Adolescenții  și sexul teribil

Pe alocuri tabu, pe alocuri prescris, sexul este una  dintre pietrele de încercare ale adolescenței.  Dacă lumea tinde să fie acum mai puțin preocupată  de latura de „păcat capital“ a sexului și chiar acceptă inevitabilitatea lui, la noi aceeași lume nu pare însă mai dispusă în zilele noastre decât în Evul Mediu  să le permită adolescenților accesul liber la informație  neutră despre sex și relații. Discutăm despre implicațiile acestei situații cu psihologul Diana Stănculeanu.

În condițiile în care vârsta debutului în viața sexuală este în continuă  scădere, în care vârsta pubertății e  din ce în ce mai redusă, statul le refuză copiilor educația sexuală sau mai degrabă o lasă la voia întâmplării.  E probabil singurul domeniu în care copiii sunt încurajați să NU învețe. Un paradox pe toată linia! Iată începutul unei rupturi între generații pe care  o creează chiar statul și care amenință structura socială. Cine poate determina schimbarea acestei situații?

psiholog Diana Stănculeanu

Diana Stănculeanu: În urmă cu câțiva ani, Ministerul Educației decisese, la inițiativa/presiunea ONG-ului Tineri pentru Tineri, revizuirea curriculum-ului disciplinei opționale „educație  pentru sănătate“, care ar fi trebuit să însoțească parcursul școlar al elevilor de la începutul ciclului primar până la finalizarea liceului. Unul dintre marile capitole curriculare era dedicat educației sexuale – prezența acestui  capitol a dus, din păcate, la blocarea  întregului proces, astfel încât în continuare, 7-8 ani mai târziu, ne aflăm în situația în care în instituția direct  responsabilă de educația formală, oficială, validată științific, etapizată a copiilor noștri nu se vehiculează nicio informație legată de sexualitate. Cu școala eliminată din galeria „educatorilor sexuali“, rămân în ecuație părinții, mass-media, online-ul și gașca.

Din păcate, nivelul de conștientizare al părinților cu privire la importanța educației sexuale pentru sănătatea și protecția copiilor lor variază tare mult în rândul populației, astfel că, deși ar putea avea o voce puternică de lobby pentru introducerea educației sexuale în școli, cei mai mulți dintre ei exponenți ai unei generații în care  sexualitatea însemna tabu, păcat, rușine, dezgust, valori morale îndoielnice, aleg să rămână în afara acestui subiect.

Există câteva inițiative din partea societății civile; de exemplu, de ani de zile deja, Organizația Salvați Copiii derulează programe de educație pentru sănătate, inclusiv educație sexuală, destinate direct elevilor din diferite  cicluri de învățământ; Asociația La  Primul Bebe organizează regulat conferințe de educație sexuală  destinate tinerilor părinți; Adriana Radu a dezvoltat practic singură  platforma „sexul versus barza“.

Suntem departe însă de a avea o viziune coerentă cu privire la implementarea unei strategii de educație sexuală a copiilor, atât în familie, cât și în mediile educaționale formale.

De unde își iau acum adolescenții cunoștințele despre sexualitate?  Ar avea încredere dacă le-ar primi din partea școlii?

S.: Cei mai mulți dintre adolescenți culeg informațiile legate de educație sexuală din online și de la prietenii din gașcă. Este însă important să clarificăm câteva aspecte:

Este foarte târziu să începem educația sexuală în adolescență; educația sexuală este un proces complex, transdisciplinar, etapizat, care înglobează informații din domeniile sănătate, psihologie, drepturile omului, științe sociale, protecția copilului etc., menite să ne ajute să dezvoltăm o relație sănătoasă și respectuoasă cu corpul nostru, să ne raportăm sănătos și respectuos în relațiile cu cei din jurul nostru, să știm să spunem NU, dar să ținem cont și de limitele impuse de ceilalți, să avem informații despre boli cu transmitere sexuală, protecție împotriva unei sarcini, intimitate emoțională și abia apoi sexuală, încredere, comunicare, iubire, îndrăgostire, hormoni etc. Multe dintre aceste informații pot și trebuie să fie transmise copiilor cu mult înaintea adolescenței, astfel încât preocupările tipice acestei vârste să fie susținute deja de o bază solidă de informații corecte și atitudini sănătoase față de corp, funcționalitatea lui, încredere și siguranță în relațiile dintre oameni. Din păcate, rareori gașca și online-ul sunt sursele valide de informație corectă și modelare pentru acele atitudini sănătoase țintite de un proces complex de educație sexuală.

Școala ar putea să fie un mediu ideal, de încredere, în care educația sexuală să fie realizată cu condiția ca persoanele responsabile cu realizarea ei să aibă cunoștințe solide din toate domeniile enumerate anterior, să aibă o excelentă înțelegere a psihologiei copilului, o cunoaștere adecvată a drepturilor  acestuia și a legislației din domeniul protecției copilului, respect față de valorile spirituale vehiculate în familiile elevilor, abilitatea de a stabili relații firești, empatice, de încredere cu elevii.

Procentul de mame adolescente  din România este și el foarte mare, practic cel mai mare din Europa. Ora de educație sexuală în școală ar duce la o scădere drastică a numărului de sarcini la adolescente? Sau contează foarte mult și felul în care este făcută această educație sexuală?

S.: Ar fi ideal ca educația sexuală  să reprezinte un proces educațional constant și etapizat, care să acopere  toate ciclurile de școlaritate, respectând nivelul de dezvoltare al copiilor, în fiecare perioadă de vârstă. Până la varianta ideală însă, orice demers de educație sexuală, oricât ar fi de sărăcăcios ca timp alocat în orarul copiilor, este bine-venit și poate contribui la îmbunătățirea nivelului informațional, atitudinal și comportamental al acestora.

Sursă foto: 123rf, arhivă personală dr. Diana Stănculeanu

Comments

comments