Scrisul vindeca ranile – la propriu!

08 February of 2016

Scriitorii mărturisesc în repetate rânduri cum scrisul i-a salvat și le-a vindecat suferințele sufletului. Oricine a încercat să scrie un jurnal intim în vreme de restriște personală poate să confirme acest lucru – confesiunile făcute hârtiei au acționat terapeutic, înlăturând presiunea psihică, luând locul psihanalistului pe care de multe ori nu ni-l permitem sau, din diferite motive, nu ni-l dorim.

Însă cu adevărat spectaculos este alt fapt: scrisul ajută și la vindecarea rănilor fizice! Într-un experiment, cercetătorii au cerut unor persoane în vârstă să-și aștearnă pe hârtie, timp de 20 de minute zilnic, amintirile și sentimentele legate de cele mai traumatizante evenimente din viața lor.

Un alt grup a fost solicitat să scrie tot 20 de minute, dar despre planurile de a doua zi, evitând sistematic relatări de sentimente și atitudini. În paralel s-a urmărit evoluția cicatricilor rezultate la aceste persoane în urma unor biopsii similare: cei care-și povestiseră trăilrile s-au vindecat mai repede și mai bine decât cei care au scris despre lucruri neutre. Rezultate similare s-au observat și cu persoane infectate cu HIV sau virusul hepatitei. S-a presupus că descărcarea emoțiilor diminuează nivelul de stres al organismului, care-și poate folosi astfel toate resursele pentru vindecare. Cert este că un prim efect vizibil al jurnalului este îmbunătățirea somnului, care ajută, evident, la recuperarea fizică.

Însă, dacă așa stau lucrurile, de ce nu se folosește pe scară largă acest tip de terapie exact cu aceia care aparent au cea mai mare nevoie de ea: veteranii întorși din teatrele de război ale lumii de azi cu răni fizice peste care se suprapune deja cunoscuta tulburare de stres postraumatic? Răspunsul ține de varietatea umană: “terapia prin scris” reușește numai dacă persoana respectivă poate și dorește să-și exprime în scris emoțiile, să le descarce.

Cei care nu sunt obișnuiți să-și exprime sentimentele, persoanele extrem de rigide sau închise sau persoanele care au suferit recent traume majore, inexprimabile, nu numai că nu se vindecă prin scris, dar își pot chiar spori nivelul de anxietate dacă sunt supuși unei noi încercări traumatizante: aceea de a da o formă concretă, fie și numai din cerneală și hârtie, sentimentelor care-i macină.

Citeste si:

 

 

Articol exclusiv online
Text: Roxana Melnicu
Sursa foto: pixabay.com/

Comments

comments

Previous:

Anul Nou chinezesc, traditie si bucurie de 4000 de ani

Next:

(P) Dr. OZ vine la Bucuresti!

You may also like

Post a new comment