Ljubljana, orașul dragonilor

11 December of 2017

Cu o suprafață mai mare decât a Bucureștiul și cu locuitori de zece ori mai puțini, capitala Sloveniei este 
un orășel de poveste, vesel, colorat și animat.

Trecând peste controversa legată de etimologia cuvântului Ljubljana – unii istorici spun că se trage din germană și ar însemna mlaștină, iar alții afirmă că vine din slavonul „luba“, care se traduce prin „iubit“ –, orașul este legat de o legendă frumoasă în care Iason și argonauții, după ce au găsit lâna de aur, s-ar fi rătăcit și ar fi ajuns în această zonă, unde au învins un dragon care astăzi reprezintă emblema capitalei slovene, prezent la tot pasul. Pentru a vedea Ljubljana, ai 
nevoie de două zile pline. Centrul vechi, străbătut de un râu navigabil și de străduțe ticsite de restaurante, baruri și magazine, este ușor de parcurs, plimbarea fiind de câteva ore.

Prima impresie

Când am ajuns la hotel, într-o după-amiază de iulie, am întrebat-o pe recepționistă de ce orașul este gol și mi-a răspuns pe un ton politicos, dar în care se simțea o umbră de mâhnire că „toți sunt plecați la mare în Croația“. Spre seară, când am ajuns în zona centrului vechi, atmosfera se animase cu tineri petrecăreți, iar la fiecare colț de stradă se afla câte un artist care își etala talentul, atrăgând atenția turiștilor. N-am avut cum să nu 
remarc că din peisaj lipseau polițiștii, taxiurile și salvările, fapt confirmat în decursul scurtei mele șederi acolo. 
Muzica de toate genurile învăluia 
plăcut clădirile baroce sau art nouveau, înalte de doar 3-4 etaje, ale căror fațade colorate te binedispuneau 
instantaneu. Aromele apetisante ale preparatelor culinare slovene îmi 
făceau o poftă nebună și auzisem de o băuturică tradițională pe care voiam s-o încerc, un fel de țuică din pere cu miere. Am fost un pic dezamăgită când mi-am dat seama că pot cuprinde cu vederea toată aria de vizitat, dar m-am consolat cu gândul că urma să ajung în Venția și Milano, așa că vacanța mea nu era una scurtă.

De văzut

Principala atracție în Ljubljana este castelul, așezat pe o colină, la care se poate ajunge cu funicularul sau pe jos, printr-o pădurice cu o alee șerpuită. Fortăreața medievală, construită acum mai bine de 500 de ani, este extrem de bine refăcută și întreținută, 
iar priveliștea din turn este spectaculoasă. De altfel, unitatea arhitecturală a orașului i se datorează lui Jože Plečnik, unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți contemporani, care și-a pus amprenta și asupra Vienei și Pragăi. Cetatea ascunde un mic muzeu al marionetelor, în care cei mici se pot juca cu exponatele. Curtea interioară, din care nu 
lipsesc muzicanții și o braserie, mi se pare locul ideal pentru fotografiile de nuntă, fiind plin de romantism.

Zona pietonală de la poalele castelului este marcată de două poduri principale peste râul Ljubljanica, unul trifurcat și altul la capetele căruia tronează statui cu dragoni, însă construcții 
similare pot fi văzute atât în aval, cât și în amonte.

Experiența care m-a supărat a fost încercarea de a intra în două rânduri în Biserica franciscană Buna Vestire. Mi-aș fi dorit să o văd, pentru că rar am ocazia să vizitez un așezământ religios în stil baroc, marea majoritate a catedralelor catolice fiind gotice. Cu toate că eram decent îmbrăcată și în perioada de vizitare pentru turiști, nu am reușit să trec de un domn cu o figură schimonosită, care ședea pe un scaun la intrare și, cu o virulență greu de imaginat, m-a 
împins afară. Nu știu ce nu i-a convenit, dar, cu toate că puteam să-i flutur prin față legitimația de presă, am preferat să n-o fac gândindu-mă că apropierea de divinitate se face pe căi mai pașnice. Așadar, nu am cum să vă spun cât de frumoasă este clădirea în interior, dar vă pot zice că partea exterioară e vopsită într-o nuanță de roșu, culoarea ordinului franciscan. În pribegia mea, am ajuns la o altă bazilică, situată pe malul opus, și am admirat un frumos ceas solar așezat pe fațadă și ușile din fier cu basoreliefuri.

Ce mi-a plăcut mult

  1. Pentru prima dată în viața, nu am fost interesată să vizitez Muzeul Național de Artă pentru că, recunosc, nu știu foarte multe despre artiștii sloveni și am preferat să mă plimb. Am descoperit însă Muzeul iluziilor optice, pe care îl recomand dacă ai la dispoziție o oră în care vrei să te distrezi, dar și să înțelegi cum se formează aceste năluci prezentate sub forma unor tablouri care-ți fură ochii. În plus, câteva camere amenajate special te vor face să reconsideri gravitația sau să te îndoiești de simțuri.
  2. la 50 de kilometri de Ljubljana, se află una dintre cele mai mari peșteri din Europa, Postojna. Lungă de 27 de kilometri, ea este plină de stalactite și stalagmite, iar un trenuleț te va plimba prin galeriile vizitabile. Ai grijă dacă suferi de claustrofobie, pentru că la un moment dat lumina se stinge și se creează o ușoară stare de panică, ce nu-i altceva decât regie. Caverna este locuită (în zonele neaccesibile publicului) de o viețuitoare vertebrată mică și urâțică – s-a adaptat perfect mediului și e un soi de salamandră.

 

Citeste si:

 

Articol exclusiv online
Text: Ada Oprea
Sursa foto: pixabay.com/



Comments

comments

Previous:

Acțiune și aventură în Dubai (parc de aventuri, echitație și alpinism)

Next:

Unde mananci in Bodrum. Top 6 restaurante.

You may also like

Post a new comment