Bunătăți din Thassos, 
Insula de Smarald

22 January of 2018

Herodot ne spune că Thassos este numele primului locuitor al acestui spațiu în care fiecare piatră are o poveste. Însuși Zeus, deghizat în taur, a răpit-o de aici pe frumoasa Europa, sora lui Thassos.

Un colț de legendă


Thassos este insula cea mai nordică; de la București ajungi aici cu mașina în 11-12 ore, cu tot cu cei 8 km pe feribot. Zonă mirifică în care se îngemănează câmpia, muntele și marea, Thassos este un loc unde liniștea te învăluie, iar bogăția naturală este conservată cu atenție de localnici. Aici cresc ierburi aromatice, în special oregano, care a devenit secretul gastronomiei locale. Peste tot vezi turme de capre și oi, iar marea este generoasă, dăruindu-le localnicilor din belșug pește-spadă, sardine, caracatițe, calamari și 
scoici. Poți descoperi aici sate vechi de munte, biserici paleocreștine, sanctuare, relicve preistorice sau din antichitatea greacă.

Thassos

Viața pe Thassos

Insularii duc un trai patriarhal, nu există cluburi și viață de noapte, dar se spune că mierea, uleiul de măsline și vinul sunt cele mai bune din Grecia. Politica protecționistă a produselor le permite locuitorilor să rămână acasă și să își dezvolte afacerile familiale. Am stat în Limenaria, într-o pensiune mică, chiar pe malul mării, la Stelakis. Noaptea priveam luna și Muntele Athos care își arăta la orizont conturul tainic. Era o liniște de început de lume; sub cerul curat, aici oamenii trăiesc într-un ritm ancestral, așezat și, mai ales, au vocația de gazdă.

Pensiunea cu pește

La „Fish Tavern Stelakis“, la parterul pensiunii, vin oameni de peste tot să guste bunătățile marca Kiparissiou. Am descoperit cele mai rafinate preparate, făcute simplu, dar cu dragoste și respect pentru client. Este o pensiune de familie, iar inima locului este doamna Eleni Kiparissiou, care mă duce cu gândul la actrița Irene Papas: un chip tipic de grecoaică, cu ochi adânci, misterioși și o atitudine nobilă. Gazda locului este fiul ei Panagiotis, școlit în materie de turism și afaceri, un tânăr tenace care știe să îmbine cu inteligență modernul și tradiționalul, ajutat fiind și de fratele lui, Stelios. Poate că vraja ține și de atmosfera mesei, de prietenie și de bucuria de a împărți clipa, dar și de felul cum ești primit și servit. 
Taverna rustică este așezată la doi pași de mare: asculți în surdină muzica grecească, bei ouzo rece și privirea ți se umple de smaraldul mării.

Mâncărurile sunt savuroase: specialități din vită și vinete, souvlaki, pasti­tsio, caracatiță, vestita brânză de capră, musaca, stifado, paputzakis. Înainte nu mă atingeam de fructe de mare, însă aici am mâncat cu plăcere inele de calamar prăji­te, caracatiță la grătar și o tocăniță de scoici zemoasă, cu un sos de roșii și brânză feta cum numai doamna Eleni știe să facă.

Am gustat brânzeturi grecești: graviera, mizithra, kasseri, kefalotyri. Salata preparată de doamna Eleni, încoronată cu o felie generoasă de feta și îmbogățită cu ulei de măsline parfumat și luminos ca o rază de soare, nu se compară cu niciun experiment de tip „salată grecească“ pe care îl mai facem pe acasă.

Trebuie să afli gustul originar de gyros și souvlaki, dar și de dolmades (sarmalele grecești). Nu rata pastitsio, o mâncărică savuroasă ce se prepară în boluri de lut și se coace în cuptor. Baza sunt tăițeii făcuți în casă, cu carne tocată și sos de roșii, peste care se toarnă sos bechamel și câteva frunze de verdeață. Un deliciu este și musacaua doamnei Eleni, acoperită de o crustă crocantă, dar în același timp untoasă și plăcută vederii, făcută dintr-un strat generos de iaurt de oaie preparat tradițional.

Am mâncat sardine, doradă, dar mai ales pește spadă la grătar, cu gust delicat și carne fină. Doamna Eleni ține fileul de pește- spadă cam o oră într-un sos din vin alb, ulei de măsline, rozmarin, ardei iute, lămâie, sare și piper. 
Apoi îl pune pe grătar, 
stropit cu ulei de măsline și lămâie, care nu lipsește nici din farfurie. Începi masa cu ouzo, apoi poți să te răcorești cu berea locală Mythos, dar de la o masă bună nu 
poate lipsi un p
ahar de vin roze, de pe insulă.

Secretul gustului

Stelakis este o tavernă cu suflet, o afacere de familie începută prin anii ’80. Cantitățile fiind mici, mâncarea are gustul casei. Nu lipsesc uleiul bun de măsline, lămâile, măslinele uscate și stafidele negre de Thassos, cu gust de soare și mare. În fiecare dimineață mașinile aduceau totul proaspăt: legume, fructe, pâine, carne și fructe. Peștele era adus de pescarii pe care îi vedeam de pe terasă la lucru, urmăriți de cârduri de pescăruși gălăgioși, undeva pe mare, în fața tavernei, în bărcile lor cu motor minuscule.

În era bucătăriei moleculare, când trebuie să ghicești ce ai în farfurie, doamna Eleni m-a cucerit cum numai mama și bunica au făcut-o: cu ceva bun, simplu, proaspăt și gustos. Nici măcar sare nu adăugam la mâncare. Vrei mereu să te întorci la Stelakis, fiindcă mai sunt multe de gustat și savurat – eu, de exemplu, nu am apucat să încerc preparatele din carne 
de miel sau de ied!

Citeste si:

 

Articol exclusiv online
Text: echipa Ioana
Sursa foto: pixabay.com/

Comments

comments

masa de sarbatori

Previous:

Masa de Sărbători. Trucuri pentru a găti preparatele în mai puțin de 2 ore

Next:

Legume la cuptor, mancare delicioasa de iarna

You may also like

Post a new comment