Credit foto: Yuri Arcurs, 2012/Shutterstock.com

Plictiseala poate fi tradusă în mai multe moduri. Poate te simți obo­sită și te-a copleșit lenea sau pur și simplu nu vrei, nu mai ai chemare să faci lucrurile care îți sunt de folos. Poate ai idei, dar simți că nu poți să faci ce îți do­rești. Plictiseala se poate transforma în amâ­nare, indecizie și lipsa motivației.
Când spunem că suntem plictisiți, de fapt ne simțim goliți pe dinăuntru, nu ne mai animă nimic din ceea ce ne motiva înainte.
Partea pozitivă este că există o plictisea­lă care poate preceda o perioadă de creativitate. Unii inventatori spun că ideile briliante le veneau într-o stare de oarecare indife­rență, nestimulare. Asta îi făcea să caute ceva nou, să se autostimuleze. Plictiseala pasageră, premergă­toare unei perioade de creație, este bine-venită.
Când vezi că apatia crește și cheful de viață scade, atunci e momentul să intervii.

Primul pas – refuză să devii plictisit
Cea mai bună metodă de a preveni plictiseala este să îți faci viața suficient de interesantă încât să menții nivelul de rutină la un stadiu minimal, absolut necesar echilibrului.
O altă metodă este de a înregistra progresele zilnice și de a le ține socoteala. Până și cea mai mică ac­ți­une are un scop. Chiar dacă mun­ca este de ru­tină, no­tea­ză pro­gre­sul, avansul.
De asemenea, a în­văța cum să fii fericită cu tine însăți când ești sin­gură, să te amuzi din orice este o metodă si­gură care sto­pează plictiseala.
Nu credem că are cineva parte de 100% timp pe­trecut la serviciu cu maximum de nou­tate. Sarcinile de ru­tină fac parte din orice job. Însă te poți perfec­ționa apli­când me­reu ace­leași lucruri.
E greu să motivezi pe cineva care face ceva ce nu-i place. Cu toate astea, a face lucrurile bine este o condiție pentru a-ți păstra locul de muncă. De aceea, plictiseala la locul de muncă și lipsa entuziasmului sunt un semnal că trebuie să schimbi ceva:
➽ poți să schimbi aranjamentul mobilei, poziția biroului. O floare, decorațiuni care te stimulează ar fi o altă idee. Un birou aerisit, luminos îmbie la muncă.
➽ creează-ți o nouă provocare, cum ar fi să termini mai repede o sarcină sau
să găsești ceva nou de făcut, să reorganizezi dosarele sau să te pui la curent cu noi informații.
➽ caută partea amuzantă a lucrurilor: altă modalitate de a face lucrurile mai interesante este de a te amuza de ele,
de a crea condiții pentru a-ți face munca mai plăcută.
➽ dacă îți acorzi o recompensă la sfâr­șitul unei zile plictisitoare de lucru, vei fi mai motivată. În plus, vei fi răs­plă­tită prin aprecierea șefilor, ceea ce nu e rău.
➽ rezolvă probleme, fii creativă. Dacă ai o problemă de mult timp, care tre­nează, poți să hotărăști că e timpul să o rezolvi. Sentimentul de satisfacție va fi foarte mare.
Dacă lista de activități e prea mică,  adaugă proiecte noi, ai timp să reflectezi, să creezi. Astfel, nu vei fi în situația celor cu o listă prea mică de activități, care se plâng de plictiseală. Depinde de fiecare să găsească lucruri pe care le poate face cu plăcere, lucruri și utile, și agreabile, care să-i dea o stare de bine.

Cum te aperi de „virusul“ plictiselii în cuplu?
Sunt anumite amenințări care pot instala plictiseala în cuplu – apariția copiilor, îmbătrânirea, sarcina, lipsa timpului petrecut împreună etc. Fie că te regă­sești într-o stare de apatie, fie că nu, ai putea urma recomandările lui Ian Kerner – consilier pe probleme de cuplu:
➽ cere-i partenerului să încercați ceva nou în dormitor, o fantezie, jucării, reviste – orice vă poate aduce un suflu nou este bine-venit în combaterea plictiselii.
➽ încercați ceva nou în afara dormitorului – o activitate care să vă încânte pe amândoi, să nu fie familiară, dar să vă atragă.
➽ menține-ți individualitatea – să îți menții propriile interese, pasiuni și să nu te abați de la ele atât la serviciu, cât și acasă este o soluție bună anti-blazare. Studiile arată că aproximativ 50% dintre noi se plictisesc o dată pe săptă­mână acasă sau la serviciu. Dar în rest își mențin entu­ziasmul și interesul.
➽ păstrează raportul 5:1 în privința interacțiunilor, adică la 5 pozitive doar una negativă. Nu veți sta să numărați, dar veți ști pe ce teritoriu sunteți și ce aveți de făcut în caz că gă­siți mereu subiecte de discuție – la sfâr­șitul zilei poate e obositor să mai comunici sau comunici automat pe aceleași subiecte. Când simți că nu mai ești atentă, îți zboa­ră gândul aiurea, ești în pericol de detașare și de deco­nectare de partener. Astfel poți de­veni vulne­rabilă la infidelitate, depresie, indiferență.
➽ fii egoistă în privința relației – toate cuplurile au o serie de obligații și responsabilități – familia extinsă, prietenii, copiii – și e ușor să pui tot timpul pe altcineva pe primul loc în agendă. Nu înceta să consideri relația de cuplu o prioritate. De la ieșirile de seară la vacanțe, e foarte bine să vă faceți program în doi, să fiți egoiști. Fericirea începe și se termină cu tine.

Cum te motivezi:
Dacă vrei să îți folosești capacitățile și
talentele la maximum, iată câteva sfaturi pentru a deveni motivată:
➽ Ocupă-ți timpul, acționează! Nu sta pe gânduri, fă mereu câte ceva, dacă vrei să alungi plictiseala și să îți regăsești entuziasmul. Pofta de viață vine mâncând, adică trăind clipă de clipă cu drag.
➽ Imaginația este un instrument puternic împotriva plicti­selii. Ima­gi­nea­ză-ți lucruri care te stimu­lează. Vizualizează ci­ne ai vrea să fii și unde ai vrea să ajungi, în cele mai mici amănunte. Stabilește-ți câte un obiectiv mereu.
➽ Vorbește cu oameni pe care nu-i cu­noști, fii curioasă! Toți am fost în situații în care am așteptat să se întâmple ceva, dar cel mai important este să generezi tu mișcarea lucrurilor.
➽ Creează-ți un mediu care să te fascineze. Cea mai mare parte a timpului expe­rimentăm plictiseala pentru că repetăm o rutină, care, fiind automatizată, nu poate fi așa de stimulatoare. Aceleași obiceiuri, ace­lași drum la serviciu, aceleași activități de familie, aceleași întâlniri. În loc să te simți plictisită de ele, uită-te cu fascinație, recunoștință și bucurie la soarele de afară, la cerul care în fiecare zi e altfel, la vecinii pe care nu-i cunoști așa de bine. Continuă cu colegii, cu cei apropiați. Inițiază acti­vi­tăți noi împreună cu cei dragi. Fiecare zi aduce ceva nou – dacă știm să privim și să primim noul. Deși totul ni se pare la fel.
➽ Găsește ceva stimulant și atrăgător de făcut. Poți să citești un autor nou, să înveți o limbă străină, să îți găsești un nou hobby. Orice îți stimulează mintea este un antidot sigur împotriva blazării.
➽ Găsește-ți modele de viață – cei pe care îi admiri și îi apreciezi pot fi un ghid.
➽ Evită oamenii și situațiile care te plictisesc, care nu îți dau o stare bună, care nu te stimulează. Încearcă să aduci tu ceva nou relațiilor, situațiilor. Unii oameni numai par plictisitori, când de fapt sunt doar rezervați sau timizi, dar stimulân­du-i și încurajând conversația, poți
descoperi că au lucruri interesante
de spus…

Oana Pescaru- psiholog și terapeut de familie

Poți citi întregul articol, inclusiv motivele lipsei de entuziasm, în numărul 11/2012 al revistei “Ioana”, acum pe piată.

Credit foto: Ermolaev Alexander, 2012/Shutterstock.com

Angela are doi copii: unul alături de ea, mi­nu­nea ei de pe Pă­mânt, în vârstă de 2 ani și jumătate, și altul în Cer. Altfel spus, este și mamă de înger.„Primul meu pui, Călin Gabriel, s-a năs­cut pe 11 ianu­arie 2008. A stat cu noi doar câteva ore, după care s-a dus la Doamne-Doamne… Îmi vine în continuare să strig «De ce?», dar apoi realizez că nu are cine să îmi răspundă“, măr­turisește ea.
A pierdut prima sarcină în 2006, la 8 săptămâni s-a oprit în evoluție. A înțe­les că poate nu a fost momentul. În iunie 2007 a aflat cu imensă bucurie că este însărcinată. În perioada dintre sar­cini a făcut analize peste analize, teste genetice și absolut totul pentru a se asigura că va fi bine. Toate au ieșit bune. Medicul a hotărât totuși să facă din săptă­mâna a cincea de sarcină tratament de susținere a ei, având în vedere an­teceden­tele.
A urmat tratamentul, s-a simțit bine pe parcursul sarcinii și nu a făcut nimic din ceea ce l-ar fi putut afecta pe bebe. La 20 și la 29 de săptămâni a avut contracții, așa că s-a internat în spital și a urmat tratament cu medicamente, perfuzii, re-­paus la pat… Apoi a fost din nou bine. Copilul era vioi în bur­ti­că și se dezvolta bine. Întrucât se aștep­tau la o naștere prema­tură, Angela  a făcut injec­ții pentru maturarea plă­mânilor fătului.
„Exact în ziua în care intram în săptă­mâna 35 au pornit brusc durerile foarte mari. Con­trac­țiile au pornit dintr-odată foarte puternice și foarte dese. Am ajuns la spital în maximum 20 de minute, înțe­legând din prima clipă că urma să nasc. Nu eram prea speriată, pentru că la ultima ecografie văzusem ca micuțul era bine, avea aproximativ 2400 g, eram în 7 luni și jumă­tate, deci nu se anunța nimic rău. Câți copii nu se nasc la 7 luni și nu e nicio problemă?“
Așadar a ajuns la spitalul „Bega“ din Timișoara odată cu medicul F. D. Con­trac­­țiile erau extrem de dureroase, i s-a rupt apa și l-a rugat pe medic să îi facă ceza­riană. „Nu știu de ce, pentru că eu voiam naștere naturală. Mi-a spus că nu are acceptul șefului clinicii. Am ajuns în sala de travaliu cu dilatație maximă la nici o oră de la pornirea con­trac­țiilor.“ Patru ore s-a chinuit, dar… nimic! „Apoi am ajuns pe masa de operație și a venit pe lume puiul nostru, Călin Gabriel.
A plâns, a fost preluat de neonatolog, curățat… Era așa de frumos puiul meu! Avea o culoare foarte bună, 2.350 g și m-au asigurat că e bine. N-am apucat să-l țin în brațe, căci l-au dus la incu­bator. Am fost cei mai fericiți părinți preț de câteva ore…“
Toată noaptea, soțul Angelei a stat la terapie intensivă, văzând cum se stinge copilașul. „Mie nu mi-a spus decât dimi­neața. Dar eu știam… o mamă simte.“
Atunci totul s-a prăbușit! „Am stat imo­bilizată la pat, uitându-mă la colega de salon cum își strângea în brațe fetița. Am așteptat răspunsuri, dar am primit doar supoziții: «Poate că a avut suferință fetală în timpul travaliului…» (varianta cea mai vehiculată și care ar fi putut fi evitată dacă mi se făcea cezariana imediat), «Poate că a avut o infecție, poate…».“
Necropsia a stabilit că decesul a survenit din cauza unui stop cardio-respirator provocat de un infarct cerebral. N-a avut mal­formații. Și chinul a continuat… Tăti­cul lui a trebuit să-i scoată certificat de naștere și de deces, să se ocupe de înmormântarea lui fără preot.
„Am plecat acasă goală. Fără puiul meu. Aș fi dat orice măcar în pântece să mi-l pună cineva înapoi, dacă nu în brațe.“
Cele mai frumoase vorbe au venit de la copi­lașul unei prietene, de numai
4 ani: „Știi, mami, eu cred că Doamne-Doamne o să-l repare pe bebe și o să-l trimită înapoi la Angela în burtică.“ Și așa s-a întâmplat.
„Durerea nu trece niciodată, învățăm doar să trăim cu ea. Această tragedie ne-a făcut mai puternici, ne-a unit și ne-a în­vățat să luptăm. Întreaga familie mi-a fost alături. Soțul meu m-a învățat din nou să trăiesc, fără el nu știu unde aș fi fost acum. Am rămas cu puțini prieteni după această tragedie.“ Unii au rănit prin tăcerea lor, alții prin vorbe de genul „Las’ că faci altul“. Au rămas cei ce au spus „Îmi pare rău“.
„Cred cu tărie că puiul meu ar fi trăit acum dacă era scos la timp. Nu vreau să acuz pe nimeni, Dumnezeu să-i ierte!“ La doar o lună de la pierderea copilului a aflat de tragedia Biancăi Brad, fondatoarea organizației E.M.M.A., și a ajuns să organizeze pe plan local, în Timișoara, în martie 2008, prima întâlnire a părinților de îngeri. „A fost salvarea mea“, spune Angela cu tristețe și optimism totodată.

Extra info
„Nicio talpă nu este atât de mică,
încât să nu lase nicio urmă pe
lumea asta!“
✽Organizatia E.M.M.A. – Eternul Miracol Maternă Alinare este o organizație neguvernamentală nonprofit și neafiliată politic sau religios, a cărei activitate se desfășoară pe bază de voluntariat și care sprijină
familiile care trec prin drama pierderii unui copil și,
în mod special, pe cele care își pierd copilul înainte ca acesta să se nască,
durerea acestora fiind cel mai puțin înțeleasă.
✽E.M.M.A. își dorește ca pe site-ul organizatiaemma.ro oricine a pierdut un copil să-și poată plânge durerea sau să adreseze un gând către îngerașul său fără să se simtă judecat; acesta să fie locul în care să nu se mai simtă singur, să se simtă înțeles și în care să primească sprijinul emoțional și alinarea de care are nevoie.
✽27 mai este Ziua Părinților de Îngeri – şi în acest an, pentru a cincea oară consecutiv, în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, 17.30, se vor aprinde lumânări şi se vor înălţa la cer baloane colorate simultan în 15 oraşe din România şi în
2 oraşe din afara ţării, respectiv în Anglia (Londra) şi în Franţa (Jossigny).
✽Ajută și tu – fie ca voluntar, fie donând 2% din impozitul pe salariu.

Cătălina Oprea

Articolul poate fi citit în numărul 11/2012 al revistei “Ioana”, acum pe piață.

Incidenţa bolilor alergice
Bolile alergice devin de la an la an mai frecvente, în prezent estimându-se că aproximativ 20% din populaţia mondială şi 25% din populaţia europeană suferă de alergii, persoanele afectate fiind de orice vârstă dar cu precădere copii, adolescenţi şi adulţi tineri. Este o boală “modernă”, considerată boala secolului 21. Se estimează că în acest ritm, în viitor, unul din doi oameni vor avea o afecţiune alergică.

Ce este alergia?
Din cauze necunoscute până în prezent, sistemul imunitar produce în cantitate crescută nişte anticorpi (Imunoglobuline E) faţă de anumite substanţe numite alergeni, substanţe tolerate însă de majoritatea persoanelor. Este vorba despre un răspuns imunitar îndreptat într-o direcţie greşită. Există şi alte mecanisme de producere a reacţiilor alergice, dar cel mai frecvent întâlnit este acesta prin IgE.
Există un risc crescut dat de predipoziţia genetică, unde riscul estimat al copilul să fie alergic depăşeşte 50% şi devine şi mai mare dacă ambii parinţi sunt alergici.
Bolile alergice se pot manifesta la nivelul pielii şi mucoaselor (urticarie, angiodem cu sau fără localizare de gravitate), la nivel digestiv (alergii alimentare, diaree, meteorism abdominal), la nivelul ochilor (conjuctivită alergică), la nivelul căilor respiratorii (rinită, astm bronşic alergic) sau chiar la nivelul întregului organism (reacţii sistemice – soc anafilactic).

Tipuri de alergii şi simptome
Alergiile respiratorii sunt cele mai cunoscute alergii numite rinite, rinosinuzite, astm bronşic alergic. Principalele cauze ale pacienţilor cu alergie respiratorie sunt:
în cazul rinitei alergice: strănut, mâncărime de nas (prurit nazal), nas care curge apos (rinoree apoasă), nas înfundat (obstrucţie nazală bilaterală, alternantă);
în cazul astmului alergic: mâncărime în cerul gurii (prurit palatinal) şi în ureche (prurit otic), oboseală (fatigabilitate), durere de cap (cefalee), lipsa poftei de mâncare (anorexie), scăderea sau lipsa mirosului (hiposmia sau anosmia), tuse, respiraţie şuierătoare (wheezing), senzaţie de sufocare (dispnee) sau de constricţie a pieptului.

Alergiile respiratorii se pot manifesta sezonier sau zi de zi (peren) în funcţie de prezenţa alergenului cauzator şi se pot prezenta în forme diferite de severitate. Cei mai frecvenţi alergeni respiratori sunt acarienii din praful de casă, mucegaiurile, polenurile, epiteliile şi perii de animale de companie (câini, pisici, iepuri, porcuşor de guineea, etc).
Alergiile alimentare se manifestă rapid după ingerarea alimentului alergenic şi se manifestă prin prurit orofaringian, erupţii cutanate pruriginoase, edeme faciale, linguale sau glotice (acesta din urmă reprezintă edem cu localizare de gravitate putând determina sufocare şi deces prin insuficienţă respiratorie acută), greaţă, vărsături, diaree sau uneori reacţii brutale ale întregului organism asociate cu scădere de tensiune arterială (şoc anafilactic). Principalii alergeni alimentari sunt: proteinele laptelui de vacă, albuşul şi gălbenuşul de ouă, alunele, arahidele, soia, peştele, ţelina, morcovul, făina de grâu, roşiile, kiwi, bananele, cafeaua, cacao, piersici, caise, etc. Teoretic orice proteină alimentară poate fi alergenică. Alergia alimentară se întâlneşte cel mai frecvent la copii, dar este destul de des întâlnită şi la vârsta adultă.
Pe langă cele 2 categorii mai există şi alte tipuri de alergii: alergii la veninul de insecte, alergii medicamentoase, alergii la animale, etc.
Există mulţi alţi alergeni mai puţini frecvenţi şi mai necunoscuţi, unii având implicaţii mai ales ca factori alergenici profesionali ca de exemplu: produsele de brutărie şi patiserie, aditivi alimentari, produse cosmetice, produse dentare, parfumuri, produse utilizate în coafură, izocianaţi, metale nepreţioase (nichel, cobalt, aluminiu), adezivi pe bază de metacrilat, plante diverse, lemn, aditivi ai cauciucului, latex, fotoalergeni, substanţe chimice utilizate în industria încălţămintei, culori utilizate în industria textilelor etc. Aceşti alergeni pot determina reacţii diverse ale organismului, atât cutanate de contact, eczeme, cât şi respiratorii, rinita şi astm bronşic.

Diagnosticul alergiei
Diagnosticul alergiei şi identificarea alergenului care cauzează reacţia alergică este uneori dificilă, necesitând identificarea acestor IgE specifice prin diverse metode. Se pot efectua teste alergologice fie cutanat (tehnica prick), fie prin recoltare de sânge şi tehnici specifice de laborator.

Testarea cutanată prick este cea mai des utilizată (folosind soluţii standardizate de alergeni pentru testare), este cea mai ieftină şi mai rapidă (rezultatele se obţin în 15-20 minute) şi este mai bine corelată cu adevaratele sensibilizari alergice relevante pentru simptomele pacientului. Este nonagresivă, nedureroasă şi nepericuloasă dacă este efectuată corect, în corelaţie cu istoricul alergic al pacientului şi cu stadiul de boală prezent. Pentru o bună interpretare a testarii, este necesar întreruperea administrarii oricarui tratament antialergic cu minim 3 zile anterior efectuării acesteia. Se poate efectua la orice vârstă, inclusiv la copii mici, vârsta minima fiind dictată de colaborarea copilului la aplicarea şi susţinerea picăturilor de testare timp de 15 minute fără să fie şterse.
Testarea alergologică din sânge se indică doar pentru pacienţii la care nu se pot respecta condiţiile unei testării cutanate corecte, sunt investigaţii invazive (presupun recoltare de sânge venos), sunt mult mai scumpe, rezultatele se obţin în funcţie de laborator în câteva zile. Există tehnici diferite de laborator care identifică fie individual anticorpii de alergie pentru un singur alergen, fie pentru un grup de alergeni (ex analizele numite Panel 20 alergeni). Testele sangvine nu sunt superioare ca sensibiliate şi specificitate testelor cutanate, de multe ori necesitând o interpretare corecta a relevanţei lor în funcţie de simptomele pacientului.

Atenţie: Măsurarea nivelului seric de IgE total, nu este foarte valoroasă pentru stabilirea unui diagnostic de alergie, ea fiind doar orientativă, deoarece există mulţi pacienţi alergici cu IgE total normal. 
Pentru pacienţii cu alergie respiratorie se impune de cele mai multe ori efectuarea de investigaţii ale funcţiei pulmonare, cea mai utilizată fiind spirometria.
Spirometria măsoară cu ajutorul unui aparat numit spirometru, volumele şi debitele de aer pe care le mobilizează plamanul unei persoane la un moment dat. Este o metodă non-invazivă, uşor de realizat, ieftină, reproductibilă. Prin această investigaţie se evidenţiază mai ales obstrucţia căilor respiratorii, severitatea şi reversibilitatea acesteia la tratament bronhodilatator. E bine de efectuat seriat, repetat, în diverse momente, fie ale zilei, fie în funcţie de simptomele pacientului pentru a obiectiva cauzele acestuia, fie pentru monitorizarea răspunsului la tratament. Ea este esentială pentru diagnosticul şi stadializarea severităţii astmului bronşic.
Atenţie: Trebuie ştiut că toţi pacienţii cu rinită şi rinosinuzită alergică ar trebui să efectueze spirometria, pentru că, această afecţiune se asociază foarte frecvent cu astmul bronşic.

De reţinut
Orice investigaţie clinică, biologică sau funcţională a unei alergii va fi stabilită numai după un consult alergologic în care medicul va detalia în amănunţime întreg istoricul alergic şi medical al pacientului, astfel încât investigaţiile să fie alese corect şi să fie relevante pentru stabilirea corectă a diagnosticului şi a tratamentului adecvat.

Tratamentul alergiilor respiratorii
Prima masură de tratament, evitarea alergenelor, reprezintă o etapă esenţială în tratamentul bolilor alergice. Tratamentul medicamentos al rinitei alergice se adresează controlului simptomelor: strănut, mâncărime nazală (prurit), rinoree apoasă şi nas înfundat (obstrucţie nazală).
Corticosteroizii aplicaţi intra nazal (topic) sunt cea mai eficientă medicaţie deoarece ameliorează simptomele şi reduc inflamaţia.
Terapia astmului bronşic cuprinde două braţe terapeutice: medicaţia de control (‘’controller’’) care se administrează zilnic, pe termen lung şi urmăreşte controlul simptomelor şi medicaţia de criză (‘’reliever”) reprezentată de bronhodilatatoare cu durată scurtă de acţiune (Salbutamol,etc.) care acţionează rapid şi care se folosesc când apar simptome de astm.
În cazul rinitei alergice sau al astmului ce prezintă şi sensibilizare la un alergen, imunoterapia specifică (ITS) cu vaccinuri alergenice este singura metodă terapeutică care reuşeste să inducă desensibilizarea faţă de alergenul sensibilizant. Administrarea ITS se poate face sub piele – asemanator vaccinurilor (subcutanat) sau sublingual (SLIT). Durata medie a acestui tratament este intre 3-5 ani.

Prevenţie şi informare
În perioada 15 mai 2012 – 30 iunie 2012, Gral Medical desfăşoară campania “M-a făcut mama paraşutist”, campanie de prevenţie şi combatere a bolilor alergice.

Toţi participanţii vor beneficia de o consultaţie gratuită la medicul specialist alergolog plus 63% reducere la 10 teste cutanate. Află cauza alergiei tale, in clinicile Gral Medical:
- Clinica de Diagnostic Gral: 021-323.00.00
- Clinica Gral Colentina: 021-317.83.95
- Clinica MC Gral Ploieşti: 0244-597.753
- Clinica OncoFort Craiova: 0351-442.419

sau online la pe HYPERLINK “http://www.gralmedical.ro/”www.gralmedical.ro



Mai întâi a fost ani de zile căutat asiduu, apoi aparent găsit – iar acum se spune că, de fapt, nici n-ar exista. Este vorba despre punctul G, așa-zis sediu al plăcerii feminine, centrul dorinței sexuale. Punctul G a fost denumit după descoperitorul său, Ernst Gräfenberg (1881–1957), un gi­ne­colog german, și se mai numește, în literatura de specialitate, și „zona Gräfenberg“. Punctul G, spunea medicul, este o zonă erogenă cu diametrul de circa 2 cm. Ba chiar și locul l-a indicat doctorul  Gräfenberg destul de exact: cam la 5 cm imediat cum intri în vagin.

Generații întregi de femei și bărbați au pierdut vremea prin dormitoare căutând să dea de urma acestui atât de potent punct – iar acum, cele mai noi studii din domeniu susțin că totul n-a fost decât un mit care nu are nicio bază știin­țifică. Niște cercetători englezi au fost cei care, în 2010, au negat exis­ten­ța punctului G.  Colegii lor francezi s-au enervat pe britanici și i-au făcut cu ou și cu oțet. Habar n-au ei, englezii, de gastronomie și sex. Bineîn­țeles că punctul G există! Apoi însă, englezii au primit sus­ținere din partea americanilor: un grup de cercetători din Connecticut au stat și-au studiat problema, după care au decretat: „Putem susține fără nicio îndoială că formațiunea anatomică pe numele său punct G nu există!”

Și-acum? Ce ne facem noi cu această prețioasă informație? Ne simțim frustrate și acceptăm resemnate că nu avem nimic acolo? Ne transformăm viața sexuală în ceva banal, în care nu e nimic de căutat și de găsit? Sau ne prefacem că plouă? Parcă e și ceva liniștitor în faptul că, adânc în corpul nostru, nu există niciun buton magic pe care nu trebuie decât să-l atingă cineva ca să explodăm într-un foc de pasiune ca artificiile de Anul Nou. La urma urmei, dorința și sexul sunt treburi foarte personale. Ceea ce-i face unei femei plăcere nu înseamnă că o excită și pe alta. Și urechile pot fi zone erogene, la fel și clavi­cu­la sau picioarele. Fiecăruia cum îi place.

În plus, de cele mai multe ori nu găsirea punctului magic este momentul decisiv. Și căutarea în sine a zonelor erogene ale partenerului are ceva foarte voluptuos, care poate aduce al naibii de multă plăcere. Dacă ești sigură că ți-ai găsit un punct G, atunci păstrează-l și bucură-te de el, indiferent că este sau nu recunoscut pe plan in­ter­național de celebrii oameni de știință. Cine știe ce mai descoperă ei în viitorul apropiat? La urma urmei, la fel de brusc cum a dispărut, tot așa ar putea să și reapară, nu-i așa? Și acum, fie vorba între noi, fetele: avem noi cu totul alte griji decât
punctul G…

Tort de căpșuni cu blat de nuci crocant – ideal pentru începători

Ingrediente (16 felii): •600 g nuci prăjite și tocate •500 g nuga de nuci •10 foi gela­tină •500 g căpșuni •400 g iaurt natur •200 g brânză de vaci •sucul și coaja rasă de la ½ lămâie •80 g zahăr •400 g frișcă •1 lingură zahăr pudră

1 Se desenează pe hârtie de copt 3 cercuri cu diametrul de 28 cm; se întoarce hârtia cu fundul în sus și se așază pe tăvi de copt. Se topește nugaua la foc moale și se adaugă nucile. Se re­parti­zează com­poziția în cercurile desenate și se lasă să se răcească cca 2 ore. 2 Gelatina se înmoaie într-o cantitate mare de apă rece. Se curăță și se spală căpșunile și se taie cuburi 2/3 din cantitate. Se ames­tecă iaurtul cu brânză de vaci, zahăr, suc și coajă de lămâie. Se stoarce gelatina și se dizolvă la foc moale, după care se înglobează în compoziția de iaurt. Se înglobează și frișca bătută. În 2/3 din cantitatea de cremă se adaugă bucățile de căpșuni. 3 Pe un platou de tort se așază unul dintre blaturile de nuga și se aco­peră cu jumătate din cantitatea de cremă de căpșuni, apoi se așază al doilea blat și restul de cremă de căpșuni. În final se așază al treilea blat. Crema pusă deoparte se întinde deasupra și se dă tortul la frigider 2 ore. Se ornează cu restul de căpșuni tăiate jumătăți și se pudrează cu zahăr.
Preparare: 45 minute; La frigider: 4 ore; Per porție: 540 kcal; Proteine: 16 g; Grăsimi: 41 g; Carbohidrați: 27 g

Tort cu brânză și lămâie – ușor & dietetic

Ingrediente (8 felii): •4 ouă •1 kg brânză de vaci •1 plic praf de budincă de lămâie (pentru 500 ml lichid) •150 g zahăr •1 plic zahăr vanilat •sare •coajă de lămâie pentru ornat

1 Se încinge cuptorul la 180ºC. Se se­pară ouăle; se bat gălbenușurile cu brânză de vaci, praf de budincă, 50 g zahăr tos și zahăr vanilat. Se bat albu­șurile cu un praf de sare și restul de 100 g zahăr. Se înglobează în compo­ziția de brânză. 2 Compoziția se așază într-o formă de tort (Ø 22 cm) tapetată cu hârtie de copt, se nivelează și se coace cca 50 min. Când începe să prindă culoare, prăjitura se acoperă cu folie de aluminiu pentru a nu se rumeni prea mult. Se scoate prăjitura din cuptor și se lasă să se răcorească. Se desprinde din formă și se lasă să se răcească complet. Se taie bucăți și se ornează cu coajă de lămâie.
Preparare: 35 minute; Coacere: 50 minute; Per felie: 240 kcal; Proteine: 21 g; Grăsimi: 4 g; Carbohidrați: 29 g

Tort de pere ornat cu figurine din marțipan

Ingrediente (16 felii) – blat: •230 g făină •35 g cacao •3 lingurițe praf de copt •160 g zahăr pudră •3 ouă •150 g unt topit •150 g iaurt. Umplutură: •600 g pere (conservă) •40 g amidon •250 ml suc de pere •30 g zahăr •2 cl rachiu de pere •900 g frișcă •2 plicuri za­hăr vanilat •10 lingurițe praf întăritor de frișcă •figurine de marțipan

1 Se încinge cuptorul la 180ºC. Se face un blat din ingredientele menționate; se așază într-o formă de tort (Ø 26 cm) unsă și se coace la cuptor 40 min. Se lasă să se răcească. Apoi se scobește blatul lăsând o margine de cca 1 cm. Compoziția scoasă se fărâ­mițează. 2 Se taie cuburi perele. Se dizolvă amidonul în suc de pere. Se dă în clocot restul de suc împreu­nă cu zahă­rul și se adau­gă amidonul dizolvat, apoi rachiul de pe­re și perele. Compoziția se așază pe blat. Se bate frișca împreu­nă cu zahărul vanilat și pragul întăritor; se așază pe tort și se ornează cu firimituri de aluat și marțipan.
Preparare: 1 oră; Coacere: 40 minute; Per felie: 445 kcal; Proteine: 6 g; Grăsimi: 28 g; Carbohidrați: 48 g

Foto: Lana K, Nattika, sarsmis, Shebeko, 2012/Shutterstock.com

Odată înghițite, medicamentele și alimentele urmează în general același traseu în corp. Așadar, ele se pot întâlni undeva pe drum și pot interacționa unele cu altele. Iată de ce ar fi bine ca atunci când iei un medicament, chiar și unul banal precum paracetamolul, să te informezi din pros­pect sau întrebând farmacista când anume trebuie administrat preparatul (înainte, în timpul sau după masă) și dacă nu cumva interacționează cu unele alimente sau medicamente. Iată câteva exemple de alimente și medicamente care interac­ționează între ele.

Alimente bogate în vitamina K
Alimentele bogate în vitamina K precum varză, spanac, broccoli, avocado, pătrunjel, lăptucă, gulie trebuie consumate în cantități mici dacă urmezi un tratament cu anticoagulante orale, destinate fluidizării sângelui. Aceste alimente diminuează eficacitatea tratamentului, ceea ce înseamnă că poate crește riscul apariției trombozei.
În cazul în care iei anticoagulante orale este recomandabil ca pe toată durata tratamentului să nu incluzi prea des în meniu alimente bogate în vitamina K.

Brânzeturi fermentate
În cazul în care urmezi un tratament cu antidepresive din familia IMAO (inhibitor al monoaminoxidazei) fii atentă la consumul de brânzeturi fermentate. Aceste medicamente împiedică degradarea tiraminei, un aminoacid care se găsește în brânză, dar și în salam, cârnați, afumături. Acumularea de tiramină în organism provoacă efecte nedorite: crize de hipertensiune arterială, transpirații, palpitații, și necesită consult medical. Din același motiv evită excesul de fructe uscate (alune, nuci, migdale) și de băuturi alcoolice sau fermentate.

Suc de grepfrut
Sucul de grepfrut poate crește substanțial absorbția unor medicamente în organism, fiind posibil să provoace în unele cazuri aceleași efecte ca și cum ai fi luat mai multe doze din acel medicament. Printre preparatele cu care interferează sucul de grepfrut pot fi amintite tranchilizantele, anxioliticele, unele medicamente pentru inimă (inhibitori calcici), unele dintre preparatele folosite pentru scăderea nivelului colesterolului din sânge (un suc de grepfrut băut în același timp cu un asemenea medicament poate spori de 15 ori absorbția lui, provocând tulburări musculare grave).
Așadar, este recomandabil să lași un interval de două ore între administrarea medicamentelor și consumul sucului de grepfrut și să nu bei mai mult de 250 ml de suc pe zi.

Citrice
Preparatele antiinflamatoare nesteroidiene nu sunt prea blânde cu tubul digestiv, căci irită mucoasa gastrică. De aceea, dacă urmezi un tratament cu antiinflamatoare sau cu aspirină ar fi bine să nu le combini cu fructele citrice sau cu sucurile de citrice (lămâie, grepfrut, portocală), căci pot apărea neplăceri digestive precum arsuri la stomac sau reflux gastro-esofagian. De asemenea, este recomandabil să iei medicamentele antiinflamatoare în timpul mesei pentru a limita aceste efecte secundare.

Text: Angela Cîlțan

Mai multe informații în nr. 10 al revistei Ioana, acum la vânzare

Foto: Ambrophoto, Evgeny Karandaev, Lepas, Madlen, Silvia Bukovac, Yellowj, 2012/Shutterstock.com

Arsuri
Ține zona arsă sub jet de apă rece timp de 5-10 minute (jetul să nu fie puternic și să nu curgă direct pe rană). Acest gest simplu previne extinderea arsurii în straturile profunde ale pielii și calmează durerea. Nu aplica grăsime (unt, ulei) pe arsură.

Balonare
Cimbrișor: peste o linguriță de plantă toarnă 500 ml apă clocotită. Acoperă vasul pentru 10 minute, apoi strecoară. Bea 2 căni pe zi. Semințe de anason: o jumătate de linguriță de semințe se pun într-un tifon și se scufundă în 250 ml apă fiartă pentru 10 minute. Se beau 2 căni pe zi.

Constipație
Ai nevoie de 50 g smochine uscate, 50 g prune uscate, 500 ml apă și o lingură de melasă. Pune fructele uscate într-un castron, iar peste ele toarnă apa. Lasă-le să stea 8 ore, apoi dă-le un clocot. După ce se răcesc, amestecă ingredientele cu mixerul. Varsă ames­tecul într-un borcan cu capac și ține-l la frigider. Ia câte o linguriță de câte ori e nevoie.

Diaree
Bea o infuzie de urzică sau de mentă preparată cu 5 lingurițe de plantă la 500 ml apă clocotită. Acoperă vasul pentru 10 minute, apoi strecoară. Bea 3 căni pe zi.

Entorsă
Pune câteva cuburi de gheață într-un prosop și aplică-le pe zona afectată pentru 10–15 minute. Frigul calmează durerea și reduce inflamația și umflătura. Repetă
procedura de câteva ori pe zi.

Furuncul
Taie o lămâie în rondele. Învelește o rondea în tifon și aplic-o pe furuncul. Lasă să acționeze 10 minute. Repetă proce­deul de 2-3 ori pe zi până când furunculul se deschide și se golește.

Greață
Poți combate senzația de greață cu ajutorul infuziei de busuioc, preparată cu două lingurițe de plantă la 200 ml apă clocotită. Acoperă vasul, lasă să infuzeze 10 minute, apoi strecoară. Bea câte o cană după fiecare masă principală.

Herpes bucal
Imediat ce simți că apare herpesul îmbibă o compresă în oțet de mere și tamponează zona în care se pregătește să apară. Repetă de câteva ori pe zi. Nu te îngrijora dacă simți o arsură, căci e normal.

Text: Angela Cîlțan

Mai multe informații în nr. 10 al revistei Ioana, acum la vânzare

SvetlanaFedoseyeva, 2012/Shuttestock.com

Copilașul tău plânge și orice ai încerca nu funcționează? Bebelușul își strânge degetele în pumn, își trage genunchii la piept și elimină gaze imediat înainte sau după accesul de plâns? Înseamnă că suferă de colici. Iată, mai jos, ce poți face în asemenea cazuri:

Ține-l întins pe burtică
Sugarul cu colici, întins pe abdomen, se simte mai bine. Dacă stai într-un balansoar ține copilul pe brațe, cu fața în jos, în timp ce te legeni ușor, înainte și înapoi. Capul trebuie ținut cu una dintre mâini, fiindcă la această vârstă copilului trebuie să-i fie susținut mereu capul. Pune bebelușul într-un ham de piept. Faptul că stă lipit de pieptul tău este reconfortant pentru micuț, el simțindu-ți bătăile inimii. Colicile tind să fie mai puternice între patru și șase săptămâni de viață și dispar, la fel de brusc cum au venit, la trei sau patru luni.

Înfașă-l și leagănă-l
Conform mai multor studii, s-a demonstrat că poziționarea unui bebeluș pe spate pentru a dormi este un element esențial pentru reducerea riscului de sindrom al morții subite în pătuț. Înfășarea reproduce presiunea pe care un sugar o simțea în uter. Nu folosi o pătură pentru a înfășa copilul, deoarece s-ar putea să se supraîncălzească, și nici nu-l înfășa prea strâns ca să nu îi afectezi circulația.

Electrocasnicele liniștesc
Pornește aspiratorul. Sunetul acestuia este un adevărat cântec de leagăn pentru unii copii plângăcioși. Dacă zgomotul aspiratorului nu are efect, încearcă și cu uscătorul de păr. Găsește o frecvență radio pe care nu sunt decât interferențe și lasă-l pornit în surdină. Acest zgomot continuu îi ajută uneori să se liniștească.

Monkey Business Images, 2012/Shutterstock.com

Distanța fizică nu omoară o relație adevărată, fie ea de prietenie sau de iubire, ci doar o îngreunează.

“Deunăzi am băut o cafea cu Nora, vechea și buna mea prietenă. Și am vorbit ore în șir… Nu mai știam nimic una de alta de 20 de ani. Acum câteva luni, fata mea mi-a făcut cont pe Facebook și așa a început căutarea și regăsirea prietenilor mei, mai noi sau de-o viață. Sunt foarte mândră: am nu mai puțin de 80 de prieteni, amici, colegi sau simple cunoștințe în lista mea. Mare minunăție mai e și internetul ăsta!

Tot așa am reintrat în legătură și cu Nora. În anii ’90, ea a plecat în S.U.A. pentru că s-a măritat cu fostul ei logodnic, fugit din țară în timpul lui Ceaușescu. În 1990, el s-a întors după 5 ani să-și vadă familia, ea ieșise la plimbare și s-au întâlnit pe stradă, întâmplător. Și n-au mai pierdut timpul, s-au căsătorit și au trăit ferice în S.U.A.

Când i-am văzut numele pe Facebook nu-mi venea să cred. Am intrat să-i văd fotografiile ca să fiu sigură că ea e. Și Nora era. Am vorbit de atunci la telefon, ne-am trimis fotografii cu copiii, cu soții, felicitări de sărbători. Nici nu vă închipuiți ce bucurie resimt la fiecare semn din partea ei! Deși timp de 20 de ani n-am știut nimic una despre cealaltă, legătura s-a reluat ca și cum nu mai vorbiserăm de cu o seară înainte.

Am ajuns cu o jumătate de oră înainte la cafenea. După nici zece minute, a apărut și Nora. Ne-am îmbrățișat îndelung… Și apoi, la o cafea și o prăjitură, am început să depănăm… Ea mi-a spus cât i-a fost de greu la început să se adapteze în noua țară, unde nu avea pe nimeni, decât pe soțul său, unde nu știa limba și nu avea drept de muncă. După ce a reușit să-și dea examenele de limbă, să ia cetățenia și să facă niște cursuri pentru a se putea angaja, a rămas însărcinată cu gemeni. Greutățile mari au trecut acum: copiii sunt mari, la liceu, și ea, și soțul lucrează, se înțeleg bine. Acum și-ar dori să călătorească, să se revadă cu persoane dragi.

I-am povestit și eu despre mine. Cum, după un divorț lung și dureros, am redevenit liberă după 24 de ani. Și acum îmi ling rănile și nu mă mai pot apropia de niciun bărbat de teamă să nu fiu iar trădată, mințită. Mă bucur de reușitele fetei mele, studentă la Medicină, cu care am o relație foarte frumoasă. Și că îmi doresc și eu foarte mult să călătoresc, să văd locuri și să-mi petrec timpul alături de oameni dragi. Și uite-așa am pus la cale un concediu împreună în Bucovina la vară. Și câte și mai câte n-am vorbit despre toți cunoscuții despre care mai aveam vești vreuna din noi! Cine ar fi crezut că o să ne revedem?”

Elena, București

Credit foto: StockLite, 2012/Shutterstock.com

Fie că e vorba de dragoste, de ca­rieră, de hobby-uri, fie că e vorba de viaţa ta pur şi simplu, crezi cu adevărat că poţi fi mulţumită când te uiţi în prezent și în trecut?

„Eu nu sunt mulţumită de mine. Am atâtea lucruri pe care aş vrea să le schimb la mine, pe care aş vrea să le fac mai bine… Ştiu că nu voi fi un geniu niciodată, dar mi-aş fi dorit să fiu ieşită din comun. Dacă mă uit înapoi cu 20 de ani, văd că tot ce am făcut ar fi trebuit să fie diferit.“ Elena, 32
„Eu am decis că nu am nevoie de standardele celorlalţi, pentru că am propriile mele standarde. Sunt mulţumită de mine. Ştiu că sunt bună în domeniul meu şi vreau să fiu şi mai bună. Ştiu că am luat decizii bune dacă mă uit în urmă, pentru că au fost ale mele. Nici ale părinţilor, nici ale altcuiva apropiat. Chiar dacă am greşit, am învăţat din propriile greșeli. Nu am niciun regret.“
Valentina, 43

Cum vă par cele două mărturisiri? În ce categorie v-aţi încadra?
De cele mai multe ori, mulţumirea/ne­mul­țumirea de sine este o opţiune perso­nală. Oamenii pot fi mai mulţumiţi sau nemulţumiţi în funcţie de cât de bine se cunosc pe ei înşişi, de cum li se insuflă încrederea de către cei care contribuie la formarea lor. Mai depinde și de doza de optimism/pesimism pe care o are fiecare, de cum înveţi să îţi or­ganizezi viaţa şi să te ţii de ceea ce îţi doreşti cu adevărat.

A fi mulţumit de tine, de viaţa ta reprezintă una dintre priorităţile oricărei ființe umane. Când eşti mulţumit parcă îţi iese mai bine treaba, munceşti mai uşor, eşti mai eficient şi ai relaţii bune cu lumea din jurul tău.
Să fii mulţumit înseamnă să fii satisfăcut de persoana ta, de viaţa ta aşa cum este ea. Cînd eşti mulţumit simţi o stare de calm, de confort psihic general, de siguranță. Te simţi bine în pielea ta şi consideri favorabile circum­stan­ţele.
Starea de mulțumire te conectează la pla­nuri de viitor cu șanse de succes, fiindcă sunt clădite pe o stare pozitivă, de satisfacție.

Când eşti nemulţumit, parcă soarta îţi este potrivnică, îţi găseşti cusu­ruri, te simţi rău cu tine şi cu ceilalţi. De ce totuşi este mai uşor să fii nemulţumit decât mulţumit? Din mai multe motive: pentru că nu te evaluezi corect, pentru că nu ai încredere în tine, pentru că eşti depri­mată, pesimistă sau eşti învăţată să pui răul în faţă, sau poate că eşti perfec­ţionistă. Sau doar pentru că ți-ai creat o obiș­nuință în a vedea partea nega­tivă a lucrurilor.
Să vedem cum am putea înclina balanța spre partea de satisfacții și mulțumire pentru ceea ce ai, în loc de a fi tot timpul ne­mul­țumită de ceea ce nu ai.
Opusul nemulțumirii, insatisfacției, este recunoștința. Ai puterea să întorci orice situație negativă și relație într-una pozitivă. Când suntem recunoscători pentru ceva sau cineva din viața noastră este datorită puterii de a mulțumi pentru ce avem. Astfel vom atrage lucruri mai bune.
Dacă relația de cuplu este presărată și de momente rele, ne putem concentra doar pe ele și putem deveni din ce în ce mai ne­mul­țumiți. Dar putem alege să vedem și partea bună a relației și atunci se schimbă perspectiva.
Dacă la serviciu relația cu colega de birou este încordată, ne putem gândi la alte lu­cruri care funcționează: salariu motivant, cursuri de specializare etc. Dacă nemulțu­mirile cresc și sunt foarte mari, atunci e semn că trebuie să schimbăm.

Jurnalul recunoștinței
Fă o listă cu lucrurile bune care ţi se în­tâm­plă în fiecare zi! Crezi că este imposibil să fii mulţumită în fiecare zi? Sigur că nu în fiecare moment al zilei, dar ar fi bine pentru tine să vezi partea bună a lucrurilor.
Scrie cât mai multe lucruri pentru care ești recunoscătoare. În fiecare seară înainte de culcare poți trece în jurnalul tău ce consideri că ai primit zilnic. Lista nu trebuie să fie prea lungă – scrie cinci lucruri pozitive care ți s-au întâmplat. Include și persoane pe care le-ai întâlnit sau care te-au influ­ențat pozitiv în ziua respectivă.
Include lucrurile simple, nu numai pe cele mărețe – cum ar fi un zâmbet de copil, o surpriză plăcută, o cumpărătură rentabilă, un client mulțumit de serviciile tale, un paragraf dintr-o carte, o întâlnire plăcută etc.
Poți să faci, de asemenea, o listă cu ceea ce îți place să faci – încearcă să te ții de acti­vi­tățile care îți plac, ele sunt dătătoare de satis­facții și de energie.
În loc să te plângi de problemele care se ivesc zilnic, mai bine ia-le ca pe o oportunitate de a te dezvolta, fii recu­noscătoare că poți să crești și să-ți folosești mintea creativ pentru a găsi soluții.
Spune-ți așa: „Mă iubesc pe mine, pot să atrag persoane și lucruri bune în viața mea. Am puterea să aleg, să-mi creionez viața așa cum vreau, și sunt responsabilă de viața mea. Știu că pot găsi soluții, nu contează ce îmi aduce viața, eu am ultimul cuvânt. Eu pot să stabilesc și să provoc si­tu­ațiile care îmi aduc ceea ce e bine pentru mine.“
Toţi avem frământări, frici, indispoziţii, dezamăgiri ş.a.m.d. Cu toate acestea, chiar dacă ţi se întâmplă lucruri nefericite, continuarea sau efectul pot fi pozitive. În cele din urmă, depinde de cum iei tu lucrurile, de cum decizi tu să reacționezi în fața celor ce ți le oferă viața.

Opinia specialistului
„Obții ce vrei când te bucuri de ceea ce ai“, spune Robin Sharma, expert în dezvoltare personală și leadership.
El spune, inspirat de filosofia lui Nelson Mandela, că ar trebui să ne bucurăm pentru că am ajuns atât de departe și să fim recunoscători pentru că am parcurs atât de mult din călătoria numită „viață“. Să trăim în prezent și să ne amintim de darurile primite. Cu aceste daruri vin și marile responsabilități. Fiecare om are „datoria de a străluci“. Nu trebuie să ne culcăm pe laurii victoriei și să devenim prea mulțumiți de noi înșine. Trebuie să ne folosim de talentele noastre pentru a face, a fi și a vedea mai mult.
„Bucurați-vă de ceea ce aveți deja, apoi obțineți ceea ce doriți. Savurați urcarea muntelui, dar nu vă luați ochii de la vârf“, spune el în „Ghidul împlinirii de sine“.

Oana Pescaru- psiholog și terapeut de familie

Dacă vrei să afli mai multe despre puterea și bucuria recunoștinței pentru ceea ce ai, citește întregul articol în numărul 10/2012 al revistei “Ioana”, acum pe piață.