Fețele Ierusalimului – jurnal de calatorie

13 February of 2019

Fețele Ierusalimului – Am intrat în Ierusalim seara târziu, după un drum lung din Eilat spre Marea Moartă, apoi spre Orașul sfânt, ocolind Palestina – cu mașina închiriată, nu am avut voie să ies din Israel. Cazarea chiar în centru, vizavi de Poarta Damasc, m-a îmbiat imediat la o plimbare târzie.

E periculos să mă plimb 
noaptea?“, mă asigur întrebând gazda, un arab simpatic de la hotel. „It’s OK! No problem“. Atât trebuia să aud, că am și plecat.

Cetatea, o mare de liniște

E trecut de ora nouă și ultimii comercianți ies pe porțile orașului vechi, cărând în spate saci burdușiți de marfă nevândută. Patru bărbați stau la Poarta Damasc și se uită atenți la fiecare persoană care trece. Zâmbesc, un semn de bun venit pentru turiști poate. Sau sunt doar amabili.

Îndată ce intrăm în vechiul oraș, arhitectura îmi fură privirea: ziduri de un galben pal înalte, despărțite de alei strâmte cu piatră lustruită de timp și încălțări. Mai departe, trei copii bat o minge de obloanele unei tarabe închise, lângă doi bătrânei ce joacă table cu patos. În rest, doar noi pe drum. 
Noi și frumusețea locului, în timp ce ne lăsăm pierdute pe străduțele pe care Google Maps se rătăcește și el.

Ierusalim

Strada in Ierusalim

Printre locurile sfinte

Am ajuns să mergem pe Via Dolorosa, am trecut pe lângă Biserica Mormântului Sfânt. Apoi, am rămas la Sinagoga Rabbi David Ben Shimon, de o frumusețe rară. Arcadele ce pornesc din ea trec peste o străduță în trepte al cărei capăt se deschide într-o zonă 
puternic iluminată.

Intrasem în Cartierul Evreiesc, un loc care părea din alt oraș, și se schimbase atmosfera. Am ajuns într-o piațetă animată, cu familii ieșite la promenada de seară pe aleile mai curate și mai luminate decât în partea creștină, de unde veniserăm. N-a fost greu să ajungem la poarta de securitate de la Zidul Plângerii. Am trecut imediat de controlul ca la aeroport și am ajuns în Piața Zidului de Vest. 
Mergând cu privirea pe sus, furată de peisaj, m-a oprit un bătrân evreu îmbrăcat cu palton negru și kippa: „Femeile – pe partea celalaltă!“ Ah, greșisem intrarea către zid. Foarte puțini oameni la zid. Doar câțiva evrei care își făceau rugăciunea în liniște deplină.

După ce ne-am minunat, am plecat de aici pe niște scări ce ne-au condus spre o priveliște minunată a Domului (Muntele Templului), care, aurit, reflecta luminile orașului.

Am mers spre hotel (se făcuse deja foarte târziu) prin Carterul Armenesc, unde iar s-a schimbat înfățișarea locului: mai pustiu, cu o arhitectură lipsită de detalii, mai rece. Am ajuns la 
Poarta Zion, pe unde am ieșit în exteriorul zidurilor ca să admirăm priveliștea orașului nou. Era superb!

Ierusalim

Grădina Sfantului Mormant

Orașul, printre turiști

A doua zi așteptam cu nerăbdare să mă întorc în cetate ca să explorez și alte locuri. Așa că am băut cafeaua pe nerăsuflate și am fugit spre poartă. 
Numai că de data asta abia am intrat în cetate, făcându-mi loc cu forța printre turiști și comercianți. 
Zgomot, forfotă, ghizi care urlă după turiști, piețari care strigă oferte. Totul a devenit un bazar aglomerat. 
Tarabele au luat locul zidurilor 
galbene pe care acum se înșirau suvenire și covoare, aleile istorice strâmte au devenit un „scapă dacă poți!“ de comercianți care aproape că te luau pe sus în magazinul lor. 
Înaintam cu pași de furnică spre 
Drumul Crucii, unde un alt bazar se înșira pe ambele părți.

Ierusalim

Grădina Ghetsimani

Obiectivele ascunse 
după grupuri de turiști

Mii de turiști erau pe străzi pe la ora prânzului: unii cu ochii mari, admirând ce se întrezărea printre oameni și tarabe, alții se chinuiau să facă poze printre grupuri, câțiva erau în pelerinaj și cântau rugăciuni, iar alte grupulețe de pelerini îi împingeau cu coatele în zid pe cei ce încercau să treacă în sens invers. Bătrânele erau în competiția „care intră prima pe poarta bisericii“.

Am reușit să intrăm în Biserica Luterană tocmai când un grup de turiști ieșise de acolo. Aflate în curtea interioară, am scăpat de zgomotul din stradă și ne-am întors cât ai clipi cu 200 de ani în urmă: coloane, ziduri albe, pomișori exotici, flori la balcoanele 
arcuite. Zidul gros devenise o adevărată mașină a timpului!

De aici, ne-am dus din nou la Zidul Plângerii, unde am stat mult la coadă să intrăm. Înăuntru nu am mai recunoscut atmosfera. Tot ce fusese cu o seară înainte atât de decent acum 
devenise un dans al îmbrâncelilor.

Muntele Zion e un alt loc superb în care am reușit să ajungem. Pe când eram la Mormântul lui David, un bătrân armean ne-a spus să urcăm neapărat pe terasa clădirii de lângă Bazilica Catolică. Un pont minunat, acolo erau doar câțiva școlari! Și am stat în liniște, bucurându-ne de un moment de respiro!

Dincolo de ziduri

Am ieșit din cetate spre Grădina Ghetsimani, care mă așteptam să fie mai mare, nu știu de ce. Chiar și așa, este impresionantă datorită câtorva măslini mari și bătrâni. 
Localnicii spun că arborii au 900 de ani! La întoarcere, norocul ne-a surâs din nou și am văzut cum un grup tocmai ieșea de la Mormântul Fecioarei Maria. Am intrat și noi fără să stăm pe gânduri, deja mă simțeam ca 
într-o competiție acerbă de obiective-
viteză. Ajungând la mormânt, care era acoperit de o protecție de sticlă, 
am găsit o mare de bilețele de hârtie acolo. Probabil, până seara, 
cutia avea să fie ticsită cu acatiste 
din toată lumea!

Locuri sfinte

Ierusalim are peste 25 de obiective principale în interiorul zidurilor, cu istorie și o importantă conotație religioasă. Cele mai vizitate sunt:

Zidul Plângerii – este cel mai sacru loc evreiesc. Construit de regele Irod (20 î.H.) ca să despartă orașul de templul evreiesc, și-a luat numele de la evreii care au venit aici timp de secole ca să deplângă căderea sanctuarului din timpul romanilor (anul 70 d.H.)

Biserica Sfântului Mormânt – este cel mai sfânt loc creștin din lume. Un important loc de pelerinaj încă din secolul al IV-lea, se spune că biserica ar fi situată pe mormântul real al lui Hristos. În fiecare an, de aici izvorăște lumina în Duminica Învierii.

Domul Stâncii – este cel mai important loc sfânt pentru musulmanii din Ierusalim. Domul poate fi văzut de peste tot din Ierusalim și a fost construit, ca și Mecca, pe o piatră sacră, considerată locul din care profetul Mahomed s-a ridicat la cer.

Muntele Templului – este un edificiu de o importanță istorică și religioasă 
deosebită. A fost ridicat de regele David și de fiul său Solomon pentru a adăposti 
Chivotul Legământului. Este considerat sfânt atât de evrei, cât și de creștini și musulmani.

Citeste si:

 

Articol exclusiv online
Text: echipa Ioana
Sursa foto: pixabay.com/

Comments

comments

Previous:

În defileul Dunării

Next:

Lucruri curioase în locuri misterioase

You may also like

Post a new comment