Poveste islandeză

17 December of 2014

Filolog şi jurist, pasionată dintotdeauna de cărți, călătorii şi limbi străine, Ioana călătorește serios de 7-8 ani, timp în care a văzut deja peste 300 de oraşe în 57 de ţări

1-IMG_1896

scrisori mos craciun islandezIslanda. Închid ochii și-mi amintesc de un ținut ireal în care parcă am pășit cândva demult, în sezonul Crăciunului. Domol, seren, blând și plin de înțelesuri, așa cum ar trebui să fie Crăciunul. Prilej de cugetare și recunoștință. Și un pic de magie. Doar un pic, cât să nu devină greu de crezut. Iar islandezii nu sunt mai buni, mai blânzi și mai iertători doar de Crăciun. Așa sunt ei dintotdeauna. Și cum altfel să fie, când trăiesc la limita dintre lumină și întuneric, azvârliți de colo-colo între soare etern și veșnic crepuscul? Când sunt atât de puțini și atât de expuși, înconjurați de câmpii nesfârșite de lavă și vulcani activi, râuri glaciare și ghețari uriași sub care clocotesc, pericol mut, alte râuri, de magmă fierbinte? Cum altfel, când în ciuda naturii potrivnice și a vremii extrem de schimbătoare cu care se confruntă zilnic, au înțeles că înțelep­ciu­nea nu stă în împotrivire, ci în adaptare, că, dincolo de a fi laugavegur reykjavikconsiderată o stavilă, natura este bunul lor cel mai de preț și au pornit la a trage foloase din însăși potrivnicia ei? Cum altfel, când încă mai cred în elfi și oameni ascunși, când fiecare e izvor nesecat de povești pe care cei mai mulți le și pun pe hârtie, când se nasc sub un cer animat de cortinele colorate ale aurorei boreale?
Crăciun în Islanda nu e doar de Crăciun,  este toată luna decembrie. Începe la final de octombrie, odată cu primele decorațiuni și beculețe colorate menite să alunge bezna polară ce se lățește peste Islanda cu fiecare zi. Și care vor rămâne acolo până ce-și vor fi îndeplinit menirea, mai la primăvară. Nimic bizar în această latură preponderent funcțională a sărbătorii Crăciunului, de vreme ce, în nordul Europei, oamenii sărbătoreau cu mare fast solstițiul de iarnă mult înaintea apariției creștinismului, iar Crăciunul însuși are rădăcini păgâne în aceleași „midwinter celebrations“, împletite cu timpul într-o singură sărbătoare, cea a nașterii lui Iisus. De altfel, cuvântul islandez care desemnează Crăciunul, Jól, din limba nordică veche, n-are a face nici cu Cristos, nici cu biserica.

Text si poze: Ioana O.
www.printreranduri.com
www.facebook.com/PrintreRanduri



Comments

comments

Previous:

Pe urmele lui Hercule

Next:

Austria, paradisul schiorilor

You may also like

Post a new comment