Ador mamele șerpașe!

07 October of 2014

O mamă bună are mereu tot ce trebuie la ea. Pentru copil, pentru soț și – asta-i partea cea mai bună – chiar și pentru prietene.

 

Ce vremuri, în care ieșeai din casă relaxată, doar cu o poșețică minusculă! De cum devii mamă, totul se schimbă. Oriunde privești în jur, mamele par a fi un soi de cărăuși care duc cu ele mai mult decât șerpașii din Nepal.

De exemplu, astă-vară, la mare. Înainte mergeai cu bani, o cremă de soare, un prospop și două costume de baie. Când te uiți la familiile din ziua de azi însă, ai senzația că au venit să rămână până dă zăpada. Sendvișuri, mere tăiate mărunt, felii de pepene, biscuiți sănătoși, apă, suc, pahare, reviste, umbrelă de soare, sunblocker, colace, bazine și găletușe,  pălării de soare, hârtie igienică, scutece  și, desigur, șervețele umede. Nicio mamă normală la cap nu iese din casă fără șervețele umede. Șervețelele umede și mamele se află într‑un soi de legătură simbiotică.

Și tot ele le cară, de regulă, pe toate. Soții, lipa-lipa în urma lor, scuturând din cap: „De ce trebuie să iei toată casa cu tine?“ Dar tot ei sunt cei care cer primii un sendviș și care ronțăie felii de măr și citesc reviste sub umbrela de soare, în timp ce-și dau cu sunblocker pe chelie.

O geantă ca a lui Mary Poppins – ăsta este echipamentul standard al multor mame. În ele găsești mereu orice. Un tampon? Desigur. Un plasture, ac de siguranță, gumă de mestecat sau o pastilă împotriva migrenelor? Nicio problemă! Dacă te afli pe drum și ai nevoie de ceva – localizează o mamă.
Gențile mamelor au dimensiunile unei genți de voiaj și, chiar pentru o scurtă excursie în localitatea de alături, sunt atât de bine dotate, de-ai spune că pleacă în vacanță peste sărbători. Oare nu poate sta un copil două ore fără să ronțăie ceva? Nu ne limităm singure mobilitatea în felul ăsta? Nu-i cam ridicolă toată povestea?

Norocul meu că eu am depășit această etapă. Copiii mi-s suficient de mari încât să pot ieși din casă din nou cu o poșetă normală. E relaxant să ieși pe ușă fără toată această performanță logistică. Pe de o parte. Pe de alta, trebuie să recunosc că-mi place să știu câte-o mamă șerpașă în apropiere. Nu pentru a face mișto de ea, căci mi-amintesc foarte bine și de mine, cum eram și eu mai demult.

Când am nimerit săptămâna trecută în ambuteiaj pe când veneam de la munte, am apreciat enorm că mă aflam cu prietena mea șerpașă în mașină. Avea mâncare, biscuiți și un termos cu cafea. Am fi supraviețuit lejer toată noaptea în ambuteiaj dacă ar fi fost cazul. Ba chiar am fi putut împărți și celorlalți din proviziile noastre.

P.S.: După ce-am băut cafea vreo două ore în trafic și am simțit nevoia să fac o vizită-n tufișuri, prietena mea a scos imediat șervețelele. Ador mamele șerpașe!

Comments

comments