Cetatea Câlnic – șapte veacuri de istorie

02 July of 2013

Vizitând domeniile grafilor de altădată

Foto: Cristian Niculescu

Foto: Cristian Niculescu

Numeroasele biserici și cetăți fortificate ale Transilvaniei au sporit de-a lungul timpului faima acestui minunat ținut înconjurat de păduri și de crestele semețe ale Carpaților. Aproape fiecare așezare se mândrește cu prezența unei fortificații medievale, ridicată adeseori în centrul localității, pe un val de pământ sau pe o coamă înverzită de deal. Vizibilă din depărtare, turla bisericii domină comunitatea, evocând un trecut răsfirat, parcă, printre zidurile sale.

Foto: Cristian Niculescu

Foto: Cristian Niculescu

Domeniu nobiliar
La Câlnic, o localitate situată la 3 km distanță de Drumul European 81 ce leagă Sibiul de Sebeș, se desfășoară în câmp deschis, de peste șapte secole, unul dintre cele mai valoroase edificii istorice ale Ardealului – o cetate de tip romanic, cu două rânduri de ziduri circulare, dispuse concentric, întărită cu un bastion, un
coridor fortificat și două turnuri de observație. Această impunătoare con­-­struc­ție a aparținut inițial grafilor din Câlnic, o familie nobiliară menționată documentar la mijlocul secolului al XIII-lea. Complexul, înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO începând cu anul 1999, a fost restaurat în perioada 1961-1964, dar și ulterior, după anul 2003, fiind transformat într-un centru cultural-știin­țific internațional.
Fortificația pare să aibă un amplasament atipic, fiind situată într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Se pare că donjonul din interior a fost folosit ca locuință de către Graful (Contele) Chyl de Kelling, cel care a finanțat construcția inițială, aceasta nefiind prevăzută cu biserică, precum în cazul altor cetăți transilvănene, având amenajată doar o micuță capelă în partea stângă a intrării.

Foto: Cristian Niculescu

Foto: Cristian Niculescu

Intrarea în curtea edificiului are loc printr-un turn de poartă înalt de 24 de metri, ce adăpostește la ultimul etaj patru clopote. În incinta complexului mai pot fi vizitate cămările, capela și turnul-donjon. Părțile constitutive ale cetății Câlnic sunt rezultatul unor faze succesive de construcție. La începutul secolului al XV-lea cetatea este vândută comunității săsești, fiind adaptată noilor cerințe, odată cu răspândirea armelor de foc ridicându-se al doilea rând de ziduri și bastionul.

Muzeul de Artă
Turnul-donjon a fost amenajat ca spațiu muzeal, adăpostind pe două nivele Colecția de Artă Populară și Medievală „Zoe Vida & Marius Porumb“. Turiștii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier, costume populare, textile și diferite tipărituri.

Foto: Cristian Niculescu

Foto: Cristian Niculescu

Cu zidurile sale groase de aproape un metru, turnul se ridică până la 27 de metri înălțime, fiind cel mai reprezentativ element al fortifi­cației. La parterul turnului, într-o încăpere boltită, se află pivnița, unde vizitatorii pot fotografia butoaiele de stejar cu capacitate de 5.000 de litri și diferitele unelte folosite în viticultură.
Deși elaborată cu sisteme defensive simple, fără a impresiona prin dimensiuni, cetatea din Câlnic este apreciată ca element reprezentativ pentru civilizația transilvăneană a acelei epoci.

Drumul spre cetate este ușor de străbătut și complet asfaltat, prețul unui bilet de intrare fiind de 10 lei. Fortificația, destul de bine conservată comparativ cu alte obiective asemănătoare, este deschisă circuitului turistic, oferind variate puncte de atracție: o colecție muzeală, o cramă și acces în turnul porții.

Text: Cristian Niculescu



Comments

comments

Previous:

„Cu străduință, matematica îți aduce aurul“

Next:

Fuga pe plajă!

You may also like

Post a new comment