Criza, un exercitiu de viata

30 March of 2011

„Managementul crizelor este mereu același, dar depinde de fiecare individ în parte cum își gestionează viața. Ar trebui să fim pregătiți să trecem prin crize, ar trebui să știm să supraviețuim, dar iată că, mai nou, oamenii se lamentează și se pierd ca individualități, sunt victimele propriilor crize de personalitate.” (Adina Mastalier)

Foto: arhiva personală Adina Mastalier și Dana Țibulcă


S-au închis firme, instituțiile au diminuat salariile și pe stradă vezi mult mai mulți cerșetori și oameni mergând cu ochii în pământ. Dar în fiecare dramă există și posibilitatea de a o lua de la capăt, de a te regenera spiritual. Poate că e momentul propice să revii la visurile tinereții sau să te eliberezi de automatisme, care te-au dezumanizat. Am întâlnit și oameni care au îndrăznit să schimbe totul și care au reușit.
Adina Mastalier are 36 de ani, este căsătorită de 9 ani cu medicul chirurg
Bogdan Mastalier. Împreună au doi copii, Radu Eduard, de 6 ani, și Raluca, de 3 ani. Este de profesie arhitect și matematician, adică a făcut studii în domeniu, dar criza a determinat-o să schimbe totul în materie de carie­ră: face de 4 ani scenografie de teatru. „Am început total întâmplător, datorită întâlnirii cu regizoarea Chris Simion, și a devenit o pasiune, iar acum un mod de viață. Am făcut scenografia pentru piesele: „Și caii se îm­puș­că, nu-i așa?”, „Bad Bed Stories“, „Te iubesc! Te iubesc!“, „Oscar și Tanti Roz“ și „7 blesteme…“, spune Adina.
Dar până aici drumul nu a fost ușor și nici previzibil. A lucrat ca designer și a renunțat la arhitectură în ziua în care soțul ei a veni să o vadă, iar ea era cocoțată pe o schelă pe șantier, cu toate că era însărcinată cu Radu. Apoi a ales să facă marketing, unde creativitatea și logica au ajutat-o să descopere „o lume surprinzător de frumoasă și de nouă“. Ultimul ei job „înregimentat“, înainte de criză, a fost la Porsche România.
Valul crizei a surprins-o în decembrie 2008 și recunoaște că nu i-a fost ușor: „Conștientizezi lovitu­ra imediat și intri în panică. N-am să uit nicio­dată drumul de întoarcere spre casă. Am plâns în­tru­na, m-am oprit într-o parcare. Nu eram în stare să mă întorc acasă la familia mea care mă iubea și mă admira. Mi se părea că i-am dezamăgit, mă simțeam oribil. În drum spre casă, îmi repetam același lucru – «mi-au distrus cariera, m-au anulat, sunt un nimeni» – și mă întrebam ce voi spune familiei. Dar după câteva zile mi-am amintit rapid cine sunt, ce știu să fac și, mai ales, mi-au revenit în minte visurile mele. Colaboram deja cu Chris, lucram scenografie în timpul liber, îmi plăcea, însă mi-era frică să renunț la bucata de pâine sigură, având 2 copii. Dar m-am ridicat hotărâtă să-mi fac singură un nou drum, așa cum am visat“, mărturisește Adina Mastalier.

Astfel, susținută de familie, a început să lucreze cu tenacitate într-un domeniu cu o concurență acerbă, încercând să se impună. Evident, nu i-a fost ușor Adinei nici aici. Dar bucuria de lucra în teatru făcând scenografie de spectacol și colaborând cu oameni de excepție a ajutat-o să depășească obstacolele. Se consideră norocoasă: „Să re­peți timp de 4 luni zi de zi, și uneori nopțile, alături de Oana Pellea, e o adevărată lecție de viață; să asculți poveștile lui Marius Manole sau să o în­tâlnești pe Maia Morgestern, să râzi cu lacrimi cu Adriana Trandafir sau cu Cristi Iacob sau să faci drumuri prin țară alături de ei este o adevărată șansă în viață.“ În asemenea situații, care se pot întâmpla oricând, oricăruia dintre noi, este important sprijinul familiei, așa cum precizează și Adina: „Am fost susținută mereu de soțul meu, de toată familia, lucru extrem de important. Dacă ei și-ar fi pierdut încrederea în mine, probabil că și eu aș fi făcut-o. Cred că cel mai important lucru în acele momente grele de derivă este dragostea și încrederea în reușita ta.“ Acum viața Adinei are alt sens. Se bucură de tot ceea i-a oferit schimbarea. I se întâmplă să fie mulțu­mită chiar și când trebuie să care „decorurile pe scările Teatrului Național, alături de actori tineri, talentați, modești și entuziaști – constați că e într-adevăr viață și simți că merită trăită“.
Dana Țibulcă este profesor de științe socioumane la la colegiul „Grigore Antipa“, are 34 de ani, este necăsătorită și locuiește în Bacău. Lucrează de 10 ani în învățământ și își face meseria cu pasiune. Ea recunoaște faptul că „în școală nu există o motivație financiară, dar este una profesională care echilibrează balanța“. De multe ori i-a fost de ajuns strălucirea din ochii elevilor săi.
Criza nu m-a surprins în niciun mod și nu cred că are un corespondent în realitatea concretă. În opinia mea, criza economică este o reflectare în pro­pria-ți persoană a temerilor și îndoielilor transmise de ceilalți și însușite de tine. Einstein spunea că «orice criză stimulează și permite evoluția, indiferent că e vorba de individ sau de societate». Au scăzut salariile, iar statutul de angajat nu mai oferă niciun fel de certitu­dine. Singurele avantaje sunt date de op­țiu­nile alternative de venituri suplimentare.“

A fost, încă din facultate, atrasă de posibilitatea de a dezvolta o afacere MLM (multi-level marketing) și în vara lui 2009 Dana a ales să lucreze pentru compania Forever Living Products. Există și alte companii în România care folosesc aproximativ același principiu de piață: Herbalife, Oriflame, Avon, Zepter, toate oferind oportunitatea unor câștiguri suplimentare. Dana a ales Forever fiindcă despre această afacere i-a vorbit chiar mama ei, iar noua ocupație i-a oferit libertatea financiară. „Ceea ce am învățat de la oamenii alături de care lucrez nu se rezumă la o singură lecție. Nu știu dacă voi reuși vreodată să le mulțumesc lui Carmen și lui Gabi Larion, persoane care mi-au arătat direcția, care mi-au deschis mintea și mi-au demonstrat că viața e minunată, că trebuie trăită cu demnitate. Aici am învățat să lucrez în echipă și, de la managerii generali Dora și Gabor Szocs până la distribuitorul care învață abc‑ul afacerii, suntem legați nu numai de afacerea în sine, ci mai ales de respectul pentru cel de lângă tine. Important este să fii constant, să rămâi vertical în propriile decizii, să găsești în tine pu­te­rea să vezi dincolo de realitatea concretă și să ai încredere în Dumnezeu, deoarece El nu rămâne ni­ciodată dator.“

Text: Ivana Iancu




Comments

comments

Previous:

Viața la second hand

Next:

Facebook-ul nostru cel de toate zilele

You may also like

Post a new comment