Cautarea placerii sau evitarea durerii?

04 January of 2016

Care motivație este mai bună? Cum ai prefera să înveți: să lupți ca să eviți umilința sau ca să fii fericită?

Ai ales probabil, ca toată lumea, ultima variantă. Acum gândește-te că ești un copil la școală căruia timp de mai multe ore pe zi și în momentele cele mai semnificative i se spune numai ce nu face bine!

• Vocea interioara, povestitorul din capul nostru

Majoritatea părinților și profesorilor români folosesc critica drept metodă educativă de bază. Bombardați cu astfel de semnale dureroase și umilitoare, copiii încep să se închidă, să nu le mai asculte.

Interesantă este în acest context inițiativa unei mame rusoaice, care a renunțat la corectarea temelor copiilor prin semne roșii în dreptul greșelilor, preferând în schimb semnele verzi în dreptul pasajelor perfecte din teme. Copilului i se va întipări în minte, pe un fond de plăcere și mândrie, ceea ce a făcut perfect și nu va mai visa plin de rușine literele însângerate din tema sa. S-a constatat, evident, că rezultatele obținute astfel sunt mai bune.

Educatorul care procedează așa dă o probă de rezistență și maturitate: se abține să-și manifeste supărarea provocată de neajunsurile propriior demersuri, se abține de la descărcarea propriilor frustrări și îi comunică elevului numai și numai acele lucruri de care are nevoie pentru a se dezvolta.

• Limbajul trupului

Dacă acesta este un deziderat prea înalt, țineți minte o regulă simplă: ponderea criticilor să fie mai mică decât ponderea meritelor evidențiate. Altminteri copilul va dezvolta treptat o senzație de neputință și dezamăgire care nu mai lasă loc eforturilor pozitive de dezvoltare.

Articol exclusiv online
Text: Roxana Melnicu, psiholog
Sursa foto: pixabay.com/

Comments

comments