Boala Raynaud

01 February of 2012

Când afară e frig, degetele de la mâini și de la picioare îți amorțesc și își schimbă culoarea?

Cel mai probabil este vorba de maladia Raynaud, o tulburare a circulației sangvine în extremități, care afectează în special femeile. Se estimează că 4–5% din populație suferă de boala Raynaud, o afecțiune ce debutează de obicei în adolescență și afectează în special femeile cu vârste cuprinse între 15 și 40 de ani. În 95% din cazuri nu se cunosc cauzele. Afecțiunea, însă, este lipsită de gravitate. Ea poate dura toată viața sau mai mulți ani, pentru ca apoi să dispară brusc, de exemplu cu ocazia unei sarcini. Hai să vedem care sunt manifestările bolii și cum poate fi prevenită!

Ce se întâmplă?
Boala Raynaud este o tulburare a circulației sangvine la nivelul extremi­tăților corpului, în special la degetele de la mâini și de la picioare, iar în unele cazuri și la nivelul nasului și lobilor urechilor. Afecțiunea și-a căpătat numele în onoarea medicului francez Maurice Raynaud, care în 1862 a descris pentru prima oară simptomele afecțiunii. Boala apare în episoade, în timpul cărora zonele afectate devin palide și amorțesc. Adeseori, accesele sunt declan­șate de expunerea la frig sau în urma unui stres emoțional.
Ce se întâmplă, de fapt? Fenomenul are la origine vasoconstricția. La temperaturi scăzute, corpul reacționează prin diferite reflexe, pentru a-și conserva la maximum căldura. Unul dintre aceste reflexe este constricția (îngustarea) micilor vase de sânge de sub piele, la nivelul extremităților: degetele de la mâini și picioare, nas, urechi, buze. Acest mecanism reduce expunerea sângelui la frig (extremitățile sunt cele mai expuse frigului) și crește fluxul sangvin în venele profunde, ceea ce ajută corpul să-și mențină temperatura internă. La persoanele afectate de boala Raynaud, însă, această reacție este exagerată, iar sângele pur și simplu „abando­nea­ză” extremitățile corpului.

Două forme diferite
Afecțiunea poate îmbrăca două forme: maladia Raynaud și sindromul Raynaud. Simptomele acestora sunt asemănătoare, însă originea lor este diferită.
Maladia Raynaud. Este forma cea mai frecventă de boală (90% din cazuri). În majoritatea situațiilor, simptomele sunt lejere: ele creează o senzație neplăcută, dar nu se ajunge la deteriorarea vaselor ori a țesuturilor. Adeseori, boala debutează între vârsta de 15 și 22 de ani, iar în peste 60% din cazuri dispare de la sine în câțiva ani. De asemenea, s-a constatat că simptomele tind să se diminueze în timpul sarcinii. Cauzele maladiei sunt necunoscute.
Sindromul Raynaud. Acest sindrom, numit și fenomenul Raynaud, este mult mai rar și în general mai grav și apare, de obicei, în jurul vârstei de 40 de ani. Este adeseori consecința unei boli auto-imune (poliartrită reumatoidă, sclerodermie, lupus eritematos sistemic etc.), dar poate avea drept cauză și tratamentul prelungit cu anumite medicamente sau activitatea profesională (de exemplu, manipularea repetitivă și regulată a uneltelor care vibrează, munca la temperaturi scăzute etc.).

Cum recunoști boala?
În timpul crizei, care poate fi declanșată de frig, umiditate sau un șoc emoțional, fluxul de sânge din arteriole (vase mici de sânge), în special cele de la nivelul degetelor, se oprește brusc, dar provizoriu. Unul sau mai multe degete de la o mână ori de la ambele mâini devin palide (fiind private brusc de sânge), se răcesc și își pierd sensibilitatea. Dacă episodul se prelungește, degetele devin cianotice (capătă culoarea albastru-vinețiu) din cauza lipsei de oxigen și apar senzații precum furnicături, înțepături, amorțeli, pulsații, arsuri. Mai rar, pot apărea și dureri la nivelul zonelor afectate.
Simptomele durează câteva minute sau câteva ore, adică până când părțile afectate se încălzesc sau până stresul se estompează. Atunci sângele începe din nou să circule normal: extremitățile de­vin întâi roșii, apoi își recapătă aspectul normal.

Se poate trata?
Nu există încă un tratament care să vindece maladia Raynaud. Totuși, prin modificarea stilului de viață și prin protejarea de frig poți scădea frecvența și intensitatea crizelor.
Dacă episoadele bolii sunt severe, medicul îți poate prescrie un tratament. Medicamentele cele mai frecvent recomandate sunt inhibitori de calciu (relaxează mușchii și dilată vasele mici de sânge), alfablocante (contracarează acțiu­nea unui hormon ce intervine în constricția vaselor de sânge), vasodilatatoare (favorizează irigarea extremităților prin dilatarea vaselor).

Text: Angela Cîlțan

Mai multe detalii în nr.3 al revistei Ioana, acum la chioșcuri.

Comments

comments