Vacanța mea, a ta, a noastră

30 June of 2014

Tot anul așteptăm concediul de vară în care să ne relaxăm cum se cuvine. Visăm la el, planificăm, alegem și ne răzgândim, până când suntem siguri că am făcut alegerea corectă, că vom avea concediul perfect. Din nefericire, ceea ce înțelege fiecare prin „perfect“ diferă de multe ori chiar și în cadrul aceleiași familii.

Cori, soțul Nicoletei, e mare iubitor de aventură. Viața sa profesională, ca angajat al unei bănci, nu-i oferă probabil prea multă satisfacție în acest sens, prin urmare concediul și-l dorește deosebit de aventuros. Un sejur într-o stațiune la mare i se pare plictisitor și banal; lui i-ar plăcea să plece pur și simplu cu mașina, să înnopteze în natură și să decidă spontan încotro o vor lua a doua zi. Teoretic, n-are nici Nicoleta nimic împotriva unei asemenea aventuri spontane, însă cu 
doi copii vede realitatea puțin diferit 
față de el. În plus, nu poate nega că n-ar aprecia cuceririle civilizației, lucruri gen apă caldă și toaletă. „Copiii se adaptează, vor învăța multe lucruri despre natură și cum să supraviețuiești în pădure“, se entuziasmează Cori. Copiii au doi și patru ani. „Și ce facem cu scutecele, cu biberoanele și cu toate cele? Adică tu vrei să dormim cu copiii în cort? Păi, și dacă plouă?“, îl întreabă Nicoleta. „Nu mai bine stăm noi acasă și nu mai mergem nicăieri, decât să ne chinuim în cort? 
Asta-i tortură, nu concediu.“

Luiza, o altă prietenă, este dependentă de soare. Adică tot ce-și dorește ea de la un concediu este să poată sta la soare 
cât e ziua de lungă. Are nevoie doar de o piscină și un șezlong comod pentru a-și atinge scopul, adică acela de a semăna cu un pui la rotisor. Un gând pe care Radu, soțul ei, îl găsește cumplit de plictisitor. Pentru el concediul înseamnă mișcare. Să se plimbe până-i ard tălpile, să închirieze o bicicletă și să facă turul insulei, să alerge dimineața pe plajă și să joace tenis după-amiază pe terenul hotelului. Seara să se culce devreme și dimineața să ia programul de la capăt. „Tot anul stau de dimineață până seara pe un scaun la birou, măcar în concediu să fac altceva decât să stau“, e părerea lui.

La preferințele personale se adaugă,  desigur, și nevoile copiilor. Adolescenții vor în primul rând să aibă acces la internet – important e ca hotelul sau cortul în care sunt cazați să aibă WLAN –, în rest, merg pe relaxare și seara ceva discoteci. O vacanță liniștită la o căsuță romantică în semi-sălbăticie pe marginea unui lac le pare un scenariu de film horror. Lucru pe care îl aprobă și amica mea, Elena: „Ce să fac într-o casă din asta la țară? Cumpărături, mâncare, să fac paturile în fiecare dimineață? Păi e exact ca acasă! Măcar în concediu să mă las servită, să nu fiu tot eu aia care-i servește pe alții, nu?“ Soțul Elenei, în schimb, găsește hotelurile impersonale și reci și n-are niciun chef să ia seara masa alături de tot felul de grobieni care râgâie și vorbesc tare. Pentru el concediu înseamnă oameni apropiați.

Concediul e o treabă tare delicată.

Majoritatea divorțurilor se pronunță după un concediu. Dar, ca-n orice căsnicie, fără compromisuri nu se poate. Nicoleta a închiriat o casă cu apă caldă și toalete, iar Cori are ocazia să campeze în grădină. 
Luiza și Radu s-au decis pentru all inclusive: ea zace la soare, el bifează toate activi-tățile oferite de hotel. Iar Elena și soțul ei merg la o pensiune la țară, la niște prieteni.



Comments

comments

Previous:

Muzeul ASTRA din Dumbrava Sibiului

Next:

Compromisul – cât de mult și până unde

You may also like

Post a new comment