„Ascultă ce zic eu! Taică-tu nu știe nimic“

06 September of 2012

Mai des decât credem noi, părinții au idei diferite în ceea ce privește educația copiilor. Instinctul mamei poa­te să spună „da“, pe când al tatălui să spună „nu“. Tatăl poate fi de acord să se uite copilul ore întregi la TV, mama nu. Mama poate să prefere negocierea cu copilul, în schimb tatăl poate spune „da/nu“ dintr-o suflare etc. Acestea sunt doar câteva din exemplele ce pot surveni în viața de zi cu zi a unei familii. În orice familie există dezacorduri între părinți, dar pentru ca lucrurile să func­ționeze e important ca părinții să se pună de acord, în așa fel încât să-i ofere copilului ideea de unitate. Pentru a ajunge la unitate și echilibru e nevoie de timp, negocie­re și compromis, dar rezultatul final merită tot efortul inițial.

Lucrați în echipă pentru a stabili regulile
Ideal ar fi ca părinții să își crească copiii similar unei munci de echipă,  ca și când  ar semna un contract de colaborare. Așa cum munca în echipă dă rezultate bune, așa și colaborarea parentală duce la copii disci­plinați și adaptați. De exemplu, dacă obiectivul educației este obținerea de maniere alese la masă, atunci vor discuta cum să ajungă la acest obiectiv împreună, ce pași ar trebui să urmeze pentru a se ajunge la această deprindere.
Unii părinți își planifică vacanța cu mai multă energie când știu cum vor să se poarte copiii sau știind ce ar vrea să învețe în acea perioadă.

Stabiliți împreună planul de creștere a copilului
Iată câțiva pași de urmat în acest sens:
1 Primul lucru pe care ar trebui să îl discute părinții ar fi stilul parental al pro­priilor părinți. Vorbiți despre lucrurile bune și greșite pe care le-au făcut părinții voștri. Gândiți-vă ce ar fi bine să transferați în propria familie și reflectați la lucrurile pe care nu le-ați repeta niciodată cu copiii voștri. Discuția ar trebui să conțină subiecte precum metodele de disciplină ale părinților, valorile și tradițiile din familia de origine.
2 După ce ați dezbătut trecutul, reveniți la prezent: stabiliți care sunt comportamentele acceptabile/inacceptabile ale copiilor voștri.
3 Discutați și cum să reacționați când copiii nu respectă ceea ce le-ați spus. Când copilul încalcă regula, tot ce trebuie să faceți este să fiți puternici și să spuneți același lucru: „Îmi pare rău, așa stau lucrurile“ – este suficient. Important este ca ambii părinți să răspundă la fel, să nu vă con­traziceți, mai ales în fața copilului.

Când totuși nu sunteți de acord
Se întâmplă ca părinții să nu fie de acord asupra unor lucruri. De exemplu, tatăl vrea să se uite cu fiul la un meci de fotbal seara, mai târziu. Mama nu e de acord, pentru că nu se respectă ora de culcare. În loc ca mama să spună: „Ce, ai înnebunit? Îi strici ora de somn… Tu și ideile tale!“, mai bine găsește o formulă accep­tabilă, prin care să nu pună părintele celă­lalt într-o lumină proastă în fața copilului: „E o idee bună să petreceți timp îm­pre­ună la meci, numai că e ora de cul­ca­re. Mai bine mâine jucați tenis.“
Contează și itemii asupra cărora nu se cade de acord. Cei de pe lista B, C se pot negocia. Regulile diferite pot fi tolerate, doar să nu fie cele de pe lista A.
Copiii știu bine când pot să meargă la celă­lalt părinte pentru o nevoie sau do­rin­ță neîmplinită de către unul din ei. Nu e grav, doar că pă­rin­ții tre­buie să știe unul despre deciziile celuilalt.
Dezacordul permanent și conflictul nu sunt în regulă
Dizarmonia relațiilor între părinți și conflictul permanent se răsfrâng asupra dezvoltării emoționale a copiilor. Ei pot deveni la fel de inconsecvenți, nervoși, revoltați, refractari, drept răspuns al rela­ției tensionate dintre părinți. Conflictul părinților se oglindește în comportamentul copiilor. Este bine ca părinții să apeleze la consiliere maritală când e vorba de dezacorduri permanente.

Sfaturi utile pentru a crea un front unit în fața copilului:
➽ precedați fiecare consecință și de­-ci­zie a copilului cu cuvintele: „Eu și tata am vorbit și am hotărât că…“ Simplul fapt de a spune „noi“ în loc de „eu“ are un efect benefic în educație.
➽ nu cedați presiunilor copilului să dați un răspuns pe loc. „Mami, te rog frumos, o să fiu cea mai cuminte,
lasă-mă să plec la petrecere“ etc., spuneți „O să vorbesc cu tata și îți vom spune diseară ce am decis“.
➽ chiar dacă nu picați de acord, pre­zentați același mesaj, al unei echipe unite. Nu vă certați în fața copilului pe tema respectivă, în primul rând. Să presupunem că aveți o fată de 16 ani care vrea să aibă întâlnire cu un băiat. Mama este de acord, tatăl vrea să amâne momentul și îi spune să mai aștepte. Este neproductiv ca mama să îi spună fetei, în spatele tatălui, „Eu sunt de acord, întâlnește-te, tata e absurd“. Îi subminează autoritatea în fața copilului și nu va avea încredere în judecata lui. Chiar și când aveți îndoieli, relația dintre părinți va fi mai bună dacă îi prezentați același tip de mesaj.
➽ dacă se întâmplă să nu fiți de acord de față cu copilul, puteți spune „Eu sunt de acord, dar mama nu este, așa că te rog vorbește cu ea“. A negocia o regulă, un privilegiu în fața copilului îi transmite mesajul că e normal să ai conflicte, dezacorduri, dar ele pot fi rezolvate prin dialog. În același timp, sentimentul de secrete în familie este eliminat prin discuțiile transparente, deschise.
➽ păstrați discuțiile în spatele ușilor închise pentru teme majore și pentru conflictele de cuplu, între rolurile de soț–soție.

Oana Pescaru- psiholog și terapeut de familie

 

Comments

comments