Marocul, delectare și aventură

12 August of 2015

Marocul e o minune colorată pe care trebuie să știi să o descoperi sub o manta prăfuită. 
de Corina Matei

Tanger---pe-plaja,-primul-ride-pe-camila

Să spun sincer, Marocul nu s-a aflat pe lista mea de locuri must-see. Nu știu de ce. Până într-o zi în care, locuind în Madrid, am găsit o ofertă de nerefuzat: 30 de euro până la marginea Africii. Dus-întors! Așa că „de ce nu?”, mi-am spus. Am rezervat biletul și am luat cazarea de pe net, la un hostel din centrul vechi al Tangerului. În rest, nu mi-am aranjat nimic…

Prima întâlnire, 
primul șoc

Am aterizat pe un aeroport modern. Haosul de combinații a început imediat ce am pășit afară: taxiuri vechi, praf, palmieri, limbi diverse pe ton ridicat în negocieri cu turiștii. Nimerisem într-o Indie mai puțin aglomerată. Prima senzație a fost că am călătorit în timp într-un colț al României de la începutul anilor ’90. După ce am luat un taxi destul de scump, am ajuns în Medina (Centrul Istoric) cu o hartă cumpărată din aeroport. 
Nu ne-a zis nimeni însă că, oricât de bună ar fi harta, tot aveam să ne rătăcim prin labirintul de străduțe, proiectate în așa manieră încât să fie umbră pe tot parcursul zilei.
Cum am scos harta din buzunar, trei bărbați au venit la noi și s-au oferit, în vreo cinci limbi, să ne fie ghizi până la hostel pentru câțiva bănuți. Și nu ne-au mai lăsat în pace. S-au ținut scai de noi, dar în liniște, deși noi intram pe toate străduțele înfundate, ne întorceam și iar o luam de la capăt. 
În final, am nimerit singuri… cu un șir indian de marocani în spatele nostru.

Da, aveam o zi lungă!
Cum am ieșit din hostel, prima direcție a fost spre mare: o plajă întinsă, cu nisip alb și fin. Acolo m-am plimbat cu cămila pentru prima dată în viața mea!

Frumuseți și peripeții

Încet, încet, am început să cunosc orașul și locuitorii săi. M-am mai relaxat, m-am bucurat de culorile mătăsurilor, de bijuteriile lucrate fin, de mirosurile de condimente. Am fugit de zonele cu gunoaie, de străzile pe care mirosea a toaletă și am ocolit gunoaiele și pisicile moarte din șanțurile de la marginea orașului.
Dar am văzut și locuri verzi, curate, am mâncat cele mai bune și ieftine prăjituri din viața mea (vreo 2-3 euro/kg), m-am delectat cu rechin cu cartofi prăjiți la doar 5 euro și mi-a părut rău că nu am putut intra într-o moschee. Știam că femeile nu au voie, dar speram să fie ceva pentru turiști, ca în Istanbul. Următoarea zi, am decis să mai vedem un loc, faimosul oraș albastru, Chefchaouen. La jumătate de oră după ce am plecat, autobuzul nostru a fost oprit de poliție. Șoferul deschide ușa și începe un scandal ca-la-ușa-cortului în arabă. Gălăgia s-a terminat cu urcarea unor deținuți – imigranți ilegali, ce aveau cătușele puse, trebuiau duși în Tetouan. Mi-a trecut prin minte să cobor, apoi am realizat că eram în mijlocul câmpului. Am stat cuminte, iar călătoria s-a încheiat cu bine.

În sfârșit, Chefchaouen!

Parcă s-a schimbat țara. Și aerul. Și oamenii. Aici era liniște, iar toată Medina albastră ne transmitea o stare de relaxare. Contrastul bijuteriilor, hainelor și condimentelor era superb. Oamenii nu mai vorbeau zece limbi, știau doar arabă și puțină franceză. Ne arătau pe degete cât costă câte ceva. Am cutreierat străduțe, ne-am jucat cu pisicile maidaneze, am mâncat cea mai bună pâine din lume și am ajuns în partea cealaltă a orașului, la cascadă, la baza muntelui. Pădurea care urca spre munte era formată din cactuși, unii cât mine de înalți. Totul era așa de frumos și natural, încât nici nu am scos harta din rucsac până când nu a trebuit să ne întoarcem.

Regretele devin planuri
Mi-a părut rău că nu am stat mai mult în Chefchaouen. Acolo mi s-a conturat dorința de a vedea mai mult din Maroc. Am pe listă orașul Fez, cu străzile pe care s-a filmat Clona, vreau să admir vegetația luxuriantă din Marrakech, vreau să dorm o noapte la cort, pe nisipul roșu din Sahara, vreau să mă plimb pe plaja din Casablanca și vreau să fac shopping în bazarul din Rabat. Data viitoare.



Comments

comments

Previous:

Veneția, fascinantul oraș de pe ape

Next:

Verona, orasul iubirii eterne

You may also like

Post a new comment