Avem AC pentru boala ta. Mic tratat de acupunctura

Părerile sunt deseori împărțite când vine vorba despre tratamente alternative. Dar acupunctura și-a căpătat un renume în lume și este din ce în ce mai apreciată și în România. Pentru a afla cât mai multe, chiar de la sursă, am stat de vorbă cu un terapeut specializat în acupunctură, căruia i-am pus mai multe întrebări.

Octavian Sbârnă a luat contact cu acupunctura când avea 16 ani și se afla cu o bursă în Anglia. După doi ani, l-a cunoscut pe primul său profesor de acupunctură, cu care a studiat timp de 8 ani în România. A absolvit în paralel Facultatea de Medicină din București, are formare de psihoterapeut și include în practica lui diverse forme de terapii alternative. Este cu adevărat un om renascentist și de la el am aflat cum se desfășoară o ședință de  acupunctură.

Există două părți importante, ne spune el. „Prima este partea de discuție și eventual conține elemente de psihoterapie. În această primă jumătate de ședință, se încurajează conștientizările pacientului față de problema lui. Caut să aduc o nouă înțelegere, o altă perspectivă, o nouă poziționare a lui față de situația din viața lui. De multe ori, perspectiva asupra problemei este însăși problema. În a doua parte a ședinței, urmează tratamentul propriu-zis, care poate dura între 30 și 40 de minute. Poate să implice ace sau nu, căci există și acupunctură fără ace, în care punctele sunt stimulate cu căldură, ventuze, stimuli electrici nedureroși. Trebuie reținut că nu doare!“

Cine apelează la  acupunctură și care este „raza ei de acțiune“

Oricine, spune Octavian, pentru că terapia face apel la funcția de autovindecare a corpului. În plus, nu are efecte secundare; în cel mai rău caz, nu se întâmplă nimic. Acupunctura are o „rază de acțiune“ foarte mare, integrând atât fizicul, cât și niveluri superioare ale ființei noastre (nivelul mental, emoțional și spiritual). Majoritatea pacienților vin pentru probleme  de ordin fizic, dar fac singuri legătura între simptomele lor și declanșatorii psihici.

„Acupunctura excelează în zona de afecțiuni cronice, când pacientul este dezorientat, nu știe ce diagnostic are, trece pe la mai mulți medici și obține păreri diferite. Devine mai degrabă un poștaș al dosarului medical propriu și este confuz. Acupunctura aduce aici o înțelegere a problemei și a cauzei ei (din acest motiv m-au fascinat gândirea și înțelegerea specifică acestui sistem vechi de peste 2.500 de ani), dar și un plan de tratament, cu explicații pentru pacient.“

Sigur, acupunctura nu e indicată în probleme structurale. „Dacă am un os rupt, acupunctura nu mi-l pune la loc. Dacă am un accident de mașină, nu am nevoie de acupunctură, ci de medicină de urgență.“

Octavian subliniază, de asemenea, că există anumite lucruri pe care numai pacientul le poate face. „Terapia nu este ceva ce se face pacientului, ci ceva care se face împreună cu pacientul. Fără implicarea lui activă, fără ca el să-și asume responsabilitatea rezolvării problemei lui de sănătate, nicio terapie nu va ajunge la rădăcina problemei.“ Un alt factor pe care pacienții trebuie să-l aibă în vedere este că terapia necesită timp. Primele îmbunătățiri apar relativ repede, în 2-4 ședințe, dar rezolvarea completă a unor probleme cronice, vechi sau a unora foarte grave poate dura un an sau mai mult.

Acupunctura este o terapie alternativă deja foarte cunoscută. În unele țări, ea se află la loc de cinste, alături de medicina alopatică. De altfel, există terapeuți care  le combină cu succes și cu efecte extraordinare.