Fenomenul second-hand

11 September of 2015

Știm cu toții că de câțiva ani buni domnește peste tot o criză economică mondială care, după cum am resimțit-o majoritatea pe propria piele, nu ne-a ocolit nici pe noi. În acest context socio-politic, controversatul subiect al lucrurilor achiziționate la mâna a doua este mai actual ca niciodată. Să-l dezbatem, așadar! de Mara Wagner

© LoloStock / Fotolia

© LoloStock / Fotolia

O mare parte dintre români pune un preț exgerat pe aparențe. Pornind de la hainele de firmă vânate la reduceri și sfârșind cu smartphone-uri de ultimă generație și mașinile de lux, ne cam place să epatăm, ca să fim sinceri. Există acea categorie de tinere care nu-și pot permite o ieșire în oraș, dar sunt îmbrăcate după ultima modă de la mall, n-au bani de mers la mare, dar poartă numai haine de designer. Asta în timp ce vedete de la Hollywood sau supermodele milionare în dolari se mândresc cu achizițiile pe care le fac din magazinele second-hand. Kate Moss este de mult una dintre adeptele acestui curent smart prin care te poți îmbrăca bine la preț mic sau poți achiziționa accesorii și obiecte decorative valoroase, la preț de chilipir.

Plastic nou sau bumbac SH?

„Sunt prea sărac ca să-mi cumpăr ceva ieftin“, spune o zicătoare, și se referă la faptul că lucrurile de calitate bună sunt, în general, mai scumpe decât cele de calitate proastă. Nu și dacă te îmbraci de la mâna a doua. Adoptând mai ușor mentalitatea occidentală, conform căreia nu este un capăt de lume să te îmbraci cu haine pe care le-a mai purtat cineva, dacă nu ai un venit stabil (pentru că, să zicem, ești tânăr student și încă nu trăiești pe banii tăi), partea vestică a României a adoptat mult înainte de recesiune moda magazinelor second-hand. Din 2008 încoace, când economia a intrat într-un declin evident și tot mai mulți oameni s-au confruntat cu o scădere a nivelului de trai, magazinele SH au început să împânzească și celelalte orașe ale țării. Și atunci, tot mai mulți oameni s-au trezit în fața dilemei: mă îmbrac cu un plastic ieftin, de la tarabă, care se deteriorează după 2-3 spălări, sau aleg ceva de calitate, la fel sau poate și mai ieftin, dar care a fost deja purtat de altcineva?

Moda le ține isonul

Ca un făcut, și moda zilelor noastre a început să își îndrepte tot mai des privirea spre trecut, reînviind cam toate epocile apuse și cristalizând din ce în ce mai limpede diverse trenduri. Dacă înainte „retro“ însemna cam tot ce era demodat, acum avem, de exemplu, tendințe vintage (de epocă), retro (anii ’60-’70), disco (’80) și, culmea, toate se poartă în același timp. Vezi acum în malluri pantaloni evazați (anii ’70) alături de pantaloni conici (anii ’80), fuste petticoat (anii ’50) alături de croieli minimaliste (anii ’90). Și uite-așa, puntea vestimentară între tendințe și hainele vechi fiind făcută, la magazinele de haine noi se adaugă și alternativa celor de haine second-hand.
Nu rămâne decât să stabilești ce ți se potrivește și să-ți alcătuiești o garderobă stilată și calitativă, totul cu preț redus.

Haine la kilogram vs. la bucată

Așa au luat naștere, pe lângă second-handurile cu reputație nu tocmai pozitivă, magazinele „vintage“. Pentru că dacă pentru populația mai săracă a fost suficient să pui la dispoziție haine purtate vândute la kilogram, pentru tinerele fashioniste fenomenul a trebuit ambalat într-o formă mai nobilă. Reale sau virtuale, magazinele vintage au început să răsară ca ciupercile după ploaie, oferind haine vechi la prețuri mai mari decât SH-urile, însă frumos și individual prezentate – în condițile în care sursele de proveniență ale hainelor erau cam aceleași. Mai mult decât atât, au început să se organizeze evenimente vintage și să se țină periodic târguri de profil în formă organizată, mergându-se chiar până la magazine vintage de lux, unde lucruri vechi sunt ambalate separat și vândute împreună cu povestea lor la prețuri de-a dreptul piperate. Oricum ar fi, în zilele noastre oricine poate cumpăra sau vinde orice la târguri de profil sau online. Iar ca pasionat cumpărător, găsești piese valoroase și vechi, cum ar fi ia bunicii, precum și lucruri noi, ca de exemplu pantofi din colecția actuală, dar de care cineva încearcă să scape pentru că și i-a luat în măsura greșită.

Să ai ochi, gust și curaj

Și totuși, locurile în care poți lua haine ieftine și de calitate nu sunt pentru oricine. În noianul de magazine pestrițe cu de toate, unde hainele nu sunt aranjate după colecții, culori și măsuri, cum le găsești la magazinele de haine noi, este greu să te orientezi după ceva șic și, dacă nu ești obișnuită, te poți simți dezorientată și depășită de afluența de stiluri și culori. Ca să nu pleci copleșită, buimacă și eventual cu o achiziție anapoda de la asemenea târg, este nevoie de un „ochi de vultur“, obișnuit să ochească piesele de valoare, și de un stil vestimentar bine conturat, care știe să facă diferența între piese de bun-gust și piese kitsch. Și, desigur, îți mai trebuie și curaj pentru experimente vestimentare. Dacă nu-ți cultivi aceste abilități, riscurile să cazi în ridicol îmbrăcându-te de la mâna a doua sunt considerabile.

Mit și adevăr

Mulți oameni se feresc să cumpere haine second-hand, de teama unor eventuale boli de piele pe care le-ar putea lua. Pentru că, deși există o hotărâre guvernamentală conform căreia oricine comercializează haine second-hand trebuie să le supună în prealabil unui proces de igienizare, ca-n multe domenii la noi în țară, aceste norme nu se respectă întotdeauna. Îți poți da lesne seama când intri într-un magazin SH, după miros sau după felul în care se simt hainele la mână, dacă acestea au fost curățate sau nu. Oricum ar fi, bunul-simț al fiecăruia ne spune că orice lucru, că l-ai primit de la cineva, l-ai moștenit de la vreo prietenă sau l-ai luat la mâna a doua, trebuie spălat înainte de purtare. Așadar, rămâne la latitudinea fiecăruia să aplice normele legale și cele de bun-simț pentru a nu se pricopsi cu vreo micoză.

Ce să iei și ce nu

Trecând însă peste aspectul pecuniar pozitiv al achiziționării lucrurilor second-hand, precum și peste faptul că astfel protejezi planeta de la un consumerism complet scăpat de sub control, există niște reguli când cumperi lucruri la mâna a doua. E destul de sigur că nu te vei îmbolnăvi de nicio boală de piele dacă speli hainele înainte de purtare. Abține-te însă de la a cumpăra lenjerie intimă sau costume de baie. Așa ceva n-ai purta nici de la prietena ta cea mai bună, e ca și cum i-ai folosi periuța de dinți, e pur și simplu prea intim. Încălțămintea, iarăși, neputând fi spălată temeinic, poate ascunde oarece pericole, deci se impune atenție. Dacă ai găsit la un târg pantofii visurilor tale cu 30 de lei în loc de 300, cumpără-i numai dacă sunt vizibil purtați foarte puțin, folosește spray-uri de pantofi și poartă-i doar cu ciorapi.

Care e limita

A purta haine la mâna a doua poate fi deci o alternativă ieftină și foarte șic, atâta vreme cât respecți niște reguli și ai o oarecare experiență vestimentară. A te îmbrăca însă numai de la second-hand poate avea, pe temen lung, un impact asupra psihicului – mai ales când o faci din motive financiare, căci treptat te poți simți devalorizat. Așadar, se impune un echilibru între vechi și nou. Ne cumpărăm haine noi și le scriem propriile lor povești, dar în același timp merită duse mai departe și piesele vestimentare deosebite, împreună cu poveștile lor.

Comments

comments

Previous:

Secretele unui #selfie viral

Next:

(P) Cinema City caută „Micile Voci Mari”

You may also like

Post a new comment