Reverenta pentru Marea Poarta

06 May of 2015

Fotolia_51398574_Subscription_XL

Singurul oraș din lume întins pe două continente, Istanbulul este un diamant șlefuit de o existență de mii de ani. Neagu Djuvara spune că orașul își trage numele de la negustorii greci care, veniți la poarta Constantinopolului, erau întrebați de vameșii turci unde se duc, iar ei răspundeau în limba lor: „is tin Polin“, adică „merg în Oraș!“. de Ada Oprea

Când am plecat prima dată spre Istanbul, aveam o îndoială în suflet, pentru că auzisem că e un oraș oarecum anost,
murdar și aglomerat. Dar am descoperit, într-o efervescență incredibilă, un loc desprins din altă lume, o așezare magică, plină de istorie, tradiție,culoare și energie. La poarta Orientului Aproape 19 milioane de oameni trăiesc în Istanbul. Este aglomerat, dar nu sufocant. Megalopolisul e un furnicar fascinant în care poți observa cu ușurință modul de viață al turcilor. Sunt ospitalieri, câteodată chiar agasanți, dar deschiși către lumea occidentală, pe care o privesc cu multă îngăduință, dar niciodată cu invidie. Frumoasele magazine de covoare, restaurantele din care răsună muzică tradițio­nală, superbele moschei ce vuiesc la ore fixe chemându-și credincioșii, dughenele cu fructe proaspete, negustorii ambulanți de pe străduțele înguste, zgomotul creat de vocile puternice ale turcilor și permanenta mișcare a localnicilor amestecați cu turiști din toate colțurile lumii descriu atmosfera vibrantă din partea europeană a metropolei. Și toate astea în contrast cu partea asiatică, unde clădirile noi, înalte, din sticlă, zugrăvesc un alt decor, mai sofisticat, dar mai puțin atrăgător.

Cu harta-n mână

Turiștii ajung prima dată la Hagia Sofia, o bazilică ortodoxă, ulterior transformată în moschee. Azi este muzeu și nu poți
să nu observi că simbolurile religioase creștine au fost acoperite cu cele musulmane. Caută aici amprenta mâinii Fecioarei Maria. Vizavi de bazilică își înalță cu mândrie minaretele Moscheea Albastră, care, deși se poate vizita, este folosită în continuare pentru slujbele religioase. Trebuie să te descalți la intrare, iar femeile sunt obligate să-și acopere capul și umerii goi. Foarte aproape, dar ascunsă sub pământ, marea Basilică Cisternă este un templu cu 336 de coloane corintice și dorice, de câte nouă metri fiecare. Locul a fost un rezervor de apă ce asigura această utilitate pentru palatul sultanului, iar curioșii se înghesuie să vadă două blocuri imense de piatră pe care este reprezentată Medusa, zeiță crudă ce transforma, în mitologia greacă, orice muritor în stană de piatră. Lumina difuză de aici și apa de la picioarele coloanelor în care înoată mulți pești aurii m-au încântat nespus și, pentru câteva momente, am rămas – la propriu – cu gura căscată de uimire. Cele două palate Topkapî, unde s-a filmat Suleyman Magnificul, este unul dintre cele mai vechi palate din lume. El atestă măreția Imperiului Otoman și dezvăluie multe secrete din harem. E așezat pe malul mării, iar superba priveliște din balconul sultanului este egalată, poate, doar de grădina interioară plină de hortensii colorate și copaci înalți ce umbresc aleile pietruite. Ceea ce stârnește interesul aici este un mic muzeu care adăpostește relicve religioase ce au aparținut lui Moise și lui David.

După sute de ani de folosire, Topkapî a căzut în dizgrație și în locul lui a apărut Dolmabahçe, așezat de-a lungul Bosforului, în cartierul Beșiktaș. De o frumusețe rară, cu influențe arhitecturale europene, de o opulență incredibilă, este palatul care m-a cucerit pe veci, dar care a băgat în sărăcie vistieria otomană. Aici a locuit și Mustafa Kemal Atatürk, președintele care a modernizat și reformat întregul stat. Turcii au un mare respect pentru el, iar femeile îi mulțumesc pentru acordarea dreptului de vot, dar și pentru posibilitatea de a alege dacă să-și acopere sau nu capul. O lume fermecată Dacă pentru câteva sute de ani am suportat invazia turcească în Țările Române, a venit, după 1990, și timpul nostru să plătim cu aproape aceeași monedă. Glumesc! Dar adevărul e că Marele Bazar și cel de mirodenii au fost asaltate de români, comercianți de ocazie, dispuși la ciubuc. Însă, dacă ajungi aici, nu-ți lăsa privirea furată de haine sau de aur, ci aruncă-ți ochii spre tavane, spre pereții decorați cu faianță, poartă-ți pașii pe zecile de alei pitorești, gustă dulciurile turcești ori murăturile savuroase sau adulmecă mirodenii de care nu ai auzit în viața ta. Daca ai ocazia, merită să asiști la un spectacol dat de derviși care se învârt amețitor pe ritmuri blânde. Și e musai să ajungi într-un hamam, pentru a te răsfăța și relaxa în stil turcesc.

Credit foto: © Aviator70 / Fotolia

Comments

comments

Previous:

Pe urmele lui Hercule

Next:

Madrid, cultura si distractie

You may also like

Post a new comment