi un loc decent unde să crească şi să fie în siguranţă!“, încheie Gabriela.

EXTRA INFO
O casă pentru fiecare
✽Habitat for Humanity (habitat.ro) este o organizaţie nonprofit, a cărei misiune este să elimine lipsa de adă­post şi locuirea precară a persoanelor din întreaga lume. La nivel global, Habitat for Humanity a construit şi reabilitat peste 500.000 de locuinţe pentru 2,5 milioane de persoane din 80 de ţări de pe întreg globul. Habitat for Humanity România a ajutat, până în acest moment, peste 3.300 de familii prin intermediul celor 7 filiale active ale sale din judeţele: Bihor, Cluj, Ba­cău, Dolj, Argeş, Prahova şi Suceava.
✽Ființând de 16 ani în România, Habitat a ajutat până acum 11575 de persoane, prin con­strucția și renovarea după inundații a 1071 de case și construcția a 493 de case noi.
✽Prin munca voluntarilor şi donaţii financiare şi materiale, organizația reabilitează şi construieşte locuinţe simple, decente şi accesibile ca preţ. Familiile acceptate în program trebuie să participe activ la ridicarea propriei case şi la casele celor­lalte familii beneficiare din comunitate. Un alt program derulat este „Protejează-ți căminul, pregătește-ți comunitatea!“, care presupune pregătirea oamenilor pentru evitarea dezastrelor.

Cătălina Oprea

Comments

comments