„Nu cred în fericire şi iubire pe stomacul gol“

06 January of 2015

Au nevoie oamenii de antrenament când vine vorba despre viața lor și despre bani? Se pare că da, singuri nu ne descurcăm întotdeauna, și un sfat avizat nu poate fi decât binevenit. De aceea l-am rugat pe Alex Gavriliu, business & life coach, să ne dumirească pe cât posibil în privința atitudinii noastre față de bani și a obstacolelor care ne împiedică (pe lângă cele evidente – nivel de trai scăzut, economie cu poticneli) să dispunem de fonduri mai generoase și să fim astfel mai împliniți.

© Miriam Dörr / Fotolia

© Miriam Dörr / Fotolia

În primul rând, de ce se jenează lumea să vorbească despre bani? Am întrebat cititorii pe pagina mea de Facebook şi pe cea a revistei cum plănuiesc să aibă mai mulţi bani în 2015 și am primit răspunsuri în glumă sau de genul „Nu banii contează, ci să fim sănătoşi, să ne bucurăm de cei dragi“. Banii sunt un subiect tabu, se pare…
Cred că mulţi se jenează să vorbească despre bani pentru că în acest fel evită să dea față în faţă cu problema. Să vadă situaţia aşa cum este. Este foarte convenabil să spui ca importantă e doar sănătatea, în loc să priveşti sincer şi să faci ceva pentru a-ţi rezolva problemele financiare. Sănătatea este foarte importantă, însă dacă eşti sănătos, ai poftă de mâncare, iar ca să mănânci, îţi trebuie bani. Şi de cei dragi este bine să te bucuri, dar rata la casă şi chiria nu ţi-o plătesc cei dragi – mai ales dacă cei dragi sunt copiii care au nevoi şi cărora trebuie să le asiguri o viaţă normală. Adevărul este că nu poţi trăi o viaţă împlinită şi echilibrată, atâta timp cât ai probleme financiare, indiferent cât de mare este iubirea sau de trainică sănătatea. Nu cred în fericire şi iubire pe stomacul gol. Aici, pe pământ, în lumea materială şi în sistemul în care ne trăim vieţile, banii au rolul lor – foarte important.

Românii de rând, se ştie, stau cam prost cu banii. În ce măsură crezi că e vina unei anume incapacităţi de gestionare disciplinată a veniturilor? Pentru că s-a creat imaginea unui paradox, vizibilă mai ales acum, de sărbători – românii câştigă puţin, dar magazinele sunt luate cu asalt înainte de Crăciun şi revelion.
Situaţia e mai complexă. Cu siguranţă, este vorba despre o gestionare indisciplinată, însă cred că aceasta merge mâna în mână cu o pasivitate în ceea ce priveşte veniturile mici. Foarte mulţi oameni nu îşi pun problema cum să îşi mărească veniturile. Observ un soi de fatalitate faţă de salariu sau veniturile băneşti: „Am un salariu mic, de 850 ron, nu mă ajung cu banii… asta e, e greu“.
Până la urmă, acest salariu este imposibil să-ţi ajungă. Nu ai cum să gestionezi eficient o sumă de bani din care nu poţi trăi. Cred că ar fi bine ca românii să-şi pună mai des întrebări de genul „Ce aș putea face să îmi cresc veniturile?“ Chiar dacă la prima vedere întrebarea pare fără răspuns, este foarte posibil ca până la urmă să apară o cale.
Cât despre asalturile magazinelor de sărbători, cred atitudinea e „Oricum nu ne ajungem cu banii, măcar de sărbători să ne simţim bine“, combinată cu obiceiuri proaste moştenite. Până la urmă, Crăciunul are trei zile şi revelionul o noapte – nu avem nevoie neapărat de un porc întreg şi 50 de cozonaci – ne putem simţi minunat şi cu mai puţin.

Când ne gândim la a avea mai mulţi bani, mintea ne zboară îndeobşte la scenarii utopice: să câştigăm la Loto, să primim o moştenire, să „dăm un tun“ într-o afacere. Cum ar trebui să ne dorim să fim mai bogaţi, care ar fi proiecţia mentală corectă, pentru a ajunge la rezultatul visat?
Tocmai asta este problema atunci când vine vorba despre orice vis sau proiect – de cele mai multe ori totul se rezumă la proiecţii mentale. Or, ca să se întâmple ceva, avem nevoie să aducem lucrurile în concret, să acţionăm. În caz contrar, nu se întâmplă nimic. În aceeaşi ordine de idei, lucrurile măreţe au nevoie de timp şi de acţiune concretă şi constantă. Toţi oamenii de succes au reuşit de cele mai multe ori cu paşi mici, greșind şi apoi reîncercând până le-a ieşit.

Apelează oamenii simpli la consilieri financiari? Când ar trebui să cerem ajutor?
Consilierii financiari de la noi sunt numiţi cei care vor să-ţi vândă asigurări, pensii şi credite – deci mai degrabă cei care vor să ne ia şi ce mai avem, să ne îndatoreze şi să facă profit pe neştiinţa sau lipsa noastră de educaţie. Cred că am avea nevoie de consilieri financiari care să ne bage minţile în cap. Oameni cu care ar trebui să ne sfătuim atunci când vrem să facem o achiziţie importantă sau care să ne îndrume atunci când suntem în impas. Nu să ne ofere soluţii de moment (credite) de care să stăm legaţi zeci de ani.
Astfel de consilieri nu avem, dar avem în schimb (puţini, ce-i drept) oameni care fac coaching. Asta e meseria mea şi chiar dacă nu sunt specializat în finanţe, îmi ajut zi de zi clienţii să înţeleagă ce au de făcut din punct de vedere financiar. Să-şi înţeleagă situaţia financiară personală şi să facă mai mulţi bani.

Care este diferenţa dintre cumpătat şi zgârcit? Cum ne putem gestiona banii astfel încât să nu fim meschini cu noi înşine sau cu cei din jur, dar nici mână largă, nesăbuiţi?
Cred că este greu de găsit un echilibru atunci când creştem fără modele solide şi educaţie în acest sens. Personal, am fost de-a lungul timpului mai degrabă nesăbuit. Din nou problema este mai adâncă aici – putem judeca o persoană că este meschină, când de fapt aceasta „zgârcenie“ poate fi singurul mod în care persoana respectivă poate supravieţui la un moment dat.

Crezi că femeile sunt mai cheltuitoare decât bărbaţii sau e doar un mit?
Nu am date concrete, însă ce pot să spun este că am văzut multe femei destul de cumpătate. De multe ori, femeile sunt mult mai responsabile. Explicaţia poate fi ca femeile sunt construite genetic să protejeze şi să asigure siguranţa cuibului (familiei). De asemenea, am văzut bărbaţi care beau la birt alocaţia copiilor. Cred că femeile sunt mult mai adaptate. Sunt cheltuitoare atunci când au de unde şi sunt calculate şi cumpătate atunci când situaţia o cere.

Internetul ne invadează cu tot felul de soluții-minune de creştere a veniturilor: investiţii, tranzacţii valutare din faţa computerului de acasă, care promit câştiguri rapide cu riscuri minime – în ce măsură sunt credibile aceste metode, atât de la îndemâna celor fără cunoştinţe economice?
În exact aceeaşi măsură în care cineva ne promite că ne oferă soluția-minune să creştem un stejar falnic în doar șase luni – când de fapt el are nevoie de 80 de ani.

Care e starea de spirit pe care e cel mai bine să o avem în raport cu banii – vigilenţă, relaxare, încrâncenare, optimism? Pe scurt, cum trebuie să gândim şi să ne purtăm ca să ajungem mai bogaţi?
Putem fi mai prosperi în măsura în care ne dorim să fim mai prosperi. Asta e primul lucru necesar. În al doilea rând, nu exista stare de sprit sau abordare fundamentale greşită sau fundamental corectă, deoarece oamenii devin prosperi în moduri diferite, în funcţie de personalitatea lor, experienţă, educaţie, felul de a fi. Am văzut oameni care au devenit prosperi într-un mod relaxat, alţii se zbat şi sunt ok cu asta. Marea capcana este că ne uităm în jur şi ne comparăm.
Să încercăm să-i imităm pe cei care au succes este cea mai mare greşeală – cei care au obţinut succesul l-au obţinut făcând lucrurile în felul lor. Iar atunci când îi copiem, ne omorâm sufletul, şi din păcate nu o să avem succese notabile. Marea miză este să găsim abordarea şi calea potivite nouă.
De fapt, asta e esenţa meseriei mele de coach. Asta fac – ajut oamenii să-şi găsească calea, ritmul, abordarea – să facă lucrurile în felul lor şi să le iasă bine.

O vorbă românească spune: ban la ban trage şi păduche la păduche. Eşti de acord cu ea? Putem depăşi acest „blestem“?
Vorba originală cred că este de fapt – „Ban la ban şi păduche la golan“. Golan în sensul de nevoiaş, sărac. Şi sunt de acord cu ea. Da. Putem depăşi acest blestem.
Atunci când lucrurile merg bine, starea de spirit este una bună, curajul de a acţiona şi de a face lucruri este de asemenea la cote înalte. La fel şi stima de sine – încrederea în propria persoană este ridicată. Acest context este potrivit pentru acţiune – când vezi că îţi ies lucrurile, ai încredere în tine, eşti bucuros, parcă-ţi vine să mergi înainte, să îndrăzneşti şi mai mult, nu-i aşa?
Însă atunci când lucrurile nu îţi merg – mai ales dacă se întâmplă pe o perioadă mare de timp sau chiar mai rău – dacă ai moştenit o situaţie financiară precară – cum este încrederea în sine? La un nivel jos. Cum este starea de spirit? – La pământ. Cum stăm cu nivelul curajului? – Sub pământ. Cum stăm cu frica? – La cote uriaşe.
Ei bine, acest context ne paralizează pe bună dreptate. Capacitatea de acţiune şi de a face ceva este minimă. Şi este normal să fie aşa, din păcate. Este destul de greu să te ridici, să-ţi depăşeşti nivelul şi să te păstrezi sus. Mai ales dacă te-ai născut şi ai crescut într-o familie modestă şi cu o cultură a neajunsului bine înrădăcinată. Este posibil totuşi să depăşim un astfel de blestem?
DA, ESTE POSIBIL. O soluţie este să începi cu paşi foarte mici – atât de mici, încât să fii sigur că îţi ies. Paşi milimetrici, dacă atât putem la momentul respectiv. Decât un pas mare ratat, mai bine un pas minuscul, dar reuşit.
Şi uşor, uşor, inversăm cercul vicios al păduchelui la păduche. Şi creştem, luăm viteză, până într-o zi când o să ne putem lua şi zborul. Foarte important în acest demers este să ne uităm la noi, la evoluţia noastră de câţiva milimetri şi să nu ne comparăm cu alţii. Fiecare are viaţa lui, destinul lui, caracterul, norocul, ghinionul, familia şi demonii lui.

 
Alex-GavriliuAlex Gavriliu
Business and Life Coach
http://www.alexgavriliu.ro/

 

 
Interviu de Alina Grozea
Foto: arhiva personala



Comments

comments

Previous:

Recomandări de filme

Next:

Ce trebuie să faceți, în condiții de ger sau dacă rămâneți blocat ori înzăpezit?

You may also like

Post a new comment