Un copil? Acum? Ai luat-o razna?

10 July of 2011

Niciuna dintre ele nu s-a gândit să fie mămică atât de devreme sau atât de târziu. Două sarcini…

Foto: Hubert Burda Media


Vestea că sunt însărcinate le-a luat atât pe Doina, cât și pe Cătălina prin surprindere. „Doar am folosit prezervativ“, spune Cătălina (18), parcă nevenindu-i încă să creadă. „Iar eu mă gândeam: oare intru la menopauză?“, spune Doina (47). Când a felicitat-o ginecologul a crezut mai întâi că e o glumă.
Un copil. Primul. Una dintre ele nici nu se gândea la așa ceva, cealaltă renunțase de mult la visul acesta. Și totuși își poartă ambele cu mândrie burtica prin căldura de-afară.
Doina, care urmează să nască în octombrie, pare că plutește în al nouălea cer. Radiază de fericire, povestește despre toate cărțile pe care le citește, despre sarcină și nou-născuți. Și despre lucrușoarele pe care ea și soțul ei, Doru (46), au început să le achiziționeze. „La început nici n-am îndrăznit să mă bucur“, ne mărturisește. Pentru că e conștientă de riscurile unei sarcini târzii: boli, malformații. Însă toate analizele au ieșit bine. „Acum m-am mai liniștit.“
După vârsta de 30 de ani în­cercase zadarnic să ră­mâ­nă însărcinată cu soțul ei de atunci. La un moment dat s-au despărțit și câțiva ani mai târziu l-a cunoscut pe Doru. „Aveam amândoi 40 de ani și eram o pereche fericită chiar dacă nu aveam copii.“
Cătălina e cam stresată. A aflat că e însărcinată cu puțin timp înainte de terminarea clasei a douăsprezecea. Ves­tea o lovise atât de tare, încât a ratat o teză. A încercat să remedieze situația, pentru că are nevoie de note bu­ne de absolvire, vrea să dea la facultate.
„Și cum ai să te descurci după ce vine copilu’?“ – o întrebare pe care au auzit-o de mul­te ori amândouă. Și se enervează de fiecare dată. Sigur că va fi mai complicat să faci o facultate când ai un copil mic acasă. Iar Doina e și ea conștientă că toate mamele vor fi mai tinere în prima zi de școală a copilului ei.

Este oare o problemă vârsta? Doi­na își dă ochii peste cap de câte ori aude de problema vârstei. „Sigur că mă întreb și eu uneori dacă voi mai avea chef și energie să fac teme la 55 de ani. Iar când copilul meu va fi la pubertate, eu voi avea 60 de ani“, spune Doina. Dar își dorește ca vârsta sa să nu influențeze copilul în niciun fel. Și adaugă zâmbind: „Sper doar să nu mă transform într-o cloșcă.“ După ce trece anul de concediu de maternitate, se va întoarce la muncă.
Cătălina, în schimb, nu se gân­dește chiar până într-acolo. În viața ei există prea mulți „dacă“. Dacă intră la facultate, dacă își găsește prietenul ei un job bun, dacă o pot sus­ține părinții, dacă gă­sește loc într-o creșă de stat… atunci totul va fi în regulă.
Prietenul ei, Bogdan, i-a sugerat chiar că poate nu e momentul să înceapă o facultate, însă Cătălina nu vrea să re­nun­țe la visul său. „N-aș vrea să amân studiile, să stau acasă cu copilul și să nu fac nimic. Nu sunt de părere că un copil te împiedică în carieră“.
Cu cât se apropie toamna – are termen de naștere în noiembrie – cu atât mai mult i se cristalizează două mari dorințe în suflet: „Aș vrea să fiu o mamă bună pentru copilul meu, chiar dacă sunt încă foarte tânără“ și: „Sper ca relația cu Bogdan să fie suficient de puternică pentru a face față la tot ce ne așteaptă“.
Doina are și ea o mare apăsare la care, până să rămână însărcinată, nici nu se gândise vreodată. „Mi-ar plăcea să trăiesc până la o sută de ani“, ne mărtu­risește ea. „Aș vrea să apuc să-mi văd și nepoții…“
În orice caz, amândouă merg înainte.




Comments

comments

Previous:

“Din dragoste era să ajung la închisoare”

Next:

“Fiecare zi fără alcool e o victorie”

You may also like

Post a new comment