Agresivitatea câinilor: ce o cauzează și cum o gestionăm

23 October of 2020

S-a vorbit mult despre câini și agresivitatea acestora, s-au făcut și exagerări, de aceea l-am rugat pe domnul medic veterinar Mihai Dincă, din București să ne lămurească în această privinţă. Așadar să aflăm cum interpretăm semanalele câinilor, cum prevenim un atac și cum corectăm un comportament agresiv.

Ce ar trebui să reținem în general despre agresivitatea câinilor?

Agresivitatea câinilor este o deviere de comportament care trebuie depistată și înțeleasă pentru a putea fi educată și prevenită. Agresivitatea poate îmbrăca forme variate provenind dintr-un mod de comunicare și avertizare care se manifestă prin expresii faciale, poziții ale corpului, lătrat, mârâit ori privire intensă și fixă.

Agresivitatea se poate manifesta ofensiv sau defensiv. Câinii pot alerga după o persoană sau un animal și să muște (agresivitate ofensivă) sau pot să fugă de o persoană sau de un animal și, încolțiți fi ind, să muște defensiv. Manifestarea agresivității este legată de nivelul și limita de stres și de gradul de excitație nervoasă a câinelui. Agresivitatea unui caine nu se manifestă, în general, prin atac direct, cu mușcături grave, dar, în cazuri extreme, se poate ajunge și la așa ceva.

Alte forme de agresivitate pot fi generate de mediul înconjurător, de obiecte aflate în mișcare, de stări de spirit sau, pur și simplu, pot fi dobândite prin programe de dresaj. Agresivitatea este influențată de sex, talie, vârstă, status hormonal, teritoriu, spațiu personal, poziția ierarhică în grup/haită și de experiențele trăite anterior.

Confruntările agresive sau chiar sângeroase încep sub forma unei competiții: lupta pentru mâncare, pentru teritoriu, sau rivalitatea stârnită de prezența unei femele în călduri. Aceste confruntări reprezintă pentru cei implicați o ocazie de a-și valorifica potențialul genetic pentru supraviețuire și perpetuarea speciei.

Ce factori determină o agresivitate accentuată și cum o putem preveni?

Starea de agresivitate la câini poate avea ca origine mai multe situații: agresivitate dominantă, agresivitate posesivă (include agresivitatea competitivă), agresivitate din frică (include agresivitatea generată de durere), agresivitate protectivă (aceasta include agresivitatea teritorială și agresivitatea maternă),agresivitate între masculi, agresivitate din instinct de vânătoare, agresivitate învățată, agresivitate idiopatică.

Câinele își apară teritoriul față de necunoscuți, femelele își apară locul pe care l-au ales pentru cuib și pentru creșterea puilor. În casă, câinii se pot atașa de obiecte sau locuri. Luarea jucăriei sau a castronului cu mâncare de la pui din când în când este un exercițiu bun pentru a preveni viitoarele reacții de agresivitate atunci cand va fi adult.

Poziția ierarhică inadecvată sau instabilă poate fi o sursă a agresivității. În sălbăticie, câinele trăiește într-o structură ierarhizată; toate cazurile de egalitate se rezolvă prin agresiune. În familie este important să se manifeste asupra câinelui o atitudine dominantă. Și iritația poate declanșa agresiunea. Atunci când un câine este victima unui comportament inadecvat sau când îi este foame sau sete fără să-și poată satisface aceste nevoi, el poate să se manifeste prin agresivitate.

Agresivitatea poate fi influențată și de statusul hormonal; riscul unei agresiuni este mai mare la o cățea în călduri sau la un câine care simte prezența unei cățele în călduri. Chiar și o socializare greșită a cățelului poate induce un comportament agresiv prin instinctul de vânătoare prin producerea unor aversiuni față de animale sau față de tipuri umane diferite de cele cu care a fost crescut (față de copii, de exemplu).

Câinele va apăra tot ce consideră că este al lui: hrana, jucăriile, stăpânul, locuința, curtea. Încălcarea teritoriului său poate fi interpretată drept un act de agresiune, iar câinele va răspunde în consecință. De asemenea, un astfel de câine poate interpreta negativ unele gesturi prietenești (spre exemplu, bătutul pe umăr sau din palme).

Cum putem anticipa atacul câinilor?

Pentru a evita să ajungem într-o situație neplăcută este bine să nu intrăm într-o zonă/curte/locuință păzită de câine/câini fără acordul sau prezența stăpânului; să nu ne apropiem prea mult de un câine pe care nu-l cunoaștem atunci când acesta mănâncă sau de un câine care își păzește puii/cuibul.

Dacă trebuie să treci printr-o zonă populată de câini pe care nu îi cunoști, este bine să nu fii agresiv cu ei, dar nici prea temător; afișează un comportament cât mai normal cu putință și nu o lua la goană dacă ți se pare că nu ești bine privit! Dacă un câine se apropie amenințător, încearcă să ai un contact vizual permanent cu el, să-l ai sub observație pentru a evita să te înconjoare când sunt mai mulți, folosește orice se află în zonă, un gard, un pom, o bancă etc. și stai cu spatele la ei menținând contactul vizual cu agresorii.

În ce alte situații ne expunem riscului de a fi atacat sau mușcat?

Câinele te poate mușca pur și simplu în joacă, deoarece percepe diferit față de noi joaca și astfel mușcăturile puilor sunt parte din joacă, folosindu-și dinții și ghearele, prinzându-se unul pe celălalt și smotocindu-se până când unul dintre ei cedează. Uneori ei uită că nu se pot juca la fel și cu noi.

Încearcă să te joci calm cu câinele, nu-l brusca, fii atent la reacțiile sale și oprește joaca dacă acesta devine „obraznic”. Nu-l lăsa să te apuce de mână sau de haine cu dinții, tu decizi când începe și când se încheie joaca. Când un câine nu se simte bine sau este rănit, se va apăra de orice alt potențial pericol. Dacă îl atingi, câinele va înțelege gestul drept o posibilă amenințare sau chiar o cauză a durerii, de aceea va încerca să te oprească. Chiar și cu forța… maxilarului.

Din aceste motive, dacă descoperi un câine rănit, nu te repezi la el, chiar dacă intențiile tale sunt cele mai bune; mai înainte, ia-ți măsuri de precauție și apelează la ajutorul celor din jur. Totodată reține că dacă descoperi un câine care dă semne de boală sau suferință, cel mai indicat este să apelezi direct la asistența veterinară competentă.

Anumite gesturi bruște, zgomotele puternice (tunete, pocnitori, petarde, artificii etc.) pot produce câinilor reacții de panică. Atunci ei pot mușca și din teamă, considerând gesturile sau reacțiile prea bruște drept agresiuni împotriva lor.

În cazul câinilor comunitari, frica apare ca o consecință firească a comportamentului uman. În situația în care te afli lângă un câine necunoscut, nu face mișcări bruște, nu o lua la fugă, nu țipa la el, ci încearcă sa te porți cât mai natural și mai prietenos cu putință. Dacă însă vrei să mângâi sau să te joci cu un câine ținut în lesă, cel mai indicat este să ceri mai întâi permisiunea proprietarului. Când vezi un câine care doarme, nu-l trezi brusc din somn; instinctiv acesta poate avea o reacție de autoapărare.

Putem recunoaște un atac iminent?

Dacă un câine latră gutural, își lasă urechile pe spate, i se ridică totodată coama și privește fix, înseamnă că se pregatește de atac, iar dacă își arată colții, mârâind, înseamnă că este gata să muște.

Dacă te afli chiar lângă un câine care a devenit agresiv, astepți câteva secunde fără a face nici un gest, ramâi pe loc și vorbești cu câinele/câinii folosind un ton prietenos; se spune că nu este bine să te uiți fix în ochii câinelui, chiar dacă acesta te fixează cu privirea, nu sări, nu ridica brusc mâinile, nu țipa la câine, nu îl lovi.

Ca proprietar de câine, ce ar trebui să faci atunci când observi că începe să dea semne de comportament agresiv?

Un câine sociabil nu va intra în panică la apariția unei situații noi sau a unui străin. Mergi la plimbare cu câinele în lesă și nu lăsa alte persoane/animale să abuzeze de el. Supraveghează orice contact între un copil și câine. Pune capăt jocurilor cu mușcături încă de când câinele este pui.

Dă câinele la dresat; cursurile de dresaj nu doar îți antrenează câinele, te și învață cum trebuie să te porți cu el. Să nu uităm, câinii au evoluat din lupi, iar comportamentul și organizarea lor în haită/familie sunt similare comportamentului și organizării lupilor. Ei au adevărate „structuri sociale”, cu un conducător aflat în vârful ierarhiei și subordonați, cu un statut inferior.

Agresivitatea dominantă se manifestă când un câine cu o poziție ierarhică superioară simte că este provocat ori că este pe cale să-și piardă controlul asupra unuia dintre subordonați. Din acest motiv, câinele careconsideră că are o poziție superioară față de unul sau mai mulți dintre membrii familiei umane poate reacționa agresiv atunci când unul dintre aceștia (pe care-l percepe ca fiindu-i subordonat) se apropie de el când se odihnește, mănâncă sau când acea persoană îl fixează cu privirea, îi aplică o presiune fizică asupra capului sau corpului ori îl ridică de la sol.

Citeste si: Chihuahua, cel mai mic câine din lume cu cea mai mare personalitate

În aceste situații câinele dominant va avea semne de agresivitate prin diferite poziții ale corpului, expresii faciale sau vocalizări. Dacă persoana respectivă nu se retrage sau nu semnalează subordonarea, câinele poate chiar ataca violent. Persoana atacată consideră atacul ca neprovocat, dar aceasta numai pentru ca nu a recunoscut semnalele care l-au precedat.

Pe lângă semnalele de mai sus, câinele își mai poate manifesta caracterul dominant și agresivitatea dominantă prin: blocarea accesului în locuință sau curte (culcându-se în hol sau la intrarea în camere, în poartă sau pe alee), limitarea accesului la fotoliu, canapea sau pat (locul preferat al câinelui), insistența cu care cere să i se dea atenție sau să fie scos afară.

Câinii dominanți pot deveni agresivi dacă sunt deranjați din somn, dacă li se impun reguli de disciplină, dacă sunt luați în brațe, periați, mângâiați sau priviți cu insistență. Destul de frecvent pot deveni posesivi până la agresivitate asupra mâncării, jucariilor, locului sau chiar persoanei preferate. Un câine cu o personalitate dominantă este o problemă pentru stăpânii care nu reușesc să păstreze controlul asupra lui.

Pentru a nu ajunge în situații neplăcute, este bine să urmărim care dintre acțiunile noastre declanșează pornirea agresivă a câinelui. Evitați aceste acțiuni până când aveți control asupra câinelui. Dacă nimeni din familie nu s-a impus încă în fața câinelui, atunci trebuie să apelați la un dresor profesionist. În cazul în care există o persoană pe care câinele o respectă, ea este cea care trebuie să înceapă și să se ocupe de programul de dresaj.

Există metode de a preveni apariția agresivității câinelui față de stăpân? Ce putem face concret în acest sens?

Prevenirea apariției agresivității câinelui față de stăpân se poate face încă de la selectarea puiului prin evitarea puilor cu trăsături dominante puternice, a puilor proveniți din părinți cu agresivitate dominantă. Totodată evitați jocurile cu cârpa, care măresc gradul de excitabilitate, dorința de competiție fizică și agresivitatea dominantă.

Vă recomand să începeți programul de predresaj de îndată ce ați obținut puiul, folosind mâncarea ca motivație. Pentru scăderea agresivității câinelui, programul de corectare va fi executat, pas cu pas, după cum urmează:

Câinele nu va avea acces în pat, pe fotolii sau canapele. Dacă atingerea provoacă agresivitate din partea câinelui, lăsați atașată permanent de zgardă o lesă scurtă (50-60cm) astfel încât să-l puteți controla fără a-l atinge. Dacă nu îl puteți da jos de unde s-a instalat (pat, fotoliu sau canapea), provoacă reacții agresive și riscați un atac, atunci așteptați să renunțe singur și, ulterior, îi interziceți accesul în camerele respective.

Evitați să repetați situații care, anterior, au generat agresivitatea. Pentru a obliga câinele să reevalueze relația cu voi, luați-i toate jucăriile și chiar pătura.

Ignorați câinele în totalitate, nu-i pronunțați numele, nu vă uitați către el. Când vine către voi cerșind mângâiere, ridicați-vă și părăsiți locul. După 2-3 zile de indiferență se poate începe programul de dresaj. La început folosiți mâncare drept stimulent, apoi eliminați progresiv mâncarea și înlocuiți-o cu laude și mângâieri. De acum înainte, câinele va fi atins, mângâiat, lăudat numai după executarea unei comenzi. Mângâierea se acordă pentru maxim 3 secunde.

Câinele nu mai are voie să iasă și să intre primul pe ușă. Dacă face acest lucru, porniți în sens opus fără să-i dați satisfacția de a fi el acela care stabilește direcția de mers și ordinea ierarhică.

Nu lăsați câinele să tragă în lesă pe stradă și nici să stabilească direcția de mers. Cum încearcă să o ia înainte, întoarceți-vă în direcția opusă strigându-l pe nume. Lesa folosită la acest exercițiu poate fi de 2-5 m lungime. Pentru a nu avea parte de astfel de necazuri este necesar să acordăm câinelui atenția necesară, printr-o creștere care să respecte regulile elementare ale acestei activități, cât și printr-un dresaj corect și competent.

Citeste si: Cainele, psihotrapeut de nadejde

Interviu realizat de Monica Viericiu/ Sursă foto: iStock

Comments

comments

plante depoluante

Previous:

Plante depoluante care te pot ajuta să purifici aerul din casa ta

4 boli frecvente ale animalelor de companie

Next:

4 boli frecvente ale animalelor de companie

You may also like

Post a new comment