„Reproșurile fostei lui soții îmi otrăvesc sufletul și inima“

05 January of 2010

Iulia este nesigură: este ceva în neregulă cu soțul ei, Valeriu – sau este victima unei răzbunări murdare?

Incredibil!“ Valeriu intră în casă cu o scrisoare. „Citește și tu“, îmi spune cu vocea gâtuită de emoție. O hârtie de la instanță. Valeriu nu mai are dreptul să o vadă pe Laura, fiica lui de șase ani. Gabi, fosta lui soție, îi răpește tot ce îi este mai drag.

De când îl știu pe Valeriu l-am admirat, este un tată minunat. Mă gândesc la vizita făcută la Grădina Zoologică, cum o ținea pe Laura în brațe ca să vadă mai bine. Cum i-a șters lacrimile când s-a speriat de elefant. La prima zi de școală, când a îmbrăcat-o cu o fustă nouă și o numea „prințesa“ lui. Am încercat să îmi imaginez cum ar fi să avem propriii noștri copii. În ultimul timp, fericirea noastră pare să apună. Gabi vrea să-l distrugă pe Valeriu. Ura și invidia o macină. Sau poate că …?

Nu am să uit ziua în care Valeriu a fost acuzat că ar fi abuzat sexual de fiica lui. Tocmai Valeriu! O absurditate! Cel puțin, așa am gândit atunci. Eram sigură: pe femeia asta o mâna o dorință oarbă de răzbunare. Tot timpul am fost alături de Valeriu. O iubește atât de mult pe Laura! 

Foto: Hubert Burda Medien

Au venit alte scrisori. Evaluări. Protecția copilului. Alte și alte reproșuri. Otrava își face efectul: mă surprind chinuită de gânduri negre.

O iubește prea mult pe Laura? Altfel decât ar face-o un tată? Văd cu alți ochi felul în care o îmbracă pe Laura. Fiecare sărut, fiecare îmbrățișare îmi provoacă repulsie. Otrava mi-a cuprins sufletul.

Valeriu este un monument al disperării. Ce s-a ales de bărbatul care mi-a cucerit inima? Îl iau în brațe. Începe să plângă. În locul milei, își face loc îndoiala. „Cum?“, Valeriu se desprinde de mine. Simte că îmbrățișarea mea nu este sinceră. „O crezi, așa-i, sunt un pedofil, nu?“

„Nu!“, dar îmi dau seama: mă distanțez tot mai mult de el. Grijile, certurile, lacrimile m-au distrus. În sfârșit, găsisem bărbatul pe care mi-l doream. Și am un nod în gât. Când am râs ultima dată?

„Bravo!“, urlă Valeriu la mine. „Fosta soție vrea să mă distrugă și o crezi, o aprobi! Ți-a otrăvit mintea!“ Mă enervez și eu. Nu își dă seama cât mă macină întreaga poveste? „Nici eu nu mai rezist!“, încep să plâng. „Trăiesc cu un bărbat acuzat de pedofilie! Dar tu, tu îți dai seama cum mă simt eu?“

Valeriu îmi întoarce spatele și iese din casă. Știu unde se duce, la cel mai bun prieten al lui. Lacrimi grele îmi șiroiesc pe obraji. Oare fericirea noastră, căsnicia, totul să se fi pierdut înainte să înceapă cu adevărat? Este nevinovat? Sau este un monstru pervers și prefăcut? Nu știu ce să mai cred. Simt un gol în suflet și multă disperare. Îmi șterg lacrimile. Trebuie să vorbesc cu el. Vreau să îmi salvez iubirea și căsnicia, dar nu știu cum. Nu, nu pot și nici nu vreau să renunț.

Iulia, București

Info pe temă

Războiul copiilor

• Despărțirea este dureroasă chiar dacă copilul rămâne la unul dintre părinți. Este și mai greu dacă timpul petrecut împreună este umbrit de acuzații de abuz.  De multe ori aceste acuzații sunt ultimul capitol din „războiul pentru copii“.  Este un război de uzură care implică instanța, evaluări diverse și care necesită mult timp. În aceste încleștări, părinții lasă interesul și nevoile copilului pe un plan secundar.

• Pentru noul partener, sunt momente la fel de dificile ca pentru acuzat. Suferă împreună. Dar apar și îndoielile. Uneori ajută o despărțire temporară pentru a vă face ordine în gânduri.

Comments

comments

Previous:

Anda Adam reușește de fiecare dată

Next:

Laurent Tourette: „Cred că am făcut mereu cele mai bune alegeri!“

You may also like

Post a new comment