2. Sufleu de paste cu șuncă –  garantat pe placul copiilor!
Ingrediente (4 porții): •350 g macaroane •sare •150 g șuncă de Praga •100 g brân­ză Emmentaler •3 linguri unt •3 linguri făi­nă •300 ml lapte •200 ml supă •100 g smân­tână •piper •nucșoară rasă •3 fire cimbru •150 g mazăre congelată •1 ceapă •1 cățel de usturoi •1 lingură ulei •700 g roșii pasate (conservă) •1 foaie de dafin • zahăr­
1 Se fierb pastele în apă cu sare, se scurg și se trec prin jet de apă rece. Se taie cuburi șunca. Se rade brânza. Se încinge untul și se pre­sară făina; se că­lește. Se toarnă laptele, se amestecă bine și se dă în clocot. Se adaugă supa și smântâna și se mai lasă 5 min. Se amestecă permanent, la foc mic. Se con­di­mentează cu sare, piper și nucșoară. 2 Se încinge cuptorul la 200ºC. Într-o formă de su­fleu se așază jumătate din cantitățile de paste, șuncă și mazăre congelată. Se pre­sară cimbru și se acoperă cu jumătate din cantitatea de sos. Se așază apoi restul de ingrediente în straturi succesive. Se pre­sară brânză și se coace la cuptor 25–30 min., până se rumenește. 3 Pentru sos, se curăță și se toacă ceapa și usturoiul. Se călesc în ulei până ce devin translucide. Se adaugă roșiile și foaia de dafin și se dă în clocot; se lasă să fiarbă la foc moale 10–15 min. Se scoate foaia de dafin. Se condimen­tează sosul și se servește lângă sufleu.
Preparare: 30 minute; Coacere: 30 minute; Per porție: 800 kcal; Proteine: 38 g; Grăsimi: 35 g; Carbohidrați: 81 g

3. Cartofi gratinaţi – merg perfect și ca garnitură
Ingrediente (4 porții): • 1 cățel de usturoi • 1 kg cartofi roșii • cca 300 g • smântână • 250 ml lapte •100 g Emmentaler ras • sare, piper • nucșoară rasă
1 Se încinge cuptorul la 180ºC. Se curăță usturoiul, se taie în două, și cu partea tăiată se freacă o formă de sufleu. Se spală și se decojesc cartofii și se taie felii subțiri. Se așază în forma de sufleu suprapuse ca solzii de pește. 2 Se amestecă smântâna cu lapte, brânză, sare, piper și nucșoară. Compoziția se repartizează uniform peste cartofi, astfel încât să fie complet acoperiți. 3 Se coace gratinul la cuptor timp de 40–50 min., până ce se rumenește. Dacă se înfige furculița ușor, atunci cartofii sunt fierți.
Preparare: 20 minute; Coacere: 50 minute; Per porție: 510 kcal; Proteine: 15 g; Grăsimi: 34 g; Carbohidrați: 35 g

4. Găluște din cartofi cu varză și kaizer
Ingrediente (4 porții): • 1 varză mică (1 kg) • 400 g kaizer fără oase • 4 cepe • 2 linguri ulei • 200 ml supă • 500 g găluște din cartofi congelate • 200 g smântână • 1–2 lin­gurițe muștar • ½ linguriță leuștean tocat • sare, piper • chimen măcinat • 60 g cașcaval ras • 2 linguri rondele de ceapă verde
1 Se curăță varza și se toacă. Se taie cubulețe kaizerul. Se curăță ceapa și se taie rondele; se prăjește în ulei și se scoate. Se călește varza în ulei și se toarnă supa; se adaugă kaizerul și ceapa și se fierb înăbușit cca 20 min. 2 Se încinge cuptorul la 200ºC. Se adaugă găluștele și smântâna; se condimentează după gust. Se așază într-o formă de sufleu și se presară deasupra brânză – se coace la cuptor cca 25–30 min. Se presară ceapă verde.
Preparare: 30 minute; La foc: 50 minute; Per porție: 640 kcal; Proteine: 32 g; Grăsimi: 35 g; Carbohidrați: 49 g

Dacă ar fi să alegi, ce preferi, muzica sau actoria?
A.P.: Nu sunt domenii cărora să le fi găsit începutul și capătul. Sunt într-o continuă dezvoltare și trăiesc o continuă uimire a ceea ce descopăr. Și actoria, și muzica le fac din suflet, așa că niciodată nu aș putea să-mi împart sufletul în două.

Proiectul „Pariu cu viața“ te pune în altă ipostază, ești profesor și lucrezi cu tinerii. Cum este munca pe platou?
A.P.: De-a lungul timpului am interpretat per­sonaje de diferite facturi, și, când ajungi la o anumită maturitate, îți dai seama că această meserie înseamnă exercițiu și experiement, așadar  fiecare personaj mă întărește mai mult. Acesta este motivul pentru care am dorit să dobândesc experiență și în teatru, pentru că vreau ca acest proces să fie unul amplu și nuan­țat. Colaborarea cu cei 20 de tineri talentați din „LaLa Band“ este o plăcere, în fiecare moment petrecut pe platourile de filmare mă încarc cu entuziasmul și energia lor debordantă. Chiar dacă la început nu aveau experiență teatrală, toți sunt copii munciți, care cunoșteau scena, care aveau deja rigoarea lucrului
în echipă, cu multe ore de studio și exercițiu.

Dacă ar fi să faci un bi­lanț al anului care toc­­mai s-a sfârșit, cum ar suna acesta?
A.P.: A fost un an foarte bun, l-am cunoscut pe Radu, ai mei sunt sănătoși, m-am mutat în casă nouă, mi-am luat licența, am jucat în două piese de teatru, fac parte dintr-un proiect de mare succes, „Pariu cu viața“, și, nu în ultimul rând, am început colaborarea cu cei de la DJ Project.

Cum au fost Sărbătorile pentru tine?
A.P.: Foarte frumoase, am fost la Susani împreună cu toată familia, apoi ceva a fost diferit față de ceilalți ani, fiindcă anul ăsta de Revelion eram chiar pe scenă, la Iași, alături de DJ Project. A fost foarte frumos.
Ivana Iancu

Yuri Arcurs, 2012/Shutterstock.com

Acupunctura este un sistem complex de diagnosticare, tratare și prevenire a bolilor, ocupând un loc important în medicina tradițională. Originile acupuncturii se pierd în negura istoriei, fiind similare cu începutul civilizației pământene. În trecut se utilizau pietre calde sau reci, ace din piatră sau din bambus. Eficiența în tratament a crescut odată cu utilizarea acelor din metal.
Rolul tratamentului
Tratamentul constă în înțeparea anumitor puncte situate la nivelul pielii, aflate de-a lungul unor meridiane energetice, care formează o rețea complexă. Scopul tratamentului urmărește echilibrarea tuturor funcțiilor organismului.
Prin acupunctură este crescută rezistența proprie a organismului la îmbolnăvire și refacerea energiei afectate a diferitelor organe.
Echilibru energetic
S-a demonstrat că acupunctura eliberează în sistemul nervos central endorfine (hormoni cu efect analgezic).În principal, penetrarea acelor este puțin dureroasă, implantarea lor efectuându-se la doar 3–4 mm. Ședințele sunt, în general, în număr de 5–10, totalizând fiecare între 15 și 30 de minute și efectuându-se o dată la două zile.
Acupunctura nu este o procedură invazivă. Nu presupune metode dureroase sau dăunătoare corpului, nu are efecte secundare și este mai ieftină comparativ cu tratamente din medicina convențională.
Acupunctura este folosită cu succes ca instrument de prevenție a bolilor și de menținere constantă a unei stări de bine. În concluzie, acest tip de tratament definește fiecare afecțiune ca efect al dezechilibrului energetic.

Subbotina Anna, 2012/Shutterstock.com

Sunt cartea ta de vizită, așa că acordă-le îngrijirea de care au nevoie, mai ales acum, pe timpul iernii

1. Mănuși
Seara, înainte de culcare, masează-ți mâinile cu o cremă hidratantă și apoi pune-ți o pereche de mănuși subțiri, din bumbac. Dimineața vei avea mâinile fine, ca de catifea!

2. Lac incolor
Înainte să aplici oja colorată, aplică un strat de lac incolor. Acesta protejează unghia și împiedică pigmentul să intre în unghie. În plus, culoarea se fixează mai bine și e mai intensă.

3. Pilire profi
Uită de metoda clasică de pilire: de la stânga la dreapta sau invers. Unghiile se exfoliază foarte ușor. Pilește-le fie numai într-o direcție, fie dinspre exterior spre interior, cu mișcări scurte. Unghiile trebuie să fie complet uscate.

4. Adio, pete!
Petele pigmentare de la soare apar de multe ori și pe mâini. Așa că factorul de protecție solară nu trebuie să lipsească nici din crema de mâini.

5. Îngrijire corectă Evită să îți cureți unghiile cu obiecte ascuțite, precum forfecuța sau pila, acestea zgârie și pot deteriora suprafața unghiei. Folosește mai bine o periuță și curăță-le cu apă și săpun.

6. Peeling
Curăță pielea de celulele moarte și regenereaz-o cu ajutorul unui peeling. Apoi aplică o cremă hidratantă: pielea va rămâne fină și catifelată. Poți face acest peeling o dată pe săptămână și îl poți prepara în casă.

Mai multe trucrui în Ioana 4, acum pe piață

Foto: Africa Studio, Monkey Business Images, Lisa S., NotarYES, 2012/Shutterstock.com

Asemenea răcelii și gripei, gastroenterita, cunoscută și sub numele de „gripă intestinală”, apare cel mai frecvent iarna, sub formă de epidemie. Este o maladie foarte contagioasă, care se transmite cu repeziciune în colectivitate și adeseori afectează mai mulți membri ai aceleiași familii. Să vedem cum se manifestă boala, cum poate fi tratată și, mai ales, cum ne putem feri de ea.

Virală sau bacteriană?
Persoanele care s-au îmbolnăvit de gripă intestinală prezintă simptome identice: diaree acută, spasme intestinale, colici, crampe abdominale cu apariție bruscă ce pot fi însoțite uneori de grețuri, vărsături, dureri musculare și febră.
Gripa intestinală este o inflamație a mucoasei stomacului și intestinului, care poate fi provocată de virusuri sau bacterii. Forma de origine virală este caracterizată de scaune apoase. Gastroenterita virală poate fi cauzată de adenovirus (care este responsabil și de apariția bronșitei) sau de rotavirus, un virus ce stă la originea diareei la bebeluși și copiii mici. Ambele virusuri sunt foarte rezistente la frig. Se estimează că epidemia de gastroenterită produsă de rotavirus afectează în fiecare an 125 de milioane de oameni din întreaga lume.
Forma bacteriană a gripei intestinale provoacă scaune diareice care pot conține urme de sânge. Atât în gastroenterita virală, cât și în cea bacteriană sunt prezente spasmele intestinale și borborismele (zgomote intestinale produse de alimentele lichide și de gaze). La unele persoane pot apărea și vărsăturile, durerile de cap și febra. În cazuri foarte rare aceste simptome pot trăda existența maladiei Crohn (inflamația cronică a colonului).

Atenţie la mâinile murdare
În cazul gripei intestinale de origine virală microbii sunt vehiculați de materiile fecale și transmiși de la persoana bolnavă la cea sănătoasă prin mâinile murdare. Așadar, reține că te poți contamina dacă duci la gură mâinile după ce ai atins cu ele diverse obiecte ce au fost manipulate de o persoană deja infectată, de exemplu mânerele ușilor (în special în locurile publice), telefonul, banii, tacâmurile, alimentele etc. Nu întâmplător epidemiile izbucnesc de obicei în grădinițe și școli, unde copiii nu se spală întotdeauna pe mâini înainte să mănânce. Iar dacă cel mic s-a îmbolnăvit poate transmite ușor virusul și celor de acasă (părinți, frați, surori).
Gastroenterita de origine bacteriană este mai puțin frecventă, dar are simptome mai severe. Germenii care sunt cel mai des responsabili de apariția bolii sunt salmonella, prezentă în diferite alimente (carne, ouă, produse lactate), dar și shigella, colibacilii (carne, lapte), bacterii de tipul „campylobacter” (transmise prin consumul de lapte crud și prin contactul cu animale de casă infectate).

Foto: Africa Studio, Monkey Business Images, Lisa S., NotarYES, 2012/Shutterstock.com

Sunt necesare analizele de laborator?
În perioada de epidemie diagnosticul de gastroenterită nu este dificil de stabilit, dar nici nu trebuie exclusă posibilitatea ca neplăcerile cu care te confrunți să aibă altă origine. Dacă ai fost deja răcită, dacă ești stresată sau obosită, forțele de apărare ale sistemului imunitar sunt slăbite, ceea ce înseamnă că intestinul este mai vulnerabil la agresiunile virusurilor. În cazul în care ai consumat carne sau pește a căror pros­pețime era îndoielnică sau maioneză care a stat prea mult timp la temperatura camerei, te poți gândi că neplăcerile intestinale sunt de origine alimentară.
Pentru a depista cauza exactă a simptomelor medicul ar putea recomanda analize de sânge și o coprocultură (examenul de laborator al scaunului). Analizele vor spune dacă boala este cauzată de bacterii, situație în care medicul îți va recomanda un tratament cu antibiotice, însoțite eventual de antispastice și probiotice (preparate care conțin fermenți lactici).

Text: Angela Cîlțan

Mai multe detalii în nr.4/2012 al revistei Ioana

wavebreakmedia ltd, 2012/Shutterstock.com,

Conform unui studiu on-line efectuat recent, aproape jumătate dintre români se trezesc dimineața, cu dureri de spate, gât sau lombare, iar 35% dintre aceștia nu se simt complet odihniți.

Calitatea saltelei
Factorul decisiv pentru realizarea unui somn odihnitor îl reprezintă calitatea saltelei.
49% dintre români au ales un pat cu saltea detașabilă, iar 28% dorm pe canapea sau pat extensibil. Mai mult de jumătate dintre români pre­feră saltelele cu arcuri metalice, restul optând pentru cele din poliuretan.
23% dintre români se tre­zesc cel puțin o dată în timpul nopții, iar motivele trezitului din somn variază, de la nevoile fiziologice, la schimbările de temperatură din timpul nopții sau la vise și coșmaruri.

Durata somnului
O cincime dinte cei chestio­nați își alocă mai mult de jumă­tate de oră pentru a adormi, în vreme ce doar 12% adorm în maximum 5 minute de la momentul în care și-au propus să meargă la culcare.
Durata ideală a somnului este considerată de către res­pondenți a fi cuprinsă între 
7 și 8 ore, deși mai mult de ju­mă­tate dintre aceștia dorm mai puțin de 7 ore pe noapte.
În timpul săptămânii, 58% dintre români merg la culcare în intervalul 23:00-01:00 și marea majoritate dorm mai mult în weekend.

Mai multe informații în nr.4 al revistei Ioana

Credit foto: Juriah Mosin, 2012/Shutterstock.com

Procesul adopției pre­supune o serie de avan­taje și dezavantaje. Pentru ca ea să fie o bucurie pentru copil şi familia adoptatoare, această decizie ar trebui luată cu mul­tă chibzuinţă.

Care e motivaţia adopției?
Un studiu realizat de dr. Sue Bergin spune că trei lucruri trebuie lua­te în considerare atunci când se face o adopţie. Cei mai mulţi oameni care adoptă copii o fac pur şi simplu pentru că vor să aibă copii sau mai mulţi copii. Alţii chiar vor să servească cel mai bine interesele copilului. Acestea „sunt două motive foarte bune şi nu se exclud unul pe celălalt“, spune C., care a adoptat un copil.
Să fii conştient de motivele pentru care adopţi un copil este foarte important, pentru că moti­vaţia influenţează felul în care faci faţă obstacolelor ce se pot ivi. Fiecare are o constelaţie de motive, dar, dacă vrei să adopţi un copil pentru nevoia lui de protecţie, cel mai potrivit ar fi un copil nou-născut.
Dacă eşti motivată mai mult de dorința de a oferi un cămin şi căldură unui copil cu o situaţie mai grea, poate că te potriveşti mai bine cu un copil provenit dintr-o familie care l-a avut în sistem de îngrijire sau dintr-o instituție de îngrijire.
Niciun dintre răspunsuri nu este corect sau greşit, dar având în vedere im­pli­cațiile ulterioare, trebuie să ştii care sunt motivele pentru care vrei să faci acest pas.

Avantajele adopției:

Bucuria. Pe de o parte este bucuria că ajuți un copil, pe de altă parte că e un copil în mijlocul familiei. Unii chiar simt aceeași bucurie ca la apariția propriului copil.
Diferența. Părinții care a­dop­­tă copii aduc o mare schim­bare/diferență în viața copilului adoptat. Să ajuți pe cineva să se dezvolte la poten­țialul maxim, să îi oferi o familie dă un sentiment de împlinire celui care face aceste gesturi.
Schimbarea destinului copilului. Un copil adoptat poate beneficia acum de pă­rinți, frați, verișori, bunici și de siguranță. Dacă nu ar fi existat posibilitatea adop­ț­iei nu ar fi știut ce înseamnă toate astea.
Societatea. Părinții care adoptă contribuie la bună­sta­rea și schimbarea în bine a socie­tății în care trăiesc.

Dezavantajele ei:

Tabuul. În procesul adop­ți­ei te poți lovi de tabuurile celor din jurul tău: propria familie, mentalitatea colegilor etc.
Insecuritatea. Știind că pă­rinții lor sunt adoptivi, copiii pot avea sentimente de in­­secu­ri­ta­te, de teamă că vor fi aban­­donați, de aceea este bi­ne să se apeleze la psiholog în momentele de impas.
Procesul adopției este anevoios. Întregul proces al adopției, de la cererea de­pusă de pă­rinți până la adop­ția copilului, durează des­tul de mult. Se pot prelungi termenele ini­țiale, răbdarea
poate să scadă. Legislația/biro­crația pot face din adopție un proces complicat.
La un moment dat, copilul va dori să știe totul despre părinții lui naturali. Aces­ta este un proces foarte dificil atât pentru părinți, cât și pentru copii. Dacă nu îi gă­sește pe părinții biologici, poate să se simtă deprimat și trist. Pe de altă parte, părinții pot fi îngrijorați tot timpul că nu s-ar potrivi cu copiii adop­tați atât de bine pe cât s-ar fi potrivit cu cei naturali.
Istoria copilului con­tea­ză! Viitorii părinţi care vor să adopte copii ar trebui să ia în considerare şi istoria copilului, mai ales dacă este vorba de un copil provenit din altă rasă, etnie sau cultură. În momentul în care te naşti, toată viaţa de familie, a părin­ţilor, bunicilor, strămo­şilor, face par­te din tine.
Dacă ţii secret trecutul copilului este ca şi cum nu ai accepta copilul. Uneori, un copil adoptat are o istorie ce cuprinde abuz, neglijare sau exploatare. Există implicaţii pe care pă­rinţii ar trebui să se întrebe dacă le pot gestiona.
„Când decizia adopţiei este cu atenţie luată şi fără grabă, poa­te fi una dintre cele mai frumoase experienţe“, spune M., mamă adoptivă.

Oana Pescaru – psiholog și terapeut de familie

Citește sfaturile specialiștilor pe această temă și întrebările pe care ar trebui să și le pună cei care vor să adopte un copil în numărul 4/2012 al revistei “Ioana”, acum pe piață.

Credit foto: stryjek, 2012/Shutterstock.com

Cei mai mulți dintre noi suntem crescuți  în spiritul adevărului, de obicei părinții ne spun „să fii cuminte, să nu minți“, la școală minciuna este sancționată. Deși, pe de altă parte, copiii descoperă că și cei mari spun minciuni, mai mari sau mai mici, în funcție de nevoi/situație. Și atunci se creează o confuzie în mintea lor.
Uneori mințim aproape instantaneu. Când suntem prinși că am chiulit de la școală, când am întârziat la serviciu sau am încălcat o regulă, tendința e să ne apărăm, iar atunci minciuna e prima care ne scoate din impas. Valoarea adevărului este predicată zilnic și este încălcată tot zilnic. Pe oricine vei întreba, va spune că e gre­șit să spui minciuni. Și totuși…

De ce mințim?
1 Ca să ne salvăm ,,pielea“ și ima­ginea – dacă întârziem sau nu ne predăm lucrările la timp, instinctual găsim o minciună ca să nu fim luați drept neserioși.
2 Ca să jus­tificăm un com­portament nedorit – „Nu a fost decizia mea, șeful a hotărât“.
3 Ca să fii dră­guț cu alții (minciuna altruistă) – „Rochia asta îți vine minunat“, „Asta e cea mai bună musaca pe care am mâncat-o în viața mea“. Minciuna altruistă face bine în relații în doze mici, dar în doze mari, nesocotite, face relațiile mai puțin autentice. Ceilalți își pierd încrederea în noi când abuzăm de complimente gratuite, neacoperite.
4 Ca să evităm con­frun­tarea – „E o idee minunată, ma­mă. Vom fi cu 3 ore înainte la aeroport“, „Ești foarte bună, dar deocamdată nu ne mai putem permite o bonă“ – o scuză credibilă te poate ajuta să eviți o convorbire neplăcută, să îl protejezi pe celălalt de un adevăr crud sau să-l faci să se simtă bine. Folosită prea mult și prea des în relațiile interpersonale, poate să îți producă un deserviciu. De multe ori a spune unui angajat adevărul îl poate ajuta pe viitor să se corecteze.
5 Uneori ne mințim și pe noi pentru a ne simți mai bine –  „Nu contează că mănânc cartofi pră­jiți și seara, nu o să mă îngraș dintr-atât“, „Sigur că mă iu­beș­te, nu contează că îmi vor­bește urât și nu mă ascultă, doar îmi adu­ce flori“. Cu timpul, ne poate face să ne complăcem în comportamente distructive, relații toxice etc.

Minciuni periculoase
Dincolo de minciunile de conve­niență, există oameni care au făcut din minciună o plăcere. Problemele intervin la cei care mint foarte mult pentru câștigul personal. Încalcă reguli, legi, mint cu scopul de a-i păcăli pe cei­lalți. Cu timpul, acest obicei se poate înrăutăți. Minciuna care face rău este periculoasă și inacceptabilă. În grupul din care face parte, mincinosului i se duce vestea și lumea nu mai are încredere în el. La o scară mai mare, aș­­teptările sociale privind clasa politică sunt mici în pri­vința promovării adevărului.

Minciunile altruiste
Cercetările confirmă că minciunile sunt cu atât mai altruiste cu cât suntem mai apropiați de cei pe care-i mințim. Aceasta este valabilă cu pre­cădere pentru femei – deși băr­bații și femeile mint cu frecvență egală, femeile în special evită adevărul pentru a-i proteja pe ceilalți. Pe de altă parte, bărbații spun minciuni despre propria persoană – o con­versație tipică între doi băr­bați conține de 8 ori mai multe min­ciuni orientate către sine decât spre ceilalți.

Detectarea minciunilor
Într-o universitate din Virginia, psihologii le-au cerut perechilor de prieteni de ace­lași sex să detecteze minciunile spuse de cealaltă persoană. Șase luni mai târziu cercetătorii au repetat experimentul cu aceiași participanți. În timp ce femeile au devenit mai abile în detectarea minciunilor, la băr­bați nu s-a observat vreo îm­bu­nătățire – femeile sunt mai bune la a învăța mai repede să îi citească pe cei cu care se află  în relație, pe măsură ce aceasta avansează.

Oana Pescaru

Dacă vrei să afli sfaturile specialiștilor pe această temă, le poți citi în numărul 4/2012 al revistei “Ioana”, acum pe piață.

O călătorie cu trenul e mai mult decât o deplasare din puncul A în punctul B – mai ales dacă ai și întârziere din cauza zăpezii și lumea se plictisește. Într-o călătorie cu trenul, chiar dacă nu vrei, afli o mulțime de lucruri interesante.
Am aflat, de exemplu, că doamna de vizavi de mine are un stomac foarte sensibil, probabil o gastrită mai veche, crede ea. De care s-a convins că e și pe fond de stres. Pentru că atunci când fiul ei n-a sunat-o de Anul Nou, de exemplu, imediat a apucat-o durerea de stomac. „Că doar nu cer așa de mult, să mă mai sune și pe mine din când în când”, se plânge ea.  Dau din cap vag și nu mă lasă sufletul să-i spun că aș prefera să citesc. La urma urmei, vede și ea că țin o carte în mână.
Un rând în spatele meu stă o domnișoară care și-a luat, înainte să urce în tren, un meniu de fast-food din gară. Iar acum miroase a cartofi prăjiți semi-calzi și o aud foșnind punga și plescăind. „Hai, nu fi răutăcioasă“, îmi spun în gând, „i-o fi foame fetei, și gusturile diferă!“
Extrem de palpitantă e și povestea ur­su­le­țului Mormăilă. După două ore cu trenul, am învățat-o pe dinafară, pentru că fetița din brațele mamei de vizavi de mine cere întruna să i se citească aceeași poveste. E o poveste frumoasă, fără îndoia­lă, dar repetată la nesfârșit devine oare­cum obositoare.
La toate poveștile cu gastrite și ursuleți și aromele de cartofi prăjiți se adaugă și zgomotul de fundal de sunete de apel și vorbit la telefon. Aflu că Victor e un tâmpit, pentru că nu pricepe niciodată nimic, că Gina merită să fie concediată și că „pisicuța” tipului de la două scaune distanță va avea o surpriză fierbinte diseară. Totul în acompaniamentul surd al zgomotelor nedefinite ce se aud din căștile unui tip care dă din cap pe ritm. Îmi place muzica, dar acest bumți-bumți mă enervează. În timp ce doamna încă îmi detaliază bolile de care suferă, un bărbat înalt  se postează lângă mine și susține că are același loc – se mai întâmplă. Când îi arăt că mai sunt locuri libere în jur, insistă să stea pe locul lui. Mă gândesc la ursuleți, bumți-bumți și cartofi prăjiți și mă ridic să-i fac loc. Sunt curioasă cât de mult va aprecia poveștile cu gastrită ale vecinei mele…

Vorbește deschis.
„Te vreau!“, „Răs­față-mă cum numai tu știi!“ sau alte vorbe drăgăstoase nu sunt întotdeauna ușor de spus. Merită totuși să-ți depășești timiditatea. Spunând clar ce vrei, va ști și el ce să facă, fără să ghi­cească eventual greșit. Tu vei primi ceea ce-ți doreși, iar el va fi de-a dreptul încântat de stilul tău direct!
Fă-i compli­mente sexy. Partenerul tău e cel mai tare și cu asta bas­ta! Spune-i cât e de grozav  cam de zece ori mai des decât îl critici! Dar nu în stilul acela pisicesc, pentru că el nu e „un dulcic“, ci un bărbat adevărat. Avantajele? Dacă-l tratezi ca pe un bărbat adevărat, așa se va și purta cu tine – în pat și în viața de zi cu zi.

Desuuri de vis.
De când nu ți-ai mai cumpărat niște lenjerie sexy? Ori ți-ai înnoit desuurile de curând? Foarte bine atunci! Dar ce zici să plusezi un pic și să-ți iei și niște ciorapi cu bandă adezivă sau o jartieră într-un roșu pasional? Sau, de ce nu, un corset care să-ți evidențieze formele!   Nu-ți fie teamă că e o piesă in­comodă, n-o vei purta peste zi, la serviciu, ci doar câteva minute seara, din când în când…

Locuri noi.
Da, știm că cel mai bun și mai comod loc de făcut dragoste e patul din dormitor. Și totuși, măcar de Valentine‘s ara­tă-i că ești originală și in­vită-l la o partidă de amor pe ca­napeaua din sufragerie, sub duș sau… în bucătărie.

Fii îndrăzneață!
Bărbații adoră femeile  bune, tandre, grijulii și  calde. Însă pe cât le vor ziua de cumințele, pe atât le pre­feră noaptea de… „rele“.  Poartă-te nu tocmai ca o prințesă în dormitor și-l vei scoate din minți de plăcere.