Un sarut care mi-a schimbat viata

`Imi pare rau, Stefane. In seara asta nu se poate. Vreau sa merg la Mihai sa imi iau lucrurile.` Aproape ca simt fizic dezamagirea lui Stefan. Ar fi vrut sa mergem in aceasta seara in oras. Dar trebuie sa amane clipele placute. Il anuntasem pe Mihai ca voi trece sa imi iau lucrurile din fosta noastra locuinta comuna. Vreau sa se termine odata.

De aproape sapte luni nu mai suntem un cuplu. Eu am parasit cuplul, dar Mihai a fost cel care a mintit atat de mult. Despre aventura lui am aflat din pura intamplare. După aceea, increderea mea in el a fost distrusa definitiv. Stefan este cu totul altfel. Pe el l-am cunoscut in urma cu cateva saptamani si a fost dragoste la prima vedere. Ar fi atat de usor dacă Mihai ar ințelege ca totul s-a terminat. Dar incearca tot timpul sa ma recucereasca.

Imi recuperez hainele si vreau sa pun punct acestei relatii. Nu e de mirare ca, ajunsa in fata usii lui, nu sunt in cea mai buna dispozitie. Cale de intoarcere nu mai exista. Spre uimirea mea imi deschide usa zambind. `Iata-te!` Lucrurile mele erau stranse intr-o cutie pe care se afla un trandafir rosu. `Ce-ti veni, Mihai?` Eram putin agasata de insistentele
lui. `Haide, putem macar sa bem o cafea in liniste.` Privirea lui este rugatoare. Invitatia se cerea acceptata de dragul vremurilor bune. Bucataria noastra imi este atat de familiara, nu s-a schimbat nimic. Amintiri. Acum nu mai este bucataria noastra. Mi se strange inima. Aici am petrecut cinci ani plini de fericire. Mihai sta langa filtrul de cafea. Nesigure, mainile s-au ascuns in buzunarele pantalonilor. L-am iubit, da, l-am iubit din tot sufletul. Scot doua cesti din dulap. Sunt tot acolo unde le-am lasat. Brusc, ma ineaca plansul. Mihai se intoarce spre mine. `Ce s-a intamplat, iubito?` Mâna lui imi ravaseste parul si, odata cu el, sufletul. Un gest si o stare atat de cunoscute, de familiare. De mii de ori m-a atins asa. Si, fara sa imi dau seama cum, fara sa gandesc, ma cuibaresc in bratele lui.

Sarutul este la fel de pasional si de plin de caldura ca in vremurile bune. Parca as calatori in tunelul timpului. Si totul devine simplu, natural. Incepe sa ma dezbrace, ma duce in dormitor si facem dragoste, o dragoste intensa, pasionala, de parcă ultimele luni nu ar fi existat. Este atat de placut sa il simt. Atata caldura, atata liniste. Ma simt acasa. Plang si renunt la toate grijile pe care mi le-am facut din cauza lui. Brusc, sunt constienta de ceea ce fac. Cred ca am luat-o razna. Am venit sa ma despart definitiv de Mihai si am ajuns sa-l insel pe Stefan. Imi este groaza. In loc sa am sentimentul ca fac ceva rau, ma simt bine. Sar ca arsa din pat, ma imbrac si ies fugind din casa.

Afara, incep sa trag adanc aer in piept. Nu stiu si nu inteleg ce mi se intampla. Il iubesc pe Stefan. De Mihai m-am despartit. Gata, nu il mai iubesc, nu mai inseamna nimic pentru mine. Si atunci, de ce ma intorc impotriva logicii? Traiesc o realitate pe care nu o mai inteleg, nici pe mine nu ma inteleg. Telefonul mobil ma readuce la realitate. Stefan suna cu insistenta. Nu pot sa-i raspund. Ce sa-i spun? Il iubesc, dar nu pot sa renunt la Mihai.